KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
trebuie respectat până în ultima clipă. Toate astea la un loc era ca și cum și le-ar fi spus din nou când o sprijineau de brațul și umărul tremurător, ea de o parte, Andrei Vlădescu de cealaltă parte, așteptând, răbdători, să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în porțile atelierului să privească, va fi dispărut de mult din vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu mai este esențială, întrucât deasupra lor, stăpânindu-le, e starea de înfrigurare cu care aștepți să se împlinească ceva și viața ți se reduce la această așteptare. Poți spune și în alte chipuri. Să zicem: ca și cum te-ai trezi vârât cu totul într-o sferă destul de mare încât toate faptele pe care trebuie să le faci să le poți face, iar toate evenimentele care trebuie să ți se întâmple să se poată întâmpla, dar ca și cum ar fi, ea, sfera, izolată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost după aceea mai fusese, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Gelu Mititelu, mic, subțire, negricios, cu mustață groasă, neagră, numele fiindu-i parcă turnat, puțin știut de ceilalți, pentru că venise de curând printre ei, deși se străduia să se facă popular spunându-le pe numele mic, bătându-i pe umăr, vârându-li-se în gură și în suflet de câte ori le spunea ceva, semănând cu o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
bine că ne prefacem, în loc să ne revoltăm, și ni se înghite asta. Nu știu dacă mai crede cineva în cauza inițială. E atâta minciună în potemkiada din jur, că sistemul ar trebui să se prăbușească. Dar rezistă pentru că s-a vârât adânc, în toți, frica. Te opui regimului sau crâcnești, îți pierzi slujba, cine își pierde slujba e un paria și nu-l mai primește nimeni nicăieri, cine nu e primit nicăieri și nu lucrează e un parazit, iar paraziții ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul pe umărul lui. A ridicat din umeri. „La atât de multe...“, a zis într-un târziu. „Știi bine că nu te poți gândi la un singur lucru sau eu cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și strângă buzele, cu mâinile vârâte în buzunare, cu privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își repeta întruna vorbele astea în gând și nimic altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Nu, asta nu, nu vreau să mai văd încă o dată“. Se speriase cu puțin înainte, când el îi arătase trucul acela stupid care nici măcar nu era truc, ci doar ceva făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau își vâra pumnul în gură. „Și-atunci ce-o să facă acela care pierde?“, se arăta el nedumerit. „Nu știu, altceva. De ce trebuie neapărat să fie pedepsit?“ „Pentru că n-ar avea nici un haz jocul“, spunea Andrei Vlădescu repede, înainte ca Aurora Mocanu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și revolta, își ridicase palmele mari în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic, nici cum Andrei își șterge buzele, își vâră batista în buzunar, îmbracă pardesiul cadrilat, se gândește o clipă să spună ceva, renunță și se îndreaptă spre ușă, abia atunci ea văzându-l și strigând: „Du-te, du-te că cine știe ce mai e în stare ticălosul ăsta și porcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ani nu înseamnă că are habar ce se întâmplă în societatea modernă. Nu știe nici măcar ce este rata de conversie, pentru Dumnezeu! — Rata de conversie? Dorothy explică răbdătoare, ca și cum s-ar adresa unui argat slab de minte: Cantitatea de hrană vârâtă în animal și produsul obținut din el, carnea adică. Zău așa, e deajuns să citești câteva numere din Farming Express și înțelegi totul perfect. Presupun că ai auzit de Henry Saglio, nu? — Parcă e un politician. — Henry Saglio este un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
plângăcioși din audiovizual au început bătălia! Ei vor să ne facă să credem că noua reglementare ne va pricopsi cu o televiziune în stil american (nu că ar fi ceva rău în asta). Dar adevărul este că un singur verb vâră spaima în acest comando de liberali din Hampstead mai multe decât oricare altul. Și acesta este „a alege“. Și de ce oare nu le place? Pentru că ei știu că, dacă ni se va da această libertate, puțini dintre noi „vom alege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ca să afle ce putregaiuri se mai ascund între pereții lor; ăștia vor acum și nemurirea, lua-i-ar naiba! Vor să le apară numele în catalogul de la British Library, vor să le faci prezentări în șase exemplare, vor să-și vâre splendidul volum cu coperte cartonate între Shakespeare și Tolstoi în bilblioteca din living. Și or să reușească. Or să reușească pentru că oamenii ca mine știu prea bine că și dacă am găsi un nou Dostoievski, n-o să vindem nici jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
chiar și când nu au nevoie de ei. Mă refeream la un bătrân care o abordase pe Fiona când veneam la restaurant. Deși el o întrebase doar cât e ceasul, ea scosese imediat douăzeci de penny din portofel și îi vârâse în palmă. Bătrânul a părut mai degrabă surprins decât încântat și a trebuit să-i spun eu că era nouă fără un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e milă de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
că fost un ministru de finanțe jalnic, dar ar fi o măsură cam drastică. Nu, nu mă refer la Lawson. Tipul ăla de la ziar, Bazoft. A, el ! Cred că da. Presupun că asta se-ntâmplă când faci prostia să-ți vâri nasul în fabricile de armament ale lui Saddam. Dai de belea. — Exact. Henry privi în gol o clipă. Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în fabricile de armament ale lui Saddam. Dai de belea. — Exact. Henry privi în gol o clipă. Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe jumătate din răutate, jumătate din amintiri. Mă-ntreb ce s-o fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de Tabitha l-a pus pe urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am lăsat conținutul tăvii necurățat în bucătărie, apoi m-am întors la birou și am recitit această listă. Mă temeam de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Bishop. Asta-i cel mai dificil. Dacă vă găsim un pat, restul e floare la ureche. — Durează mult? Așteptăm de ... — În clipa asta, ar fi un noroc formidabil. Și după ce rosti această remarcă neliniștitoare, dispăru. Peste câteva minute infirmiera își vârî capul prin perdea. — Totul e în regulă aici? Fiona dădu din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp meschinărie, o inteligență înceată și, poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc încredere în el. Era un chip din care orice urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

sub plapumă. După ce deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte și incomode și am ieșit din casă În doar douăzeci și cinci de minute - un nou record pentru mine. Și mi-au trebuit numai zece minute ca să găsesc cea mai apropiată gură de metrou, lucru pe care ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
așa, a strigat el văzând că m-am pus pe Înhățat diverse ziare din vrafurile de la margine. Ești fata cea nouă a Mirandei, nu? Vino Încoace. M-am răsucit pe călcâie și am observat cum Ahmed se apleacă și se vâră cu totul sub chioșc, iar fața Îi devine stacojie de efort. — Aha! a strigat el din nou și a sărit În picioare cu toată agilitatea de care ar fi În stare un bătrân cu ambele picioare fracturate. Uite-aici, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]