22,492 matches
-
S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă să ghicesc cine vă mai vizitează așa din cînd în cînd, pentru cine este pregătit separeul la orice oră din zi și din noapte, spune Roja. Cu plăcere, aveți voie la oricîte încercări, zice Patru Ace. — Chiar așa? întreabă Roja distrat, nu cred c-o să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu o dexteritate uimitoare. — Tăiați, îi face semn Patru Ace. — Că tot veni vorba de cunoscuți, spune Roja, să nu-mi spui că bătrînul tău ține separeul ăla doar așa pentru suflețelul său, sau de dragul unui singur individ care-l vizitează din an în paște. — Mai vin și alții, se lasă descusut Patru Ace, ia să vedem ce e prima carte, spune. — As de treflă, zîmbește Roja, nu-i rău. — Ați început în stil de mare profesionist, ia să-l vedem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de exemplu mi se plîngea în fiecare seară că de cînd începuseși tu să-l vizitezi pe Timișoara nu se mai vindeau decît maximum o duzină de bilete pe zi, adăugă Angelina. Că nu mai pariau decît bețivii. În rest nimeni nu-i mai călca pragul de parcă cineva i-ar fi blestemat peste noapte agenția. — Vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se pare? zise Roja, trăgîndu-l înăuntru de umeri, făcîndu-i semn lui Tîrnăcop să închidă ușa la loc. — Să știți că treburile nu merg deloc bine, spuse Curistul, am vrut doar să-mi țin promisiunea și să vă dau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sunat la un moment dat. Nu-mi pot aminti ce-a spus. Trebuie să fac ceva. Îmi trag pe mine niște haine și mă duc afară, luînd-o spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrîni și urît-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde Ben cu vocea lui răgușită, de fumător Înrăit. ,, Iar ai citit ziarele alea cretine care nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara? Antoniu pare că nu a Înțeles Întrebarea și-l roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plin cu maci, prin fereastra vagonului de tren. Privești și mergi mai departe. Un profesor de geografie, nu trebuie neapărat să fie și un cunoscător subtil al artelor vizuale.. A, sigur, recunoaște fără doar și poate câțiva pictori celebri, a vizitat chiar niște muzee, știe de Luchian, de Andreeescu, ar recunoaște un Pallady, a văzut reproduceri În albume de artă, știe de un Goya, ca să nu mai vorbim de un Van Gogh, chiar și un Mondrian care nu l-a impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca gândacii negri de bucătărie, buzunăresc și Înjură, scuipă și spurcă... Dar am avut noroc. M-au ajutat Însă, recunosc, sutele de albume de pictură pe care le-am studiat până acum, și zecile de muzee pe care le-am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea care s-a lăsat, este pentru amândoi, binefăcătoare, după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai locuiești În ghetou, de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Până în momentul acela nu-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie locuia atunci într-un cămin pentru studente, un loc jalnic pe care nici n-am încercat să-l vizitez. Apoi s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi vizita în ianuarie, precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa fel încât să nu mai trebuiască să trec pe la birou câteva zile. Clienții urmau să primească o înștiințare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa fel încât să nu mai trebuiască să trec pe la birou câteva zile. Clienții urmau să primească o înștiințare că îi va vizita domnul Mytten, mai tânărul meu subaltern, întrucât nu mă simțeam prea bine. În momentul de față Mytten era încă la Bordeaux, unde era riscant să-l trimit căci își prelungea nepermis de mult vizitele, fiind în tratative cu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva ore nu mai era. Chiar dacă nu ajunsesem să ne cunoaștem atât de bine cum mi-aș fi dorit, aveam motivele mele s-o jelesc. Înainte s-o fac Însă, trebuia să-mi salvez propria piele. În momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a refuzat plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta. După ce mi-am notat adresa În palmă, m-am Întors acasă. Inima mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care mă transformam În acele ore prelungite din camera 202; era ca un al doilea eu - o figură geamănă care ieșea și intra În mine și, din când În când, era mai apropiat de adevăratul eu decât credeam. Când o vizitam pe Dora, timpul curgea mai Încet decât În mod normal și descopeream aspecte legate de mine pe care nu le observasem mai devreme. În prezența ei testam gesturi și atitudini cu o exaltare care mă lua chiar și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum să prelucrez aceste date. Marginea deșirată a imaginii vechi fusese sfâșiat, și poate că nu mă avantajează faptul că am stat toată toamnă Întreaga Încercând să accept ce era În spatele ei. În 1927, puțin Înainte de Anul Nou, când am vizitat Hotelul Kreuzer din nou după câteva săptămâni petrecute la Viena, mi-am spus că fac asta pentru ultima oară. Vizitele costau prea mult, și nu mă refer doar la bani, iar eu Încercam să mă conving că nu erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a vizita clădirea. M-am uitat la Dora ca să-i văd reacția. — O adevărată onoare, nu-i așa? Trebuia să vorbească În numele amândurora. Froehlich se dovedi a fi un tip Îndesat, cu buze mari, lucioase, ascunse după o mustață stufoasă ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne-am Întâlnit - de parcă cineva i-ar fi vârât o țeavă de revolver Între coaste. — Vreau să zic, dacă Dora a murit, ar trebui informată și poliția. — Au fost deja informați. I-am spus că un inspector de la Moravuri mă vizitase mai devreme În dimineața aceea. — Și n-a spus nimic altceva? Fața lui Karp era palidă, mișcările, țeapăne. Ăsta nu e semn bun, nu-i bun deloc. Să sperăm că Manetti... — Manetti, l-a Întrerupt. Cine e Manetti ăsta? — Karla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se aplecă Înainte, cu degetele apăsându-și pleoapele. Cum aveți de gând să rezolvați treaba cu poliția? Poliția? Ei erau cei dornici să vorbească cu mine. Cât mai repede cu putință. Probabil că eu eram principalul suspect. Inspectorul care mă vizitase mi-a semnalat că investigația Începuse deja, punându-mi În vedere că ar trebui să colaborez dacă nu vreau să am probleme. Și-n plus... Am amuțit. Karp stătea nemișcat și nu părea să mă asculte. Ar trebui să repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În când negustorul nostru de flori și cărbune se aliează cu Boris, un grenadier crăcănat din trupele lui Kornilov, care a dezertat devreme În 1918 și În prezent Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că Dabor vizitase barul Într-o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În 1918 și În prezent Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că Dabor vizitase barul Într-o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda țaristă, se pare că a spus În rusă: „A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-mi plâng puțin de milă. După un timp sentimentele mi s-au mai diferențiat și au apărut gânduri noi. Dintr-odată, umbrele care mă atacaseră au Început să vorbească În rusă și blondul care coborâse scările când l-am vizitat pe Karp la fundație s-a transformat În crăcănatul de Boris. Când a apărut și inspectorul Wickert, cu o insignă sovietică pe guler și o mustață stufoasă, chiar deasupra splendidei sale danturi, m-am simțit obligat să Închid geamul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]