4,110 matches
-
culturelle. Seuil. Collection Esprit, Paris, 1993, p. 160. 7 Michael Drosnin, La Bible: le code secret, Robert Laffont, Paris, 1997. 8 Octavio Paz, Dubla flacără, Editura Humanitas, București, 1993. 9 K.R Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I, Vraja lui Platon, Humanitas, București, 1993, p. 13. 10 J.K. Galbraith, La République des satisfaits. La culture du contentement aux Etats-Unis, Seuil, Paris, 1993, p.27. 11 Vezi Peggy Nooman, What I Saw at the Revolution: A Political Life in the
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bucății este organizată în formele unei simetrii perfecte... În imaginea iubitei, care i se prezintă la un moment dat, el nu încetează să întrezărească pe femeia ale cărei mângâieri legănătoare prefigurau, în copilăria lui, toate armoniile odihnitoare ale naturii, toate vrăjile cu care firea adoarme chinuitoarea conștiință de sine a omului. Iubita se topește în imaginea mamei, se asimilează cu ea, încât adresându-i-se, el îi cere ceea ce numai unei mame i se poate cere: mângâierea care odihnește și adoarme
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
român, cu înduioșările și seninătatea lui" 3.7. Limba descântecelor După părerea lui Ovid Densusianu din punct de vedere lingvistic, „din toată literatura populară descântecele sunt acelea, care, pe lângă caracterul conservativ întrunesc cele mai multe inovațiuni”. Create de femei în mod special, vrăjile conțin „expresiuni care traduc bine aceste clocotiri ale sufletului” „Femeile, în vorbirea nestăpânită, pasionată, și mai ales când e vorba să-și exprime o pornire, o izbucnire, o răzbunare, găsesc expresiuni foarte vii, foarte plastice " Tocmai de aceea descântecele și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
conțin „expresiuni care traduc bine aceste clocotiri ale sufletului” „Femeile, în vorbirea nestăpânită, pasionată, și mai ales când e vorba să-și exprime o pornire, o izbucnire, o răzbunare, găsesc expresiuni foarte vii, foarte plastice " Tocmai de aceea descântecele și vrăjile „prezintă multă imaginație și derivațiune, cu bogăția de cuvinte pe care nu le întâlnim în altă parte atât de mult ca aici” Descântecele și vrăjile, alcătuiesc obiectul vastului studiu Limba descântecelor,. Densusianu își concentrează atenția mai mult asupra expresivității limbii
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o izbucnire, o răzbunare, găsesc expresiuni foarte vii, foarte plastice " Tocmai de aceea descântecele și vrăjile „prezintă multă imaginație și derivațiune, cu bogăția de cuvinte pe care nu le întâlnim în altă parte atât de mult ca aici” Descântecele și vrăjile, alcătuiesc obiectul vastului studiu Limba descântecelor,. Densusianu își concentrează atenția mai mult asupra expresivității limbii descântecelor și vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
imaginație și derivațiune, cu bogăția de cuvinte pe care nu le întâlnim în altă parte atât de mult ca aici” Descântecele și vrăjile, alcătuiesc obiectul vastului studiu Limba descântecelor,. Densusianu își concentrează atenția mai mult asupra expresivității limbii descântecelor și vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
vastului studiu Limba descântecelor,. Densusianu își concentrează atenția mai mult asupra expresivității limbii descântecelor și vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită ca un vis, când prin ele se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită ca un vis, când prin ele se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor vechi de limbă ale descântecelor și vrăjilor. Semnalează numeroasele latinisme dispărute din uzul conducându-1 spre perioada de începuturi ale limbii române. Capitolul Expresivitatea în descântece
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor vechi de limbă ale descântecelor și vrăjilor. Semnalează numeroasele latinisme dispărute din uzul conducându-1 spre perioada de începuturi ale limbii române. Capitolul Expresivitatea în descântece scoate în evidență notele stilistice proprii acestei specii. Sesizează rolul repetiției sinonimice care are o frecvență mare în descântece având uneori valoare
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o importanță de netăgăduit în cercetările de filologie” Prin însuși titlul ei - grai filologie și suflet folclor această revistă reafirmă ideea raportului între filologie și folclor. În această revistă, interesul lui Densusianu nu se limitează numai la limba descântecelor și vrăjilor. El ia în discuție și alți termeni vechi cu diferite implicații folclorico-etnografice, mai ales din sfera vieții păstorești. Explică evoluția semantică a unor cuvinte ca „dolus". Astfel „dolus" pentru ciobanii înstrăinați de sat și de familii, însemna ceva „nostalgic”, identificându
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
umbră în vremea obsedantului deceniu și nerecuperat de epoca de aur) reapărea în orizontul cognoscibil al literelor datorită eforturilor colectivului de limbi slave 95, cu o operă încă nepublicată, ceea ce inevitabil permitea conexiuni în "raccourci (adică short cut sau scurtătură). Vrăjile și practicile deductibile din ele (non-vrăjire, dezvrăjire, anti-vrăjire) îl atrag pe nataționalul scripturalnic iar diferențele dintre diversele categorii de suprafețe de apă (plan d'eau în hexagoneză) se (in)filtrează în mentalul instanței sale personale. O fi apa oglindă dar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai recentă carte a sa, de eseuri, intitulându-se "Găuri de vierme" (1998). Autor foarte cult, mai profund oricum decât Oscar Wilde și mai puțin vanitos decât Bernard Shaw, Fowles are o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii, în vraja epică și în existența personajelor în care depistăm adesea demersul filosofic (autoironic, autoreferențial) și destinul asumat al propriului lor creator. Rețetele tehnice sunt infailibile, fie că este vorba de obsesii sfâșietoare sau de inventivitate pură, de istorie, dramă sau parabolă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare, amândouă vor evada, au puterea de a nu capitula, asemănându-se prin încăpățânarea cu care întorc spatele morții. Un alt mod, doar simbolic, de a evada este povestea, vraja poveștilor pe care domnul Ferne le țese pe clapele pianului său la Saint-Martin, satul-ghetou, sau magia ficțională a lumii geniilor repovestite de bătrâna Aamma Houriya pentru tinerii de la Nour Chams. Căci nimic nu era mai fascinant decât istoria începutului lumii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală. Licențiată în genetică și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci identificate cu factori culturali ajutători, cu focul, metalul,etc. Ca iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară inconștientă.” Cel care vrea să o smulgă din vraja și din visul de luceferi pe fata de Împărat este un iluminator, un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scufunde În mare pentru a-și domoli și suspenda acel „pyrochronos”, era focului. Hyperion este el Însuși un inductor al stării de reverie, de visare, el induce somnul pentru ca astfel să o lege mai bine pe fata de Împărat de vraja sa Îi Închide geana dulce ... (geana este aici subtila poartă care face legătura Între realitate și oniric, Între social și fabulos). Numai În vis ființa se dezlipește de mundan pentru a putea zbura În sensibil, În noumenal, astfel Hyperion este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mari planuri de desfășurare metafizică, această doamnă Bovari de Ipotești nu are profunzime, nici pedagogia imoralității feminine a marilor modele literare, simplitatea ei este năucitoare, jocurile ei erotice sunt mai degrabă terapeutice decît senzuale, este totuși stabilă emoțional, Încîntă cu vraja ei, este doar la nivelul tentației, dar nu și al actului, adevăratele lecții de erotică portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic, mișcările lui sunt aidoma unei surori de caritate
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
transparent pe toată durata poemului, constituindu-se Într-un veritabil personaj, fiindcă recurența cu care apare În cadrul scenografic al poemei Îi dă consistență de actant. Chemarea Luceafărului se realizeaza În scenografii aproape asemănătoare și sub regim nocturn instaurîndu-se astfel o vrajă sublunară, un teritoriu acustic de mare rezonanță afectivă, muzicală si emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
săi, refuzul de a menaja susceptibilitățile celorlalți, dar într-o și mai mare măsură de a se menaja pe sine, nu puteau scăpa nimănui, chiar de la primul contact cu el. „Se pare că el nu putea să evite răspândirea unei vrăji, iar unii erau respinși de ea tot atât de puternic pe cât erau de atrași alții. Cei care erau atrași erau legați printr-un sentiment care avea în el ceva ce putea fi numit eventual iubire. Li se întâmpla asta pescarilor și fermierilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
statului medieval în Transilvania, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1996. Idem, Elita românească din Transilvania în secolele XIII-XIV (origine, statut, evoluție), în vol. "Nobilimea românească", pp. 36-54. Popper, Karl R., Societatea deschisă și dușmanii ei, vol.I, Vraja lui Platon, Humanitas, București, 1991. Rambaud, Alfred, Histoire de la Russie, Paris, 1918. Randell, K., Luther și Reforma în Germania (1517-55), București, 1994. Ranke, Leopold, L'Espagne sous Charles Quint, Philippe II et Philippe III, Paris, 1845. Rider, Jacques Le, Mitteleuropa
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu" etc.). Tot de sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una ambigua, având parte de o identitate mitificata (ca imagine) și o modernitate desconsideratoare (că realitate). Pentru Baudelaire, femeia este un subiect reprezentativ al modernității, care conține această contradicție: "un fel de idol, poate stupid, dar orbitor și plin de vraja, care ține atârnate de privirile sale destine și voințe" [1971, p. 211]. Femeia modernă devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea tehnică modernă și lumea arhaica a simbolului [v. Bugi-Glucksmann, p.407]. Celebrarea forței sale suverane, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]