3,038 matches
-
puse în relație și sintetizate după reguli logice explicite și conștiente. Modelele teoretice tind să explice fenomenele studiate, pornind de la un ansamblu de legi generale care presupun indivizi (parțial) comparabili. Aceste legi nu pretind să explice individul în întregime, în unicitatea și globalitatea sa. Ele nu sunt „adevăruri” intangibile și imuabile, ci sunt susceptibile de a fi schimbate sau infirmate (criteriu de falsifiabilitate) în funcție de evoluția cunoștințelor în domeniu. Raționamentul hermeneutic Abordarea psihodinamică se bazează pe postulatul conform căruia, persoana fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa. Acest demers acordă puțină importanță evaluării critice a convingerii intime, a evidențelor sau a teoriilor. 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea medicală și boala Abordarea medicală se sprijină pe concepția fiziopatologică sau „pasteuriană” a bolii. Simptomul este un element
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de relaționare sunt empatice, pline de simpatie, bazate pe relații de partenariat și adaptate stilului relațional al subiectului. Procesul explicativ este discursiv și nu vizează decât anumite aspecte ale subiectului, fără a pretinde că le înțelege în totalitatea și în unicitatea lui. El nu implică adeziunea la un corpus teoretic particular, ci se sprijină pe diferite modele ce evoluează în funcție de cunoștințele științifice provenite din cercetările clinice și fundamentale în domeniul psihologiei și în disciplinele strâns legate de aceasta. După ce au insistat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în totalitatea sa (Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie și practică Teorii privind geneza și menținerea comportamentelor problemă Explicație științifică a problemelor Relație de schimb între teorie și practică Anamneză Directivă și sistematică Observarea simptomelor Investigații paraclinice Rol secundar al variabilelor externe și istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
siguranță ar fi greșit tratând-o cu dispreț; născută din bucățile ieftine ale marelui pește, măruntaiele și capul, această ciorbă ar fi fost văzută doar ca o adaptare la sărăcie, și nu ca o reușită culinară, savuros de originală. În legătură cu unicitatea sa, susținută de Radu Anton Roman, trebuie semnalată existența, în regiunea franceză Charentes, a unui fel de mâncare asemănător: felii de sturion marinate împreună cu mațele peștelui, prăjite în unt și apoi fierte în lichidul de marinare (Créat à la charentaise
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a focului și, astfel, inventează preparatul culinar citat de autorul român. Mai există, afirmă domnul Roman, și o străveche bucătărie ciobănească, axată în special pe binomul brânzeturi-mămăligă. Dintre primele, atât de puține câte sunt, mai nici una nu poate avea pretenția unicității; de pildă, telemeaua este telemes-ul grecesc (care, la greci, este tot un fel de feta, făcută însă cu lapte de vacă și/sau capră), ajuns însă la noi pe filieră turco-bulgară (la turci se numește teleme, iar Mihai Lupescu o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată, este un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre, împreună cu orez... Este chiar ciorba noastră de potroace, cu mențiunea că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au cerut chiar includerea lor pe lista produselor tradiționale (și protejate comercial), listă supusă aprobării Uniunii Europene... În privința mititeilor (ca și în multe alte preparate culinare), necazul este că România are ca vecinătate Balcanii, iar în aceste condiții geografice, pretențiile unicității gastronomice sunt aproape ridicole. Strămoșul mititeilor se numește chebap (în arabă, kabab înseamnă carne friptă) și este turcesc get-beget. Există, de altfel, variante de chebap (Barahartli izgara kofte șiș kebabi și urfa kebab par cele mai apropiate de varianta românească
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de porc ori de miel („tocană de mațe hăcuite“!). Carnea folosită este în genere aleasă din părțile mai grase, mai zgârcioase; cum bine zice Radu Anton Roman, „românii pun la tocană ce nu merge la friptură“). Același autor insistă asupra unicității uneia dintre tocanele noastre: tocana la bostan. Din nou suntem nevoiți să aruncăm o privire pe la vecini și să constatăm, cu regret pentru sentimentele noastre patriotice, că bostanul umplut este o constantă a bucătăriei orientale. Printre cele mai cunoscute rețete
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se, la cuptor, în compania ciupercilor), precum și celebra dolme kadoo halvoee, adică dovleac umplut de Sabat, o perlă a gastronomiei evreiești (în acest caz, cu influențe persane), foarte asemănătoare, în ceea ce privește umplutura, cu găteala turcească. Dacă nu se poate vorbi despre unicitatea rețetei românești, care este totuși originalitatea sa? La fel precum în cazul sarmalelor, românii și-au folosit cu maximă ingeniozitate statutul de bucătărie „de frontieră“. Plasată ca o marcă (în sensul istoriografic al cuvântului) gastronomică între Levant și Europa Centrală
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
respectiv, în cadrul sistemelor informatice implementate în întreprinderi, informațiile erau organizate în fișiere de date (secvențiale, indexate etc.) create cu ajutorul unor programe scrise în limbaje din generația a III-a: Cobol, Fortran etc. Principiul fundamental al bazelor de date îl constituie unicitatea informațiilor, adică orice informație este înregistrată o singură dată și poate fi utilizată ori de câte ori este nevoie de către diferiți utilizatori și în diferite momente. O bază de date este un ansamblu de date ce poate fi întrebuințat de mai mulți utilizatori
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
asigurarea accesului cumpărătorului, cum este cazul în serviciile de turism, zonelor de agrement sau vânătoare. Aceste suporturi naturale au utilitate prin frumusețea factorilor de relief, floră și faună sau calități curative și recreative, iar valoarea lor crește prin raritate sau unicitate. Pentru alte servicii, cum ar fi cele bancare și de asigurări, sediile centrale și a filialelor, prin arhitectură și amenajări trebuie să sugereze bogăție, opulență, lux care contribuie la menținerea sau creșterea încrederii în siguranța serviciilor oferite. Suportul material al
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de eficiență și satisfacție; gradul de atenție acordat de către întregul personal, clientului și relațiilor publice; calitatea activității personalului de contact în transmiterea informațiilor despre servicii în ceea ce privește nivelul și modul de manifestare a operațiunilor legate de consumul acestuia; atenția acordată specificității, unicității, prestației efectuate în favoarea consumatorului final, care, în general, se asigură prin sistemul calității, conform. Nivelul calității serviciului este condiționat de managementul adoptat de societatea ofertantă, care are ca primă obligație să explice personalului ce are de făcut, rezultând rolul fiecăruia
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
n < m, factori care dau seama de o parte din varianța fiecărei variabile X1, X2, ..., Xm (pentru fiecare variabilă Xi, o parte din varianță este explicată de factorii comuni)1, Fiecare variabilă Xi este caracterizată și de un factor de unicitate, Ui, ce dă seama de acea parte a varianței sale care nu se datorează factorilor comuni (și care o face diferită de celelalte variabile)1. Teoretic, acest lucru înseamnă că fiecare variabilă Ui este independentă de oricare dintre factorii F1
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Figura 1. Modelul general al analizei factoriale, cu m variabile observate, n factori comuni ortogonali F1, F2, ..., Fn, n < m, sunt factorii comuni care determină pe fiecare dintre variabilele X1, X2, ..., Xm, iar U1, U2, ..., Um sunt factorii lor de unicitate. Teoretic, putem considera că acești factori, F1, F2, ..., Fn, sunt independenți sau ortogonali (corelația dintre oricare doi factori este zero). De altfel, diagrama presupune acest lucru, căci între nici unul dintre factori nu există vreo linie care să marcheze o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
sunt independenți sau ortogonali (corelația dintre oricare doi factori este zero). De altfel, diagrama presupune acest lucru, căci între nici unul dintre factori nu există vreo linie care să marcheze o legătură de un fel sau altul. Fiecare dintre factorii de unicitate U1, U2, ..., Um este independent de factorii F1, F2, ..., Fn (corelația dintre Ui și Fj este zero, pentru orice i de la 1 la m, și pentru orice j de la 1 la n). Coeficienții b11, b12, ... b1n se numesc saturații ale
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
este factorul F1). Dat fiind că cele două variabile (întrebări) nu sunt perfect identice, una referindu-se la șomaj în general, cealaltă la șomajul în rândul tinerilor, restul de variație al fiecăreia va fi explicat de câte un factor de unicitate, U1, respectiv U2. Dar corelația observată între aceste două variabile este în întregime datorată factorului comun. Figura 3. Modelul a două variabile reduse la un singur factor comun X1 = b11 F1 + d1 U1 X2 = b21 F1 + d2 U2 Cov(F1
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
ale analizei factoriale, cea de comunalitate. Comunalitatea unei variabile observate cu factorul comun este acea parte din varianța sa care se datorează factorului comun. Comunalitatea lui X1 este b112, comunalitatea lui X2 este b212. Restul din varianță poartă numele de unicitate și este egală cu 1 - b112 = d12 pentru X1, respectiv cu 1 - b212 = d22 pentru X21. Putem descompune covarianța dintre un factor și o variabilă observată în aceeași manieră. Vom presupune variabilele F1 și X1 transformate în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
doi). bij = r(Xi,Fj) pentru i = 1, ..., m, j = 1, ..., n Comunalitatea unei variabile observate, adică acea parte din varianța sa pe care o împarte cu factorii comuni, notată cu h2, este egală cu suma pătratelor saturațiilor factorilor, iar unicitatea sa este egală cu 1 - h2. Avem deci comunalitatea variabilei Xi, hi2 = bi12 + bi22 + ... + bin2 pentru i = 1, ..., m Corelația rezultată între oricare două variabile observate, r(Xi,Xj), atunci când factorii sunt ortogonali, va fi egală cu suma produselor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de covarianțătc "Modele factoriale și structuri de covarianță" Modelul general despre care am vorbit până acum, în care m variabile observate sunt determinate de n factori, este unul particular, în sensul condițiilor impuse asupra lui: factorii sunt ortogonali, variabilele de unicitate U1, U2, ..., Um sunt independente două câte două și fiecare dintre ele este independentă de oricare dintre factorii F1, F2, ..., Fn. Dar forma lui ne indică și alte câteva concepte necesare pentru înțelegerea logicii acestei tehnici. Primul dintre acestea este
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
celorlalte variabile este controlat, trebuie să fie foarte mici. Coeficienții de corelație parțială sunt, în acest caz, estimări ale corelațiilor dintre factorii unici ai variabilelor; or, aceștia ar trebui să fie egali cu zero, întrucât se presupune că factorii de unicitate sunt independenți doi câte doi. Negativul coeficientului de corelație parțială (coeficientul de corelație parțială înmulțit cu -1) se numește corelație anti-imagine. Majoritatea pachetelor de programe statistice pe calculator calculează matricea de corelații anti-imagine1. 3) În fine, avem măsuri de adecvare
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
introduse estimări ale comunalităților variabilelor. Valorile acestora vor fi mai mici decât 1, căci comunalitatea unei variabile este partea din varianță datorată factorilor comuni. Pentru a o obține, din varianța totală, egală cu 1, se scad varianța datorată factorului de unicitate și eventualele erori. În cazul analizei factoriale propriu-zise, factorii vor da seama doar de varianța comună a variabilelor. În obținerea componentelor principale nu presupunem existența unor factori latenți. Componentele principale sunt funcții matematice de variabile observate. Ca și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
considerat infinit, și toată populația de obiecte (în cazul nici unora nu avem de-a face cu un eșantion). Dacă examinăm toatevariabilele potențiale, pătratul imaginii unei variabile este echivalent cu comunalitatea variabilei din analiza factorială, iar pătratul anti-imaginii este echivalent cu unicitatea. Imaginile și anti-imaginile pentru un eșantion se numesc imagini parțiale, respectiv anti-imagini parțiale. Imaginea este considerată a fi complet specificată de variabilele, observate, fiind deci o funcție liniară a celorlalte variabile și nu o combinație liniară de factori latenți. Având
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
corelațiile dintre factor - care trebuie estimat - și variabilele observate - folosite ca predictori) și corelațiile dintre variabilele observate. Cea de a doua metodă, numită după Bartlett, examinează adecvarea modelului luând în considerare variabilitatea introdusă de eșantionare. Dacă varianțele datorate factorilor de unicitate sunt considerate erori de eșantionare (și deci aleatorii), atunci este natural să dăm o pondere mai mică acelor variabile care conțin o cantitate mai mare de astfel de eroare. Pe baza scorurilor factoriale putem estima valori pentru variabilele observate ( =bj
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
valorile, concepțiile despre timp și spațiu, concepția despre sine etc. Yoshikawa (1987) clasifică comunicarea interculturală în patru tipuri: * tipul etnocentric (Având două culturi, A și B, cultura B va fi întotdeauna o umbră a culturii A. Cultura B nu are unicitate iar diferențierea este ignorată. Comunicarea este într-un singur sens, iar feed-back-ul nu există.); * tipul controlat (Se recunosc elementele de unicitate ale culturii B, dar sunt manipulate pentru a atinge scopurile și obiectivele culturii A.) Exemplu: Țările Europene, care au
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]