3,569 matches
-
să poposim cu nasurile prin fumigația consistentă și să inspirăm adânc, de câteva ori: purificare pentru Vishuddi chakra. Seara, la meditația colectivă, tot ei erau cei care împărțeau prasadul și apoi se atașau grupului muzical ce susținea programul artistic. Munci văzute și nevăzute de mine... După meditația de seară, după cum v-am mai relatat, grupul nostru se reunea pentru festinul de fructe și ne apucau ore târzii. Ei erau și atunci în picioare, trebăluind și făcându-se utili. Acest program, ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pare că după noi a mai fost Slovacia, ultimii care au scăpat de național-comunism. țin minte că slovacii, când au câștigat, au spus că o să urmeze modelul românesc, adică pe Emil Constantinescu. Deci, în această primă etapă, eram foarte bine văzuți. Deja însă în toamna lui ’97, nici nu se împlinise anul de guver nare, am citit cu stupoare în Financial Times un interviu cu Petre Roman sau un citat al lui Petre Roman, care spu‑ nea că guvernul va cădea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vremii” (Nr.10, octombrie 1942) George Antonescu prezintă „Rusia bolșevică văzută de un scriitor german” E vorba despre Edwin Erich Dwinger, autor al mai multor romane, și care, în „Und Gott Schweigt?”, apărut în 1936, un amplu reportaj asupra celor văzute și trăite ca emigrant în 1933, în Rusia sovietică, parcă îl completează pe Panait Istrati al nostru. „Comunist simpatizant, recunoscut de ruși ca fiind deal lor, tânărul acesta are posibilitatea să colinde întinsul Rusiei, din orașele mari, până în satele depărtate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
debutul acestei scrisori, în care Höfler contrapune decăderii Europei de după război forța salvifică a lucrurilor cercetate de Eliade, „cele mai ascunse și pline de presimțiri ale unor timpuri mai bune”, admirând la Eliade puterea de a exprima „cu luciditate cele văzute, trăsătură pe care o admirăm așa de mult la spiritul romanic”, amintește de vechea ideologie nazistă, învinsă, căreia Höfler i-a servit cu fidelitate în calitate de ofițer. (Din păcate, atât transcrierea, cât și traducerea acestei epistole sunt absolut deficitare, pe alocuri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ceea ce am uitat... De altminteri, tocmai pentru că uităm fără condiții, nici nu ni se cere iertare". Tot în acest dialog se remarcă: "memoriile și mărturiile încep să fie privite cu ochi critici de literați, tot astfel evocarea trecutului e rău văzută cazul cel mai grav sau privită cu indiferență sau, în fine, cel mai curent, ignorată!" O astfel de mărturie începem să publicăm, în serial, din acest număr al "Convorbirilor". Este cazul dramaturgului Ion Luca, unul din multele desfășurate în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în producție, copleșit de cele descoperite în țara lui Stalin. De semnalat că această cale de impunere a noilor mituri și imagini prin mărturie are o vechime respectabilă: apostolilor, Iisus le cerea să meargă și să povestească tuturor, întocmai, cele văzute. Așa s-a construit, pas cu pas, mitul "noului continent" (URSS), al "tătucului", al infailibilității științei sovietice, al fericirii aduse de comunism etc., etc. Toată ploaia de minciuni mitizate a creat aproape o dependență, un narcotic, o orbire care opaciza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți dă numai așa, câte o porțioară ? — Sunt și bani, da, dar nu-s banii, domnule ! Puteau să nici nu mă plătească ! — Ei, ghinionul lor că n-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și incertitudine, cum îi spusese și Fernic, care nu mai era totuși atât de intens, și o senzație nemaiîntâlnită de măreție puse- seră stăpânire pe el. Adrenalina era la cote maxime, iar peisajele pe care le știa atât de bine, văzute acum din unghiuri pe care imaginația nici nu le-a bănuit vreodată, de sus, îl făceau să se simtă ca un semizeu. Fernic a luat-o în dreapta și imediat a putut zări Hipodromul, unde larma pariorilor și strigătele de bucurie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un mesaj derutant adresat Occidentului. În fapt, după abolirea cenzurii, cenzura s-a Înăsprit, editorii, redactorii, toți cei responsabili fiind nevoiți să-și ia foarte În serios rolul „neoficial“ de cenzori. Relațiile cu străinii, care nu fuseseră niciodată prea bine văzute, au Început să fie urmărite Încă și mai vigilent. România se Închidea Încetul cu Încetul, pe măsură ce politica ei internațională se deschidea. Profesionalismul cultural nu mai era la ordinea zilei. Toată lumea era chemată să facă cultură, sau cel puțin să cânte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dominantă, chiar deasupra noului bulevard, era stânjenitoare. Până la urmă, s-a găsit o soluție mai blândă: un bloc bine plasat, În fața esplanadei care urcă spre Catedrală, a ascuns-o privirilor (exceptând un unghi Îngust, din care mai poate fi Încă văzută). O idee năstrușnică a condus și la următoarea operație: dărâmarea Mânăstirii Văcărești, situată spre marginea Bucureștiului (cel mai mare complex monastic din secolul al XVIII lea din sud-estul Europei, ridicat În 1716-1724, cu biserica În stil brâncovenesc), În locul ei urmând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
povestiri. Dar după ce le-ai parcurs, chiar pe nerăsuflate, ești totuși mulțumit și liniștit că ai avut acest prilej. Nici azi, enorma bogăție de impresii nu s-a sedimentat și nu de puține ori ne Întoarcem cu gândul la locurile văzute, neștiind ce ne-a impresionat mai mult. Fiecare din mănăstiri are măreția și personalitatea ei, fiecare casă memorială unde am intrat ne-a Înfiorat prin autenticitatea și liniștea păstrătoare a atâtor comori și peste toate, ca o completare ideală, căldura
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
catolice, 10 biserici ortodoxe, o moschee etc. Sunt reprezentate toate confesiunile... Mai întâi vizităm o mică biserică catolică, Sfânta Anna, cu o fațadă impresionantă - 33 de arcade, arhitectură gotică -, o biserică despre care se spune că Napoleon, încântat de cele văzute, ar fi vrut s-o mute la Paris. Vizitarea bisericilor îi deranjează pe ateii din Trenul Literaturii - există și din aceștia. Unii refuză să mai intre în biserici, spunând că e aproape sufocant să suporte „atâta credință”. „De ce fac esticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în drumul lor dinspre un continent către celălalt. Îmi place să trăiesc în Islanda. Un singur lucru mă deranjează din când în când, și anume faptul că văd zilnic aceleași fețe, care par să dea conturul acestei comunități. Niște chipuri văzute zilnic te obosesc. Cu toate acestea, trebuie să spun că atunci când petrec un timp în orașe străine, simt că mi se face dor de aceste fețe plictisitoare. Străinii mă întreabă dacă nu mi-e frică să locuiesc în Islanda, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primul rând de atenția exegeților și, în consecință, de cea a publicului. Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publicului. Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cazul meu, s-a confundat cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american! - și sensul vieții. Unora, din varii generații, care mi-au întovărășit, contemplat și comentat cariera literară, li s-o fi părut „altfel”, cu siguranță! Nu puțini, de la Stancu și Preda până la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de obiect, față de femeie, artă, știință, literatură etc. Succesul îl văd numai ca o „realizare a valorii”, a uneia din cele câteva fundamentale și tradiționale ale lui homo faber, succesul ca o păstrare a principiilor religiei, artei, științei, comerțului (comerțul văzut și ca o colportare a valorilor, o formă a comunicăriiă și filozofiei - știință și artă în același timp eterne, deoarece Timpul și Materia vor păstra veșnic secretele lor esențiale, „ultime”, iar omul, Omul inteligent și viu, va păstra nestinsă dorința
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu statui semnate de Buonarroti și Cellini, flancată de palate, fiecare în alt stil, unde, adeseori, aceiași maeștri își exersau și talentele de arhitecți. Apoi, bineînțeles, „cea mai frumoasă catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la vârste diferite, „Santa Maria dei Fiori”, cu cupola îndrăzneață făcută de același Michelangelo sau „Michelagnolo” Buonarroti, având în față baptisteriul cu genialele uși în bronz sculptate de Ghiberti. Apoi, la doi pași, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le etalează cu scrupulozitate, dar... dar nevoia lui „de a crede”, nevoia lui de Zei e mai mare decât toată știința critică și rațională a lumii, iar patosul său atinge cele mai înalte vârfuri ale inspirației, ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În plenitudinea ființei noastre, actuale și eterne, în acel orgoliu pe care înșiși Zeii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mizere” și, mai ales, neînfricați de acea veche și chinuitoare problemă a identității, netimorați de târzia constituire într-un stat puternic și centralizat și de relativ târzia deșteptare a artei noastre literare lucide, majore, a formelor suprastructurii, precum istoria, filozofia - văzută ca sistem! -, psihologia, sociologia etc. Nordic în cazul meu vrea să însemne, în linia maestrului meu Nietzsche, a spune da existenței, norocului nostru pământesc și, în cazul meu „particular”, a spune da literaturii poporului în sânul căruia m-am născut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vechi, suntem nevoiți să cercetăm cu amănunțime cărări nebătătorite, departe de căile regale ale compilației. Un carnet de note de drum este de regulă o redactare plină de ciudățenii. Giruetei îi lipsește dialectica: ea se învârte după cum bate vântul lucrurilor văzute și auzite, al bunei sau proastei dispoziții de moment, al unor reverii prea intime uneori pentru a nu fi și indecente. Viciul paradoxului "la cald" sau al observației făcute în trecere este talmeș-balmeșul, acel ceva fără cap și coadă. Voi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
surorile din ordinul Carității (care au construit și deschis porțile acestei instituții la sfârșitul secolului al XIX-lea) au amenajat o creșă pentru copii găsiți. Orfelinatul a fost plasat sub conducerea surorii Sophie. Ce povestește această minunată septuagenară despre cele văzute și auzite în fiecare zi îți face pielea de găină. Ea face zilnic turul pubelelor, pentru a-i descoperi pe nou-născuții încă în viață, veniți pe lume în ascuns. În urmă cu o săptămână, a găsit șase bebeluși morți, stocați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spate pentru a-și dori să reajungă cât mai grabnic la Paris, unde-i așteaptă, în salon, pisicuța în pătucul ei. În ce mă privește, rămân la părerea mea, deja veche de mai multe decenii. "Locurile Sfinte? Impresie nulă. Cele văzute aici, în materie de turpitudini, de josnicii, de simonie și de lucruri ignobile în absolut toate domeniile depășesc măsura obișnuită. Aceste locuri sfinte nu au avut asupra mea niciun efect. Minciuna e peste tot și-i prea evidentă. Cât despre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]