4,713 matches
-
temut, capătă încetul cu încetul chip uman. Trecerea de la numen la lumen. Dar, în același timp, din simplă legătură cum era la început, imaginea mediumnică dobândenște consistență și densitate, interpunere grea și curând opacă între sacru și profan. Ca o vitrină care s-ar transforma pe nesimțite în sticlă mată, apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
niciuna la Benares. Nici Poussin care totuși nu are nevoie de traducător. O imagine călătorește mai bine decât un text este, aparent, mai ușoară. Trece peste frontiere și ajunge unde vrem dar în ce stare? Aseptizată. Neutralizată. Estetizată. Bună pentru vitrină sau ecran. Solitară sau benignă, ceea ce e totuna. O imagine nu-și trage puterea din ea însăși, ci din comunitatea al cărei simbol este sau a fost și care, prin ea, își vorbește sau aude ecoul trecutului ei. Este un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putea să delimităm declinul imaginilor după cel al măsurilor polițienești. Până când o pânză sau o sculptură au stârnit scandal? Începând de la ce dată comisarii nu s-au mai prezentat în galeriile de artă din Paris pentru a cere retragerea din vitrină a unui tablou litigios? De ce "fotografiile deocheate" nu mai circulă pe sub mână? Și de ce, în prezent, cutare sau cutare imagine publicitară mobilizează episcopatul francez? O cronologie a practicilor clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cazurile de izolare ale unor locuitori datorită refuzului de a păstra curățenia sau liniștea, sau pentru că stau în locuințe ocupate abuziv încă de la începuturile comunismului, nu au acte de proprietate. Spațiile comerciale situate pe acestă stradă sunt puțin modernizate. Chiar vitrinele arată "ca pe vremea comunismului" (mult prost gust, kitsch). Impresia de haos arhitectonic se datorează și faptului că, de-a lungul timpului, concepția arhitecturală inițială a fost stricată de tot felul de intervenții făcute după bunul plac al fiecăruia: au
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Mai mulți crescători din Sonderjylland (Danemarca) s-au grupat pentru a pune pe picioare o fermă școală "Agripark", în care se învață cum se cresc bovine, ovine etc. Dintr-o activitate de formare și recreativă, ferma a devenit o adevărată vitrină a calității producției de animale crescute după toate regulile etice, sanitare, alimentare. Crescătorii implicați oferă vizitatorilor carne foarte sănătoasă pe care aceștia o pot cumpăra pe loc. Trebuie identificați actorii-cheie de pe un teritoriu local. Oricine poate deveni actor-cheie în momentul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care ignoră în totalitate, după părerea lui, raporturile sociale. "Clasicii slujeau la satisfacerea amatorilor de identificare, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan. Utilitatea clasicilor este prea limitată. Ei nu ne arată lumea, ci pe ei înșiși. Individualități pentru vitrină de colecționar. Citate cu valoare de giuvaeruri. Un orizont limitat, burghez. Totul cu măsură și pe măsură." Este potrivit deci pentru Brecht să introducă o "distanță" între spectator și spectacol. Conceptul de "distanțare" se naște din analiza politică a lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că nu își dorise prea multe lucruri materiale, în ultimii ani Darcey acumulase destule. Nu puteai să trăiești într-un oraș ca Dublin și să nu simți nevoia de a cumpăra măcar unele din mărfurile care-ți luau ochii prin vitrine. Singurul lucru pe care nu îl avea, totuși, era o mașină. Nici nu prea avea nevoie, din moment ce locuia la vreo doi kilometri de centrul orașului, aproape de gară. De câte ori ieșea prin Dublin lua taxiul, iar când voia să ajungă în Galway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Însă tot era stresată. Capitolul 22tc " Capitolul 22" Î n weekendul dinainte de prima ei plecare la Singapore, Darcey intră în panică pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor. Cu toate că arșița verii nu prea ajunsese încă în Dublin, vitrinele magazinelor erau deja pline de rochii vaporoase cu modele florale și în culori pastelate, în timp ce sandalele luaseră locul cizmelor și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de pe strada respectivă. Ar fi luat-o razna. O fată pe care o cunoscuse recent, Melanie, îi povestise că distracția principală a localnicilor erau cumpărăturile, și acum Darcey își dădea seama și de ce. Examină gențile și pantofii de firmă din vitrină și simți cum se transforma din femeie de afaceri în fetiță lăsată să-și facă de cap într-o cofetărie. Privirile îi fură atrase de o pereche de pantofi violet-închis cu o fundiță roz în vârf și cu tocuri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în fața unei perechi mult mai discrete de Marc Jacobs violeți. Iar tocurile acestora erau mult mai înalte decât era ea obișnuită să poarte. Însă ceva o făcu să se întoarcă să se uite la ei chiar și după ce trecuse de vitrina respectivă, spunându-și că nu erau genul ei. Influențată de lumină, care parcă era alta, ca și de toată gama de culori, parfumuri și sunete noi care o înconjurau, Darcey avea impresia că acești pantofi erau numai buni de cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seara aceea. Însă tot amână momentul, știind că dacă se vedea cu Rocco, ar fi făcut un pas înapoi, iar ea nu mai voia să se uite în urmă. Hoinărind pe partea umbrită a unei străzi, ochii îi căzură pe vitrina unui agent imobiliar și se opri ca să privescă fotografii cu vile noi, vechi sau lăsate în paragină, care erau de vânzare în zonă. Din senin, se hotărî să meargă să inspecteze niște proprietăți de pe lângă lac. O oră mai târziu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
această cauză, o afacere este la fel de sănătoasă ca și scândurile de stejar din pardoseala unei catedrale luterane. Într-un asfel de mic magazin am intrat, la un cămătar, ignorând Steaua lui David vopsită mare pe obloanele din lemn care protejau vitrina, ca să nu fie spartă. Un clinchet de clopoțel Îmi anunță intrarea. Privat astfel de două ori de lumina zilei, singura sursă de iluminat a magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos, care-ți creea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
către sud-est, era sediul poliției și-mi Închipuiam toată munca asiduă care se desfășura acolo pentru a se veni de hac infracționalității din Berlin: fapte grave, nu glumă, ca a vorbi cu lipsă de respect despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e dezgustător În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea celor Înjughiați, Înecați, accidentați, Împușcați, arși sau omorâți În bătaie, deși știam prea bine de unde venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
decis dacă să accepte sau nu ceea ce mai mult ca sigur era o ofertă derizorie, și arătă cu o mână tremurândă spre brățara care zăcea pe bucata de țesătură În care o Înfășurase. — Dar priviți aici, zise bătrânul, aveți În vitrină una exact ca asta a mea, la un preț de trei ori mai mare decât cel pe care mi-l oferiți mie. Umerașu’ strânse din buze și Îl Întrebă pe colegul său: — Fritz, de când e brățara aia cu safire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
una exact ca asta a mea, la un preț de trei ori mai mare decât cel pe care mi-l oferiți mie. Umerașu’ strânse din buze și Îl Întrebă pe colegul său: — Fritz, de când e brățara aia cu safire În vitrină? Era un joc la dublu eficient, trebuia să recunoști asta. — Să tot fie șase luni, răspunse celălalt. Nu mai cumpăra Încă una, aici nu e societate de binefacere, doar știi. Probabil că spunea asta de mai multe ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
degabă În tăria dumitale de caracter. Te rog să nu mă dezamăgești spunând ceva cu adevărat prostesc. Făcu o pauză de o clipă și adăugă: — Te trimit Într-un KZ. Mi se răci carnea pe mine precum cea expusă În vitrina măcelarului. Mi-am terminat restul de șnaps și m-am trezit spunând: — Ia ascultați, dacă e vorba de factura aia nenorocită de lapte... Amândoi rânjiră cu gura până la urechi, bucurându-se de evidentul meu disconfort. — Dachau, zise colonelul. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în care se afirmă că "Dumnezeu nu există", iată o scenă semnificativă în multe privințe pentru Mexic. Ca și statuile pe care șerpii și vântul le-au orbit. Dar ceea ce am văzut astăzi după-amiază întrece puterea mea de înțelegere. În vitrina unei patiserii erau etalate prăjituri în formă de cap de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer proaspăt și rece pe obraz, de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările de hardughii și gunoaie. Șoselele cu hîr-toape, blocurile, magazinele cu vitrine sărace. Oamenii mișunând peste tot, înfofoliți în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o fluturare, cum spunea cândva Theo, acum probabil ceva mai înceată în mișcări, pianul lângă fereastra ce dă în grădină, pe pian cutia închisă a viorii, pe portativ note, ca și cum cineva s-ar fi ridicat nu demult din scaun, în vitrinele bibliotecii bibelouri și vaze scumpe, cristaluri, mobilierul din cameră având aceeași culoare întunecată ca și pianul, pământ de Sienna, ar spune Theo dacă ar fi aici, Alina dă din picioare în brațele Anei, a învățat-o să umble și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor adulmecat de nările mele flămânde, vitrinele spălate de două ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai găsesc un singur loc la o masă, aș bea o cafea, Fântâna celor patru fluvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
familie de pe perete, tabloul pare mai vechi, culori sepia, un bărbat și o femeie cu capetele apropiate, probabil de mâna talentatului fotograf, nu mă încumet la meditația asupra mandalei colorate din covorul persan, iar peste grădina zoologică de bibelouri din vitrina dulapului îmi las numai să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la a opta și a șaptea, franceza la a cincea și a șasea parcă, acesta este theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai speriat decât am fost vreodată în ring și asta nu din pricina haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de fapt băieții răi. Pe toată strada Evergreen, marinarii spărgeau vitrine, iar pușcașii marini în uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se putea desfășura în voie la adăpostul întunericului. Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înseamnă camera de gazare. Amărâtul ăsta-i la șase săptămâni distanță de Marele Adios. Dinspre intersecția de la Evergreen cu Wabash s-au auzit împușcături. M-am înălțat pe vârfuri și am văzut trombe de flăcări răbufnind dintr-un șir de vitrine sparte și împrăștiind puzderie de scântei albe și albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]