8,047 matches
-
-ți aminte că... Cu privirea fixată asupra lui Maliban, Sebastianus întinse mâna, întrerupându-și prietenul. — Termină, Metronius! îi porunci. Cunoștea suficient de bine cât erau de orgolioși și de impulsivi alanii, încât să fie serios îngrijorat de iritarea acelui războinic viteaz. Galoromanul vru să protesteze: — Dar el... Ajunge! Tonul lui Sebastianus devenise acum cât se poate de dur. Misiunea noastră e prea importantă ca să ne permitem să ne certăm între noi, și cu atât mai puțin pentru niște prostii. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci, ei bine, disprețul pe care din totdeauna ni l-au arătat se va dovedi mai mult decât întemeiat, înțelegeți? Pe de altă parte, știm cu toții că armata romană nu e grozavă în confruntările cu barbarii: soldații Romei sunt foarte viteji când e vorba să o facă pe grozavii cu țăranii, dar când au de-a face cu barbarii, ah, atunci se schimbă treaba; și atunci vreți să ne lăsăm în mâinile lor? Nu, și asta ar fi o nebunie. întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, să meargă să caute pradă în altă parte. Câțiva oameni se îngrămădiră atunci în jurul lui Clemantius, întrebându-l cu însuflețire ce era de făcut: cei mai inimoși își regăsiseră curajul și se arătau disponibili pentru apărare. Cei mai puțin viteji se căiau deja de hotărârea ce îi adusese în redută și se întrebau cu neliniște dacă nu existau și alte ieșiri. Libertul căuta să-i calmeze și, ca să fie auzit mai bine, se urcă pe două trepte ale unei scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunsul său simplu, în care nu citi nici un accent de mulțumire. în fața acelei siguranțe virile o emoție ciudată, nouă pentru ea, porni să-i curgă prin vene. Se simți invadată de un șuvoi de admirație și recunoștință față de acel tânăr viteaz, căruia, fără îndoială, îi datora viața, dar își impuse să nu o arate. Cu toate acestea, dintr-un irezistibil instinct feminin, își aranjă o șuviță de păr de pe frunte. — Pe el de ce l-ai lăsat în viață? îl întrebă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calului, își arătă surâsul enigmatic în care doar cine îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută. — Salutare, Balamber. astăzi mingan-ul tău s-a comportat foarte bine. Viteazul Uldin ar fi mândru să vadă ce războinic magnific a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor aliat, reprezenta pentru el o mare onoare. Ducându-și mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pozițiile de rezervă, se îndreptau către coastă, o urcau și apoi dispăreau dincolo de creastă. Metronius își îndrepta și el în repetate rânduri privirea în direcția aceea; nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva Aulus Sebastianus nu era printre vitejii luptători care apărau acea poziție și dacă prietenul său mai era încă în viață. De acolo de unde se găsea nu putea să-și facă o idee despre cum mergea bătălia în ansamblu, dar își dăduse seama cât de uriașă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salut la adresa regelui și se alăturară fără șovăială oamenilor săi, pentru a participa la ceea ce toți înțelegeau că era ultima încercare, efortul hotărâtor. Spectacolul pe care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse în încheiere Ambarrus, ridicându-se la rândul său, Metronius nu era cu siguranță un bagaud, ba chiar a avut ceva de furcă până să ajungă să se înțeleagă cu noi. Dar era un om dintr-o bucată și foarte viteaz. Și chiar un bun băutor. Deveniserăm prieteni. în sfârșit, un om așa cum trebuie. Cu adevărat, un om așa cum trebuie. în timp ce vorbea, o fată cu părul negru, pe care Sebastianus o observase deja, atât datorită frumuseții ei, cât și din pricina tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul; așa o să ajung vitează ca tine. Pentru că tu ești cel mai bun. Spune că i-ai omorât pe toți cei care ți-au ucis părinții, iar eu o să fac a fel. O să-i ucid pe toți turingienii. Și mi-a mai spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său putuse să-și ia o soție și să aibă mulți copii, asigurând familiei o bunăstare sigură și un mare respect în sânul clanului și al tuturor neamurilor hiung-nu. Acum venise și pentru el clipa să se arate nu doar viteaz, ci și chibzuit și prevăzător, închegându-și o familie și administrând cu înțelepciune roadele succeselor sale: o mare parte din prada luată în campania aceea dezastruoasă era pierdută, însă Atila, care nu uita niciodată să-și răsplătească războinicii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părțile cu toți vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împărații din Țoba, și cu Filistenii; și ori încotro se întorcea, era biruitor. 48. S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, și a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jefuiau. 49. Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița, prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoș. 24. Se știe că ceea ce este departe, ni se pare uniform. Pentru un călător, oamenii dintr-o țară străină par la fel. Când categoria umană e inferioară și, deci, mai puțin diversă, uniformitatea aparentă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca și moartă, și totuși trăiește, oprindu-se la prăvăliile cu delicatese, vizitându-și psihanalistul, consumând câte un roman pe noapte, încingându-și corpul în corset, urzind planuri pentru sănătatea și bunăstarea lui Muriel. O iubesc. O găsesc incredibil de vitează.“ „În seara asta întreaga companie e consemnată la post. Am stat un ceas la coadă ca să pot telefona din Sala de Recreere. Muriel mi s-a părut a fi oarecum ușurată că nu puteam veni astă-seară. Ceea ce mă amuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În posesia hitleriștilor...! Războiul fost câștigat cu suficiente pierderi de vieți omenești dar și cu armamentul american ce s-a revărsat precum o ploaie torențială În capul hitleriștilor Însă România, prin actul de bravură a salvat dela un prăpăd nuclear vitejii soldați angloamericani și ruși dar și, Întreaga populație a planetei ce nu era născută aparținând rasei și ideologiei naziste și, care urma să fie dispărută de pe suprafața planetei, conform teoriei preluate de ideologii nazismului dela Nietzsche Friedrich (1844-1900) filozof german
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé. De aici începe ținutul primitiv, a spus Zach. Serviciul Forestier a ars majoritatea vechilor cabane. Și nimic altceva nu mai poate fi construit. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îl născuse deja pe Andy. Știu că a fost îngrozitor din partea ei să-mi spună ceea ce mi-a spus. N-am cum să neg asta. Dar aici, trebuie să-ți iei singur lucrurile de care ai nevoie. Nu ești deloc viteaz dacă pruncul tău moare de foame, în timp că grădina unui străin stă neîngrijită. Aici virtutea se cântărește altfel. Jina și-a privit mâinile. Deci o ierți, a spus ea. Zach a dat din cap. Iertarea consumă prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piciorul în grădinile seraiului. Roxelana își primise veștile de la oameni ai săi, prin călăreți grabnici, și înțelegea că i-i amenințată viața. Totuși destinul trebuia să-l cârmuiască ea, așa cum înțelegea și cum hotărâse. Putea pieri; era însă o mamă vitează. Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei și l-au lăsat singur. Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare este pentru noi, ca să avem din ce trăi mai bine de un an, cu ajutorul Celui-de-Sus. Urmau să plece spre Rif, nădăjduind să se așeze pentru câtăva vreme pe muntele ce aparținea celor din tribul Beni Walid, oamenii cei mai viteji și cei mai mărinimoși din întreg regatul. Și foarte bogați totodată, căci, deși pământul lor e roditor, ei refuză să plătească un dirham ca bir. Cel care este pe nedrept alungat din Fès știe că la ei poate găsi întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se auziră câteva strigăte de victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut, a fost implorat să-și istorisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]