KorAP: Find »[drukola/base=vin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...1871 >

46,761 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau la superlativ despre țări pe care nu aveau să le vadă cu ochii lor niciodată, despre tehnici și procente, dolari, franci. Cu o memorie fantastică a cifrelor tatăl dădea date despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îi plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea! Bărbații nu observară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e bolnav de inimă. Bărbatul însă nu era la fel de bine dispus, ședea din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea nici un pas. În spate îl simți pe Ovidiu, trecea către bucătărie, poate după un pahar de vin alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să se fi atins de ceva. Își șterse degetele într-o bucată de mămăligă, se ridică în picioare oftând, ah, și amărâta asta a venit tocmai acum când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase o sticlă de vin negru, foarte frumos la culoare, luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
un sfârșit. Sidonia luă un alt pește. Atunci o privi cu atenție pe Carmina. Era așa de schimbată, de palidă și ea care nici nu se controlase, turnase gaz peste foc. Te rog, mănâncă un pește, bea un pahar de vin. Te asigur că nu s-a sfârșit lumea. Aș vrea să cunosc și eu un bărbat care nu-și înșală nevasta, ca să mă uit la el ca la un monument al naturii. Ascultă-mă pe mine, sunt trăită, am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și la negarea ei mută, continuă: o să se întoarcă el nu avea grijă, tu vezi-ți de viața ta, ascultă-mă pe mine, știu ce spun. Ședeau de o parte și alta a mesei, între ele erau farfuriile, paharele de vin, unul plin, altul gol, mămăliga dar în afară de toate acele obiecte concrete, între ele existau acum distanțe uriașe, de netrecut. La început Sidonia o intuia la perfecție, era plină de amabilitate, de sensibilitate, acum o scăpase din brațe, n-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin nu credeam, dar vorbele îmi ieșeau din gură. Arăți ciudat azi, a zis el, nu știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când Miau, dis-de-dimineață, mama ei, plângând, dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
câinele, mama se duce la capelă și trebuie să-l scot afară, hai mai repede că m-așteaptă tata, doar își pune papucii și ieșim, cum am dormit, așa plecăm, ei, cine-și dă seama? Mișto! 4 sticle goale de vin, șoseta cu tutun în ea prin care am strecurat din sticlă în pahar când Miau a înecat un Tigar de la trambulină, îmi vine să râd, cum am aruncat covorul pe geam și stăteam călare pe pervaz, ei?! Băieții de la Capitol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți pe geam spre hotelul care se vede și mai ales balconul unde ăștia au pus flori, ce chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mai ales balconul unde ăștia au pus flori, ce chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos, cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în bucătărie? l-ai mai spălat? o întreb pe Prințesă, dar realizez că nu are nici un sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
care te iubesc și uneori e de ajuns s-o văd, cea care pupă câinii mei până în dinți, dormea la mine. La 2 jumate sună iar Marius, sunt eu, Cehov, a?! Cehov! ce faci, uite, sunt cu Marius și beam vin și ne gândeam la tine, ce bine! și Marius vrea să-ți spună ceva, spune-i că vreau să-i pun o melodie, îți pun o melodie, spune el mai clar în telefonul luat, ascult și din bâzâială îl aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mă simt întreagă și suficientă, a murit tata, îmi spune Prințesa la telefon, n-am cu ce să ajung, Prințesă, n-am cu ce pleca decât mâine dimineață, aș fi vrut să stau cu tine, ai grijă ce faci până vin, mâine dormi la mine și va dormi, Pinochio e acolo, și Mihai, dorm cu Pinochio în seara asta, că n-am chef să mă duc acasă, am luat Xanax și diazepam... să mă liniștesc... ce să-ți zic, Prințesă, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

Să vă tragă o mamă de bătaie? — S-au mai pomenit cazuri, răspunse Fanny. Ați auzit de Brett Daniel? — Actorul? — La o săptămână după ce am publicat interviul pe care i l-am luat, mi-a vărsat intenționat un pahar cu vin roșu în decolteul rochiei de seară la recepția de după o premieră. Pe urma mi-a turnat și vin alb, sub pretextul că o să-mi scoată pată. — Păi, chiar e o soluție bună... o anunță Adrian. L-ați dat în judecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Daniel? — Actorul? — La o săptămână după ce am publicat interviul pe care i l-am luat, mi-a vărsat intenționat un pahar cu vin roșu în decolteul rochiei de seară la recepția de după o premieră. Pe urma mi-a turnat și vin alb, sub pretextul că o să-mi scoată pată. — Păi, chiar e o soluție bună... o anunță Adrian. L-ați dat în judecată? — I-am trimis o notă de plată astronomica pentru o rochie nouă. Dar el le-a spus amicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o notă de plată astronomica pentru o rochie nouă. Dar el le-a spus amicilor săi c-a meritat până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon pe care v-a gătit-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny. Și a băut aproape tot vinul. Dar, vă rog, dacă vreți să mâncați, dați-i drumul. Nu, nu-i nici o problemă, zise Adrian. De fapt și eu sar prânzul de multe ori. Țin regim. De când m-am lăsat de scris române, mă preocupă ceva mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
literară, nu-mi stătea capul prea mult la ideea morții, spuse Adrian. Când eram romancier, țineam o pipa în colțul gurii cât era ziulica de lungă, la micul dejun mâncăm numai prăjeala, la cină beam aproape o sticlă întreaga de vin și nu făceam mișcare aproape deloc. Acum mă uit cu grijă la fiecare pachet de mâncare, să văd ce E-uri conține, evit sarea și zahărul, îmi măsor unitățile de alcool ingerate și ies la jogging în fiecare zi. Singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]