23,058 matches
-
Eminescu, lui Blaga, lui Voiculescu, lui Preda. Dar trebuie să admit că poporul meu se lasă sufocat de mediocri. Că delăsarea e tară nocivă pentru țară: "Nu pune la inimă!" Geografia noastră e dar de la Dumnezeu. Însă "Domnul, drăguțul, nu umple toate blidele", cum spunea bunica Leonora. E în regula și-n regulamentul organic al românului capul plecat, obrazul (celălalt) întors spre pălmuire (șeful statului, în august anni curentis, l-a medaliat pe glob-trotterul "pacifist" Elie Wiesel, după ce i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lactobaruri nu ne-am întîlnit. Și cum mai alergam după firma roșie cu hieroglife a restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
convingem de eficiența structurilor polițienești declară el, mai solemn decît distincția pe care tocmai a primit-o de la Academie. Uf, Tano, ai facut-o de oaie. Lupul meu a facut-o de oaie. Am vrut să văd cu ce-i umplut fostul tău șef, îi arde de glume lui Tano. Nu-i spui tu Gefielte fish? Ce ne facem? Milucă a promis că te... Nu-mi vine să pronunț otrăvește. Euthanasiază? Cheamă gărzile? Trupele antitero? Și cum o să-i explice nevesti-si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar aștepta careva vreuna; copiii își văd de treaba lor, iar soția s-a obișnuit deja cu ieșirile mele. După două săptămâni de vid, încerc o inexplicabilă senzație de bucurie. Îndată ce ies, golul din piept pare măcar parțial să se umple, mersul îmi face bine, nu mersul în sine, ci perspectiva drumului, a călătoriei. Pentru că orice călătorie trebuie să aibă un scop, să te mobilizeze, se mișcă aerul în jurul tău, staza din piept începe să se degajeze. Atâta doar că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și eu sunt aici ca să vă vorbesc despre iubirea mea pentru Maurizio. De când l-am cunoscut pe el, viața mea se mișcă între metrou, celular și e-mail. (Se oprește și își înfige din nou nasul în floarea din care își umple plămânii cu nesaț.) Fără aceste instrumente, viața mea ar fi un haos și o tortură. Ele mă fac să câștig puțin echilibru și constanță în acest periplu înălțător și imposibil pe care-l trăiesc zi de zi cu Maurizio. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunet ascuțit, rezonant. Lumina din ochii mei s-a stins, ca și cum s-ar fi lăsat o perdea compactă și grea. Doar cuvântul "dor" continua să nu-mi dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din fructe, lapte bătut și iaurt. Da! Deci ea e puțin tată pentru mine, de altfel e singurul moment al anului când simt că am un tată... Tot ea ne aduce cu mașina la mare, conduce ca un camionagiu... Își umple mașina cu toate "mamele" și portbagajul cu toaletele lor estivale. Mă gândesc la cele două lesbiene, despre care povestea mama, ele au înfiat un copil împreună. Și imediat mi-o imaginez pe mama cum ar conviețui cu cineva? În situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avusese întotdeauna o atitudine disprețuitoare față de fetele ce țineau jurnale zilnice, unde-și notau de la cele mai stupide gânduri la cele mai banale activități. Reluctanța ei de a ține un jurnal, pe care n-ar fi fost nevoie să-l umple nici cu gânduri idioate, nici cu activități banale, pornea mai degrabă dintr-o infinită pudoare, din teama că ar fi putut, cândva, cineva să-i descopere gândurile, pasiunile și dorințele. Pentru prima oară jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin abdomen și stomac. S-a ridicat aproape instantaneu și s-a îndreptat către baie cu o viteză ce probabil nu a mai atins-o niciodată în stare normală, și în timpul ăsta un gheizer aproape vertical țâșnea din gura ei umplând pereții, covorul, geamul de la baie, pe ea însăși de sus până jos. În sfârșit, un havuz continuă să iasă din ea, intermitent, în reprize năprasnice și scurte, ca și cum ar fi ascuns înlăuntrul ei un izvor nesecat de apă. Întreg trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau de mulat după cazuri, necesități, capricii, dorințe, voințe cu tine însuți, voințe cu alții, voințe cu Mama, cu închisoarea însăși? Dar alt glas interior ce încăpător este omul! nemăsurata ființă a sa dacă încap în el fără să se umple niciodată, atâtea necunoscute de aici sau de... antiaici! Consultanța dădea roade: descoperi că omul are în el o mulțime de oameni. Oamenii se ascund după umărul celorlalți oameni din ei, care nu sunt altceva decât croieli diferite ale aceleiași măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Să te arunci în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dacă eu nu eram, dar a hotărât împreună cu tata să mă ascundă vieții și morții, prin recluziune nelimitată. Sigur, vieții nu-i pasă de mine mie da -, morții nici atât mie da -, o voiam după clipa întâlnirii noastre, care mi-ar umple toată viața cu lichidul fericirii. Voi muri din preaplin. Viața înseamnă, la urma urmei, totalitatea picăturilor acestor ape ale vieții, fericirea mărunțită înseamnă volumul ei final, totalul, după parcurgerea în ecuație a atâtor necunoscute care se amplifică, creează alte întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceea sunt atât de ocupat și singur cu mine însumi și scrierile mele. Înseamnă că nu Ești singur: Ești cu ele. În ele. Printre cuvinte și pagini, care se adună în fața ochilor Tăi mereu mai multe, veșnic cu ceva de umplut. Doamne cât Ești de ocupat și pustiit de Tine Însuți! Dar plin de Tine o, m-ai scris cu literă mare! -, de Viața Ta. Doamne, îmi vine să fug, iar m-ai însăilat măreț, pe aceste pagini pe care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Eu exist! De unde vin? Din Mine. Unde mă duc? La Mine. Și după aceea vei fi Dumnezeu al unei Lumi aleasă de tine. Așa de importantă sunt? Dăruirea, celula ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzut pe mine. Eram tot în centrul vechi al Brăilei. În stânga, teatrul, în față muzeul, în dreapta Hotelul Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă într-o seară sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din acest an încântau ochiul consumatorilor prin forma lor de hexagon sferoid. Și celelalte fructe nu s-au lăsat mai prejos, stimulând astfel exportul de inventivitate, al geniului brăilean. Luna strălucea hexagonal pe apele de petrol ale Dunării. Iar turiștii umpluseră târgul uitat și de cartografi. Gândirea în colțuri a locuitorilor vechii cetăți de la Dunăre devenise o calitate mediatizată non-stop încât și broaștele țestoase din Insulele Galapagos au aflat cu stupoare de laboratorul care făcea concurență divinității. Târgul pierdut între 46o16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]