7,219 matches
-
amintind de aducerea moaștelor sale în capitala Imperiului, și pe 30 ianuarie, sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi. Câteva mărturisiri și în același timp dezvăluiri ale unor contemporani și apropiați ai săi ne-ar lămuri mai bine despre acest mare Sfânt și vorbitor de Dumnezeu. Iată ce spunea Sfântul Isidor Pelusiotul despre el: Noaptea târziu, când grijile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, Sfântul Ioan se închidea în camera sa de lucru și tâlcuia epistolele Sfântului Apostol Pavel. Camera nu avea alt mobilier
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
rezultatele adaptării și integrării. Să luăm câteva exemple: să începem cu un subiect care pronunță greșit sunetul "s". Să presupunem că acesta prezintă un sigmatism interdental. El este numit "peltic" de cei din jur, iar sigmatismul interdental este clasificat, pentru vorbitorii de limbă română, drept deficiență. Același subiect, aflat într-un mediu de limbă engleză, va fi apreciat că se exprimă corect din punctul de vedere al regulilor acelei limbi. Rămânând tot în sfera tulburărilor de pronunție: un "r" grasiat nu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete)127. Mai puțin pretențios explicată, Dislalia reprezintă pronunțarea greșită a unui sunet în accepțiunea regulilor unui anumit timp și loc. Pelticia manifestată sub forma unui sigmatism interdental este considerată pronunțare dislalică pentru vorbitorii de limbă română, dar acceptată drept corectă în mediul englezesc. Și grasierea era socotită semn de noblețe în spațiul nord dunărean, dar nu mai este considerată la fel astăzi. "Datele din literatura de specialitate cu privire la frecvența dislaliilor diferă de la autor
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
persistentă și cu tendințe de ireversibilitate: nu numai "p" este înlocuit cu "b", ci, mai des, "b" este înlocuit cu "p", "z" cu "s", "g" cu "c" etc. Același lucru este valabil și pentru fonemele inexistente în limba nativă a vorbitorului, dacă acesta învață o limbă nouă. De exemplu, un român va tinde să pronunțe Munhen ori chiar Miunchen (în loc de München), Niurenberg (în loc de Nürenberg) sau Cheoln (în loc de Köln), în vreme ce un german Nastase (în loc de Năstase), Tirgu Mures (în loc de Târgu Mureș) ori Romania
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
vorba, deci, de o "vorbire" cu ajutorul degetelor. În cadrul acestui limbaj, se formează literele cu degetele. 99 "Labiolectura sau citirea de pe buze reprezintă perceperea prin intermediul văzului a limbajului verbal expresiv, urmărind mișcările componentelor aparatului fono-articulator și ținând seama și de fizionomia vorbitorului" (Mirela Ciolac, 2006, p. 63.) 100 Astăzi s-a ajuns la performanțe tehnice remarcabile în privința protezelor auditive, atât în privința eficienței lor, cât și din punctul de vedere al minimalizării dimensiunilor; astfel, aplicate la rama ochelarilor sau la un cercel, ele
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
4%), Irak (3%). Creștinătatea din spațiul arab este însă puternic fragmentată atât din punct de vedere teologic, cât și teritorial, numeroasele comunități creștine de diferite rituri fiind dispuse după un adevărat puzzle spațial confesional: comunitatea coptă este grefată pe segmentul vorbitorilor limbii copte derivată din idiomul hamitic al vechilor egipteni și cuprinde aproximativ 5% din populația Egiptului. Este împărțită în două biserici inegale ca pondere: Biserica coptă propriu-zisă cu sediul patriarhal la Alexandria cu un număr estimat între 4 - 5 milioane
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
grămătic se desfăta sadic umilind un student purtător de barbă... Rosbif-Contry nu mă interesează, deși-i la modă (poate tocmai de asta), acolo viețuiesc specii care cred că limba lor e plină de textosteroni care gonflează mușchii și afirmă potența vorbitorilor anglo-sexoni la nivel plan planetar. E prea mult /wa/, e prea mult /we/, lumea se yesman-ește(ează) toată ziua. Când peisajul mi se va limpezi, în el descopăr doar caricatura, ființe alungindu-și buzele și masticând silabe de neînțeles și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
supraviețuire mentală în acel univers neo-concentraționar unde celula este înlocuită de apartament, locul de muncă preia rolul promenadei în curtea închisorii (te întâlnești și cu cine vrei și "ceilalți", sub privirea atentă a gardienilor), întâlnirile cu prietenii un fel de "vorbitoare" între "celulele locative", unde te puteai aștepta să fii monitorizat acustic iar în paralel unii participanți să fie "ciripitori" având un "Obiectiv" de ascultat. Printre ei se aflau și specialiști în declanșarea combustiei, astfel încât cel predispus să se aprindă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
e o invenție pusă la cale de eunuci. Față cu această denaturare interesată a realului, Diaconul însuși se retrage în fabulație, în ficțiunea consolatoare. Dar să revenim la cel din urmă avatar al lui Baudolino, cel de stâlpnic și eremit, vorbitor în parabole și vindecător, înconjurat de gloatele Constantinopolei. Ispășește pentru tatăl său imperial, de a cărui moarte se crede vinovat, psihanalitic vorbind. Despătimirea nu exclude mizeria fiziologică. Baudolino este lapidat pentru rostirea adevărului. Obstinația lui inflexibil-testamentară se circumscrie totuși în jurul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu fața la interlocutor, puțin înclinat spre el) * Rezumă cele mai importante gânduri si simțăminte * Nu întrerupe * Abține-te să oferi sfaturi * Nu începe a povesti despre situații similare prin care ai trecut si tu * Încearcă să fii empatic, plasându-te în locul vorbitorului si încercând să înțelegi ce simte * Evită locurile incomode (zgomot, agitație etc.) * Nu ofensa si nu ironiza părțile prin zâmbete, gesturi, cuvinte nepotrivite.
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei nu sunt în stare să spună care sunt acestea și să le folosească drept norme de corectitudine. Este sensul în care Wittgenstein admite că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului meu (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (5.62). Că limitele limbajului sunt limitele lumii este ceva valabil, în egală măsură, pentru fiecare vorbitor al limbajului.68 Teoriile metafizicii tradiționale - teorii care pretind că spun ceva despre lume ca întreg - sunt nonsensuri, ca și tezele solipsiste. Lumea nu este decât totalitatea faptelor (vezi l.l). Numai despre fapte, și nu despre lume ca întreg
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
colectivitatea căreia îi aparținem și totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care aceleași expresii ale limbajului primesc folosiri din cele mai diferite ne ajută „să vedem mai bine“ că abia un context lingvistic și nelingvistic cuprinzător, și nu asocierea expresiei cu anumite entități, este cel care face posibilă înțelegerea ei de către vorbitori. Înțelegem o expresie când cuprindem cu privirea cât mai multe dintre utilizările pe care le primește ea. Dacă nu ne putem imagina nici o folosire a expresiei, atunci nu o înțelegem, nu-i putem conferi nici un sens. Amintindu-și de discuțiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sentimentele, stările sufletești etc. - pentru propria sa folosință? - Ei bine, nu putem noi oare să facem asta în limbajul nostru obișnuit? - Dar nu asta am eu în vedere. Cuvintele acestui limbaj trebuie să se refere la ceea ce poate ști doar vorbitorul; la senzațiile sale nemijlocite, private. Un altul nu poate, prin urmare, să înțeleagă acest limbaj.“ Pasajul merită toată atenția deoarece el indică ceea ce urmărește Wittgenstein atunci când examinează expresiile prin care spunem ceva despre ceea ce simțim. El admite că folosim în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spune că noi comunicăm în acest fel altora ceva despre ceea ce simțim. Ceea ce are în vedere Wittgenstein prin sintagma „limbaj privat“ este un limbaj ale cărui expresii ar desemna și ar descrie „obiecte private“, adică ceea ce poate să știe doar vorbitorul. Limbajul privat este limbajul în care un cuvânt ca „durere“ funcționează ca un nume pentru ceva la care nu are acces decât o persoană, cea care simte durerea. Ceea ce va fi exprimat, în § 293, prin următoarea alegorie: „Să presupunem că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
altora despre experiențe care sunt strict private nu este inteligibilă. Putem ști ceva și putem comunica ceva numai despre lucruri care sunt accesibile în egală măsură tuturor, cel puțin în principiu. Dacă nu există criterii și reguli pe baza cărora vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost sau nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
părea lipsită de orice bază. Rhees relata că, în 1943, când Wittgenstein era în vizită la Swansea, ei au asistat la o conferință a profesorului Benjamin Farrington, organizată de Societatea Filozofică Locală. Titlul conferinței era Legi cauzale și istorie. Teza vorbitorului a fost că oamenii se dovedesc capabili să învețe din greșeli, ceea ce duce la îmbunătățiri, cel puțin în perioade mai întinse de timp. El sugera că aceasta ar fi o lege generală a dezvoltării istorice. Intervenind în discuție, Wittgenstein a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
permanență de preocuparea creației care să dea sens și mai ales să vindece ființa de frigul incertitudinilor: Pe un munte de sare/ îmi fac rugăciunea/ pentru tine,/ deși mustrarea zorilor/ e tot mai aproape.// în ziua sabatului,/ cuvintele,/ ca niște vorbitoare statui ale frigului,/ vor insera pe altarul vindecării noastre" (Pe muntele de sare). Sau: " E întuneric;/ tu încă mai privești foile/ pline de/ graiul nopților,/ ce sapă/ huma ființelor noastre.// Am dat la o parte peretele zilei/ și am văzut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. Volume de versuri: Întoarcerea menestrelului, Centrul de Creație Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Editura Junimea, Iași, 1998; Nopți cu chirie, Editura Cronica, Iași, 2004; Liniștea vânatului, Editura Junimea, Iași, 2005; Acordorul de semne, Editura Junimea, Iași, 2006; Ultimul vorbitor de umbră, Editura Opera Magna, Iași, 2009; Poemele Deltei. Rodion, Editura Opera Magna, Iași, 2012; Cu amurgul în lesă. 101 poeme. Antologie, Editura Junimea, Iași, 2013. Alte volume publicate: Biblioteci rurale centenare din județul Iași, Editura Vasiliana '98, Iași, 2004
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-odinioară; se joacă, într-un cuvânt, cu modelele și resursele po(i)eticului, jucându-și, astfel, propria biografie literară. Majoritatea cărților sale de poeme și în special cele cuprinse între Întoarcerea menestrelului (Centrul de Creație Botoșani, 1979) și Ultimul vorbitor de umbră (Editura Opera Magna, Iași, 2009) nu fac excepție de la această necesitate ludică prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
punct încolo, ingredientele bine știute ale postmodernismului, mai exact textualismul, autoreferențialitatea, rafinamentul tehnic și în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite în cafea". Cele mai reușite dintre pânzele acordorului de semne sau ale ultimului vorbitor de umbră sunt însă micile alegorii ale himericului, ale iluziei recuperatoare ("Ne plăceau mai ales/ jocurile cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care melancoliile tulburi capătă luciri întunecat expresioniste, iar frustrările diurne ulcerează violent. Iată, spre exemplu, Libațiile dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă ceața în pahare,/ timpul beat mort mai vrea un rând,/ un fluture se-aprinde'n felinare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]