3,215 matches
-
cele mai răspândite forme ale gimnasticii igienice sunt (după Albu, 1971, p. 104) gimnastica de înviorare și gimnastica de angrenare. a. Gimnastica de înviorare. Gimnastica de înviorare permite trecerea mai rapidă a organismului de la starea de somn la cea de veghe, angrenând astfel rapid individul în activitățile cotidiene. Exercițiile de înviorare aduce la valorile normale stării de veghe activitatea marilor funcțiuni precum și nivelul tonusului muscular. b. Gimnastica de angrenare. Deși mai puțin folosită în prezent, gimnastica de angrenare este necesar a
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
gimnastica de angrenare. a. Gimnastica de înviorare. Gimnastica de înviorare permite trecerea mai rapidă a organismului de la starea de somn la cea de veghe, angrenând astfel rapid individul în activitățile cotidiene. Exercițiile de înviorare aduce la valorile normale stării de veghe activitatea marilor funcțiuni precum și nivelul tonusului muscular. b. Gimnastica de angrenare. Deși mai puțin folosită în prezent, gimnastica de angrenare este necesar a fi utilizată în școală, îndeosebi la ciclul primar, pentru formarea unor deprinderi de mișcare și pregătirea organismului
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Și acum voi numărați astfel: paispre[zece 5) zile (de la începutul) lui nîsăn, și cele]brați Paștele. Și din ziua de 15 până în ziua de 21 a lui [nîsăn 6) celebrați sărbătoarea azimelor]. Să fiți curați și să stați de veghe: nicio muncă [să nu faceți 7) în ziua de 15 și de 21... ; (nicio băutură fermentată)] să nu beți și dospit [să nu o mâncați. 8) Mâncați azime după ziua 14 a lui nîsăn la] răsăritul soarelui, până în ziua de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Singurul Gheorghe Pituț, L, 1992, 45; Constantin, Complicitatea, 154-157; Alex. Ștefănescu, Poetul ca moralist, RL, 1995, 42; Adrian Popescu, Arhetipala casă, ST, 1995, 12; Vasile Spiridon, Existența transilvană, LCF, 1996, 6; Munteanu, Jurnal, VI, 107-120; Rodica Mureșan, Gheorghe Pituț. De veghe în cuvânt, Timișoara, 1998; Rotaru, O ist., V, 317-320; Grigurcu, Poezie, II, 240-249; Dicț. scriit. rom., III, 757-759; Popa, Ist. lit., II, 313-314; Roxana Racaru, Glasuri dulci de la nadir, RL, 2003, 15; Geo Vasile, Sonetele lui Gheorghe Pituț, RL, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Arhimede ar fi început să se simtă atras de infinit și de zero. Dar lucrării lui, Psammites, îi fusese scris să își sfârșească viața numărând firele de nisip. Romanii au fost prea puternici pentru locuitorii Siracusei. Profitând de turnul de veghe nu prea bine păzit și de un zid prea ușor de trecut, ei au reușit să își strecoare câțiva soldați în oraș. Cînd și-au dat seama că romanii pătrunseseră între zidurile cetății, siracusanii, înnebuniți de spaimă, nu au reușit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
proprietățile de care suntem informați prin simțuri. Așa încât, "în societățile inferioare nimic nu este perceput fără calități mistice și fără proprietăți oculte"187. Și, de asemenea, tot ce apare în vis este la fel de real ca ceea ce apare în starea de veghe. Proprietățile mistice sunt datorate unor forțe și acțiuni inaccesibile simțurilor, dar reale. Din pricina lor lucrurile neînsuflețite capătă statutul celor însuflețite. Animalele alcătuiesc "societăți" asemănătoare celor omenești; entitățile lumii formează o rețea de relații mistice, toate înfăptuirile și toate eșecurile oamenilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în cuvântul introductiv, A.B.C..., care se referă expres la o conducere colectivă a revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea ei”, cu privirile înălțate către același ideal. Preambulul nu asumă explicit un program, ci numai crezul autonomiei artei și veghea de „a călca pe cât se poate mai puțin strâmb cu ideea și cu condeiul” într-o lume literară care abundă în „publicațiuni cu firmă” nerespectată sau „prost reprezentată”. Nota polemică și chiar dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
anul 2012, sub egida editurii Institutul European din Iași (pp. 193-277), căruia i-am adus, cu această ocazie, substanțiale completări și modificări. Preliminării "Am o singură evlavie: Edgar Poe". Ion Barbu O aură de mister și legendă continuă să înconjoare "Veghea lui Roderick Usher", poemul în proza, cu care Ion Barbu a prefațat volumul de poezii Eulalii (1931), al poetului Dan Botta. Caracterul criptic al limbajului, notația sugestiva și densă i-au creat o durabilă notorietate de incomprehensibilitate - "este cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
al limbajului, notația sugestiva și densă i-au creat o durabilă notorietate de incomprehensibilitate - "este cea mai ermetica; în comparație cu el, celelalte proze barbiene sunt simple picături figurative"1. Calitatea eufonica a expresiei, strălucirea stilistica fac din cele câteva rânduri ale "Veghii" o creație singulară, chiar printre operele autorului Jocului secund. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, textura ei complexă și fastuoasa pare să tăinuiască, după propria-i mărturisire, o realitate mai adâncă, de maximă însemnătate pentru autor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
secund. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, textura ei complexă și fastuoasa pare să tăinuiască, după propria-i mărturisire, o realitate mai adâncă, de maximă însemnătate pentru autor: Cea mai bună pagina ce-am scris este "Veghea lui Roderick Usher". Nu din cauza perversităților de acolo, ci pentru adevărul care reușește să se exprime [s. n.]2. Cum textul a generat, încă de la publicare, destule neînțelegeri, Ion Barbu s-a simțit dator să ofere cititorilor / criticilor săi un fir
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s. n.]2. Cum textul a generat, încă de la publicare, destule neînțelegeri, Ion Barbu s-a simțit dator să ofere cititorilor / criticilor săi un fir al Ariadnei, care să conducă la o aproximare cât mai exactă a semnificațiilor încifrate în el: "Veghea lui Roderick Usher stabilește un raport între cel care o semnează [Ion Barbu] și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această pricina, binevenită lămurire adusă de poet a rămas, de prea multă vreme, neverificata. "Veghea lui Roderick Usher" reprezintă, iar subtitlul ("parafrază") nu pare decât să întărească această impresie, "variațiuni" barbiene pe o temă din Edgar Allan Poe, pe care am putea, eventual, să o denumim, creațio poetica. Textul explorează, într-o manieră caracteristică poetului
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și disjuncțiile dintre cei doi autori, încercând astfel să evităm judecățile simplificatoare, printr-o lectură atentă, în oglinzi paralele, a poemului în proza, convinși că, numai prin răsfrângeri multiple, vom putea să îi limpezim "adevărul". În primul rând, am citit "Veghea lui Roderick Usher" prin prisma relației sugerate chiar de autor, cea cu opera poescă. Chiar dacă nu vom ști, poate, niciodată precis, ce și cât cunoaște Ion Barbu din gândirea metafizica, ori estetică, a scriitorului american, am considerat absolut necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
legături directe și vădite afinități. Descoperim, la poetul român, o viziune asupra poiesis-ului împărtășită și de alții, ce unește reflecția să asupra artei cu o practică poetica specifică, în funcție de care Ion Barbu își dezvoltă proprii tropi cosmologici și estetici. Obscuritatea "Veghii lui Roderick Usher" are, se pare, ceva din misterul spectral al luminii. Uneori, suprapunerea unor anumite lungimi de unda luminoasă generează, mai curând, umbră și întuneric 11. Ori, aceste "ocoliri tremurătoare" nu au menirea decât de a recupera, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
definitoriu, viziune pe care Ion Barbu o aflase, desi incomplet, mai întâi, în teoria poescă a efectului, dezvoltată în "Filozofia compoziției" (1846). De aceea, pentru a-și apropria "inspirația" autorului american, care, pentru Bergson, este chiar esență judecății estetice, autorul "Veghii" încearcă să adopte percepția celui dintâi,11 demersul facilitat și de faptul, observat de Robert Shulamm, ca "peisajele lui Poe sunt alegorii ale viziunii sale asupra minții și lumii"12. "Orice poem", observă Henri Brémond, într-un text critic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care il transmit [s.n.]: simpli conductori, mai mult sau mai putin prețioase ori sonore, are puțină importanță; mai curând, conductori ce datorează sonoritatea și splendoarea lor efemera curentului care le traversează... [s.n.]18. Este tocmai ceea ce face Ion Barbu în "Veghea lui Roderick Usher": se plasează, imaginar, desigur, în "locul geometric" al gândirii poești 19, în durată ce-i este proprie, un act ce-i permite să pună în discuție problemă artei sub specie creationis. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu în "Veghea lui Roderick Usher": se plasează, imaginar, desigur, în "locul geometric" al gândirii poești 19, în durată ce-i este proprie, un act ce-i permite să pună în discuție problemă artei sub specie creationis. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" nu are alt obiect decât spectacolul nașterii operei de artă. Poetul român sondează, așadar, atent enigmele izvoarelor acesteia, după modelul ilustrului sau precursor, care a construit, în Eureka, o adevărată poetica a aventurilor intelectului. " Valea domeniului Usher
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scrisoare, din 1927, catre prietenul său flamand, Léo Delfoss, Ion Barbu vorbește, despre "aceasta sondare a eului meu cel mai secret"26, despre experiența onirica drept sursă a creațiilor sale poetice din prima perioadă de activitate (1921-1924). Regăsim metaforă din "Veghe", în forme ușor modificate, si in ermeticele versuri din "Increat": Rotit de două ori la mărul-soare"27, ori cele din "Secol": "[...] când soarelui voit / Arcuite pajurile catari" [s.n.]28. "Destipărit"29, deoarece este o energie ce generează spontan, - contrar percepției
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aici, în spațiul textului literar, sugerează Ion Barbu, prin voința creatoare a artistului, se preschimba într-o nouă unitate spațio-temporală, prin care opera de artă transcende datul experiențial: Sub revoltă continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfa lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi 81. În parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
voința creatoare a artistului, se preschimba într-o nouă unitate spațio-temporală, prin care opera de artă transcende datul experiențial: Sub revoltă continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfa lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi 81. În parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
geometrica a poliedrelor platonice ("consolidare în cub"), i.e., de cunoașterea supremă. "Consolidare în cub" amintește îndeaproape de formulă barbiana folosită în recenzia la volumul Laudă somnului, de Lucian Blaga: "Versul legiuit - număr consolidator"83 . Tot aici, Ion Barbu vorbește de "veghea consolidatoare a domnului Blaga", cu sensul de meditație asupra naturii și funcției creației poetice, dar și că practica artistică călăuzita de principiile astfel identificate 84. "De o ființă" ("prins, asociat")85 cu acest spațiu al devenirii continue este un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
primul rând, a generat intenția compunerii poemului 101. Poetul român nu gândea altfel: "Marile realizări", spune el, într-o frază cu vădite tonalități poești, "iau totdeauna înfățișarea unei protestari nelămurite împotriva propriei personalități curente a creatorului"102. Aceeași secvență din "Veghe" circumscrie domeniul poiesis-ului ce se întinde "până la marginea celebrelor, incineratelor umbre" și îl identifica, cel puțin în parte, cu cel al memoriei active, înțeleasă bergsonian, reamintim, drept conștiința a acțiunii creatoare. Amintirile, ca "imagini" ale unor fapte și evenimente trecute
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s.n.]. Zadar i-am caută trasă în ceva actual și deja realizat: ca si cum am vrea să vedem obscuritatea de sub lumina 27. Nu este, de aceea, câtuși de puțin surprinzător, cum poate părea la prima vedere, faptul că toate referințele din "Veghe" la mecanismul creației sunt la timpul trecut: "Formase", "armau", "măsurau", "dezlegam", "se tencuia", "cunoștea", "se desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în tipare cognitive precise, pentru ca, așa cum dezvăluie Agathos lui Oinos, "not în knowledge is happiness, but în the acquisition of knowledge" [nu în cunoaștere se află fericirea, ci în achiziția cunoașterii"]3. Ion Barbu nu pare să gândească diferit în "Veghea lui Usher": Cunoașterea era aici locuire, canonica deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe cai închise și simple că lăncile unui triunghi 4. Călăuzite de ceea ce Henri Bergson numește, bon sens, prin care trebuie să înțelegem "l'expérience continue
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spații "hipogeene", vom regăsi "întronat" Sufletul 9, prin care trebuie să înțelegem mai curând "o anumita preocupare cu viața"10, i.e., creația, si nu sfera riguros determinată a poeziei, așa cum decretase apodictic poetul american, în "Principiul poetic". Următoarea secvență din "Veghe" celebrează misterul maturației poetice, așteptarea plină de uimire a hazardului fecund, sentimentul poemului pe punctul de a se face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]