KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

spuse Ieyasu. După cum se ridică flăcările acelea, nu încape nici o îndoială că Shonyu și fiul său s-au retras deja la Gifu. Dintr-o dată, Ieyasu își întoarse calul în loc și, în același moment, expresia de pe chipul lui reveni la normal. Vasalilor din jur le inspira un sentiment de încredere; era convins că avea să compenseze cu vârf și îndesat acea pierdere. În timp ce discutau cu vehemență despre ingratitudinea lui Shonyu, deplorau lașitatea atacului prin surprindere și amenințau să-i dea o lecție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
plecase din Kiyosu mai târziu, în fruntea armatei sale. Nobuo îl privi pe Ieyasu cu ochii mari, ca și cum revenirea lui ar fi fost complet neașteptată. — La Inuyama era totul bine? întrebă el. Înainte ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
blocată, astfel Komaki fiind un post excelent pentru strategii atât ofensive, cât și defensive. Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la trap, pe lângă Nobuo, conversând amiabil cu el până ajunseră înapoi la Kiyosu. Pe atunci, toată lumea credea că Hideyoshi se afla în Castelul Osaka, dar acesta venise în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-l alia pe Niwa, știind că, dacă-l împingea în tabăra dușmană, îl așteptau mari probleme. Pe lângă pierderea unei mari puteri militare, schimbarea poziției lui Niwa ar fi convins lumea că Nobuo și Ieyasu aveau dreptatea de partea lor. Printre vasalii lui Nobunaga, singurul superior lui fusese Katsuie, iar Niwa beneficia de un mare respect, fiind considerat un om de o rară amabilitate și sinceritate. Era sigur că Ieyasu și Nobuo îi ofereau lui Niwa toate moticele pentru a li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă a Japoniei. Privind harta, Hideyoshi întrebă: — N-am primit nici o veste din Echizen? Ce se-aude cu mesagerul pe care l-am trimis la clanul Uesugi? În timp ce vasalii săi veneau cu scuze despre distanța dintre provincii, Hideyoshi numără pe degete. Trimisese mesaje în Kiso și Satake. Rețeaua sa diplomatică fusese întinsă, cu grijă, în lungul și-n latul țării desenate pe paravan. Prin însăși firea lui, Hideyoshi considera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi își lovi ușor șaua. — Sakichi? Ei, ei, altul nici nu putea să fie, spuse el cu glasul plin de bucurie, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee. Apropiindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
plasa o piatră pe tablă, cu cea mai mare băgare de seamă. În seara celei de-a douăzeci și șasea zile, Ieyasu primi un raport confirmat, care-l înștiința că Hideyoshi se afla în Gifu. Ieyasu, Sakakibara, Honda și alți vasali stăteau așezați într-o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
disprețuitor cu degetul și, pentru un om care trăise timp de patruzeci și opt de ani o viață de războinic, acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele încrucișate în sala fortăreței principale, își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe vasalii superiori. — Vreau să vă aud părerile, fără rețineri. Mai întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele încrucișate în sala fortăreței principale, își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe vasalii superiori. — Vreau să vă aud părerile, fără rețineri. Mai întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din kimono. În timp ce-și treceau harta de la unul la altul, oamenii își dădură seama ce anume sugera Shonyu. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji și vasali apropiați. Ori de câte ori se întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi îl trata ca pe un vechi prieten. Când erau tineri samurai în Kiyosu, Shonyu, Hideyoshi și Inuchiyo ieșiseră adesea împreună la băutură. Că tot veni vorba, ce face Nagayoshi? întrebă el. Se raportase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
grav. — A încurcat totul cu judecata sa impulsivă, dar se vindecă extraordinar de repede. Vorbește fără oprire doar despre dorința de a reveni pe front cât mai iute posibil, pentru a-și spăla cinstea obrazului. Hideyoshi se întoarse spre un vasal și îl întrebă: — Ichimatsu, dintre toate fortificațiile inamice pe care le-am văzut pe Muntele Komaki, care părea a fi cea mai puternică? Era genul de întrebare pe care-i plăcea s-o pună, chemându-i pe oamenii din jurul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe Muntele Komaki, care părea a fi cea mai puternică? Era genul de întrebare pe care-i plăcea s-o pună, chemându-i pe oamenii din jurul lui și ascultând, încântat, cuvintele sincere ale tinerilor luptători. În asemenea momente, mulțimea de vasali personali tineri care-l înconjurau nu-și cântăreau niciodată cuvintele. Când se aprindeau, Hideyoshi se înfierbânta și el, iar o asemenea atmosferă îl punea pe orice om din afară în dificultatea de a spune dacă se certau seniorul cu vasalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vasali personali tineri care-l înconjurau nu-și cântăreau niciodată cuvintele. Când se aprindeau, Hideyoshi se înfierbânta și el, iar o asemenea atmosferă îl punea pe orice om din afară în dificultatea de a spune dacă se certau seniorul cu vasalii sau doar niște prieteni. Totuși, imediat ce Hideyoshi redevenea, cât de cât, serios, toți ceilalți își luau seama. Shonyu stătea așezat lângă el și interveni, în sfârșit, în conversație: — Și eu am un lucru despre care aș dori sincer să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
termen scurt, mai mult îl mulțumea stăpânirea situației de ansamblu, chiar dacă necesita un timp îndelungat. — Ei, să nu ne grăbim, spuse el, după care se mai relaxă puțin. Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de banițe. Poarta castelului era deschisă, iar comandantul său ieși să-i salute el însuși pe invadatori, arătându-le drumul. Clasa samurailor de sub vechiul shogunat nu avusese monopolul imoralității și al degradării. Sub domnia lui Ieyasu, atât seniorul, cât și vasalul mâncaseră orez rece și păsat; purtaseră bătălii; luaseră prășitoarea, lucraseră la câmp și munciseră împreună cu toții ca să supraviețuiască. În sfârșit, învinseseră toate greutățile și deveniseră destul de puternici pentru a-i ține piept lui Hideyoshi. Și totuși, chiar și acolo, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să-și ia masa de dimineață. Se aflau în Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese Hideyoshi să-l păzească erau pentru acel tânăr ca niște cuie în talpă. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
armată, cu siguranță. — Trebuie să luați o hotărâre, stăpâne. — E inamicul? Altcineva cred că n-ar putea fi. Stai, mă întreb dacă este într-adevăr inamicul. Hidetsugu continua să se arate indiferent. Refuza să creadă că e adevărat. Dar, de îndată ce vasalii săi ajunseră pe creasta colinei, strigară toți într-un glas: — Blestem! M-am gândit eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu lancea. — Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu lancea. — Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu își pierduse calul și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Plesniți din bici și plecați de-aici fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
între trupe, astfel încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel moment, unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, în galop, în tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o urgență și am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu această ultimă precizare, omul dădu pinteni calului și dispăru, continuându-și drumul spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal în locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și ofițerii se strânseră în jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix în depărtare. — Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]