3,866 matches
-
ne ducem poverile, dar să se mai descurce și fiecare cum îl taie capul. N-ar fi mare lucru, altminteri, să ne dăm seama că Dumnezeu ne încearcă pentru că ne iubește, iar dacă nici de iubirea lui n-om fi vrednici, atunci nu ne rămâne decât să ne luăm gâtul singuri... Ba bine că nu, să nu ne lăsam ispitiți de patima deznădejdii. În fiecare dimineață, la cinci și un sfert cel târziu, el iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tocmai o descopereai, sfințită, sfântă, cu un suflet pur, senin și semeț aidoma înfățișării ei. Criminală, vorba vine, depinde cu ce intenții te uiți, și ar fi ca și un dar de la Dumnezeu, de care ar trebui să te dovedești vrednic în permanență, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. E pur și simplu o crimă o femeie pe care s-o ții mereu lângă tine, să-i sufli-n cur zi și noapte, iar în felul ăsta ți-ai face o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo, că dacă ar fi făcut-o mai din timp, n-ar fi fost deloc o crimă? Adică el nu vroia să se umple de păcate, și cum se mai uita la tine, Mirelo, ca la o creatură nevolnică, nevoiașă, vrednică de milă și de dispreț... Un tip negricios, la treizeci și ceva de ani, cu sprâncene stufoase și antebrațe puternice și păroase de urangutan, acoperite de păr creț și des ca o blană. Se uită pentru o clipă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în opoziție, și să se ocupe mai bine de hibele noului regim politic, care își avea și el vardarii săi. Nu auzise oare de istoria cu bărcuțele de pescuit măritate pe la pol și ecuator sau de cea cu palatul medieval, vrednic de prințul Dracula, care se înălța în strada Ștefan Mihăileanu? Uite, astea erau subiectele bune de pus pe tapet în noile condiții și de înflorit cât se poate. Iar dacă mai căuta, avea să mai găsească și altele, berechet!... Chiar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se isprăvea cu marele mogul al unui trust de presă, nici vorbă. La urma urmelor, și Lumânărescu, și trustul său aveau să dispară la un moment dat din peisaj și poate că locul avea să fie ocupat de alții mai vrednici și mai onești. Se făcea în curând o jumătate de an de când începuse parcă o viață nouă, dar deja Bart avea sentimentul că se cunoștea cu Arm de când lumea și pământul. Frumos și reconfortant sentiment, care îi încălzea pe dinăuntru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o fiziologie umană, și suferința, cu atât mai ridicolă cu cât mai atroce, că ți s-a nesocotit acest drept. Nu-i așa că un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
situîndu-ne la nivelul destinatarului: familia Stere, probabil, față de care avea interese complexe, importantă fiind afecțiunea pentru Maria Stere. Iată cum stilul fără relief ascunde o viziune romantică despre sine, despre capacitatea lui de a iubi. Realizările, câte sunt, devin mai vrednice de stimă. Opera sa e o luptă, victoria spiritului asupra unui organism debil. Dar de ce "memoriile" se opresc la aceasta vîrstă? Am putea presupune că lui Ibrăileanu, ființă delicată, îi repugnă escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aibă o hibă: o pietricică în copită care-l supără, un ham căzut și care-l roade pe undeva, chestii de-astea. - Și țin la greutăți? - Slavă domnului, se silesc din răsputeri să ne mulțumească, eu zic că-s mai vrednici decât caii din regat. Am adus o sticlă de vodcă și l-am cinstit. După ce a băut, s-a șters la gură cu mâneca hainei, parcă puțin pe furiș, a mulțumit foarte politicos și mi-a întins sticla... pe jumătate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
după aceea, unul, mai înalt, era elev în clasa XI-a, iar celălalt, mai scund și foarte prizărit, în a VI-a. M-am uitat cu îndoială la ei, dar omul mi-a zis: - N-aveți nicio grijă, sunt foarte vrednici. Odată i-a apucat furtuna pe Sulina, dar au răzbit până la mal. Sunteți pe mâini bune. - Dacă spui mata, înseamnă că așa-i, i-am zis eu liniștindu-mă. După ce ne-am înțeles din preț, băieții au început să descarce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dată pe celebrele canale ale Deltei și mergeam spre comuna Crișan. Apoi dintr-un canal în altul, când la dreapta, când la stânga pe diversele căi ale apelor, am pierdut orice direcție și dacă nam fi avut cu noi cei doi vrednici ghizi, cred că ne-am fi rătăcind căutând ieșirea spre canalul mare al Sulinei. Ici colo, ne capta privirea câte un peisaj de neuitat. Canalele prin care treceam nu erau late, doar de câțiva metri, încât vedeam pe maluri tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc, cu un aer plictisit și neghiob. Puteți să aveți încredere deplină în ei, sunt unii dintre cei mai vrednici oameni din comunitate, care și-au dovedit în nenumărate rânduri curajul și iscusința, salvând numeroase vieți din diferite pericole și oferind antrenament de supraviețuire arctică și subacvatică chiar și forțelor militare canadiene. Prin ei și prin alții ca ei, comunitatea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce ma învelește și ziua și noaptea. Amintirea sângerează, dar nu într-un roșu, și nici într-un albastru nobil. E-o dara de rășina, o apă, un râu, un suspin mut care-mi aleargă prin vene. Prin venele unui vrednic copac atins de furia aceluia a cărui nume taie crud și adânc în simțire. Păduri de trunchiuri și-au trântit deja pieptul de pământul glacial. Însă miezul meu a căpătat doar o juna furie. Doar un braț a căzut; flori
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
mea se va ruga pentru călăuzire Întru conceperea mea, Lefty Stephanides, unchiul meu Îndepărtat (printre altele), Își ridică privirea spre Hristul Pantocrator neterminat de pe cupolă. Rugăciunea lui Începe cu niște cuvinte Învățate În copilărie, Kyrie eleison, Kyrie eleison, nu sunt vrednic să mă arăt În fața scaunului Tău, dar În curând Lefty devine Într-o direcție personală: Nu știu de ce simt asta, nu e firesc... și apoi ușor acuzator, rugându-se: Tu m-ai făcut așa, eu n-am vrut să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
momente când sentimentul de vinovăție pe care Îl simțea pentru că se măritase cu Lefty intra În conflict cu sentimentul de vinovăție pe care Îl simțea pentru că nu Îl satisfăcea. Erau clipe când nevoia lui Lefty părea atât de disperată, de vrednică de milă, Încât nu putea rezista și Îi ceda. Și erau clipe când și ea avea nevoie de plăcere fizică și de ușurare. Nu se Întâmpla decât de vreo patru-cinci ori pe an, deși mai des În lunile de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul francez și când i-am citit pe Rimbaud și Verlaine, apoi pe Valery și Perse! Mi se părea că nu mai există alte literaturi vrednice de atenție. Mergeam la excelentul cenaclu al liceului "Cantemir", condus de doamna Aurelia Marinescu, și făceam o figură destul de jalnică etalîndu-mi simbolismul în mijlocul colegilor mei care auziseră de avangardă și chiar de Mircea Dinescu și Dan Verona. Eu trăiam pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cazuri izolate, câteva la o sută de candidați. Nu poți spune decât atât, indiferent de toate celelalte circumstanțe, atât de știute: pomul se cunoaște după roade. Iar roadele învățămîntului care se face azi sânt cele ce se văd: viermănoase, pipernicite, vrednice de toată mila. E drept, pe un mic teren de protocol cultivăm și câțiva "olimpici", îmbibîndu-i cu îngrășăminte, în ticăloasa încercare de a ascunde jalea generală. E drept, dăm copiilor lapte și cornuri ca să fim realeși și la al XV
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
le dau asigurări pompoase în această privință, și imensa majoritate nu vor mai reveni niciodată, în întreaga lor viață, asupra autorilor studiați în manuale. Mai mult, dezgustați de ipocrizia naționalistă a majorității profesorilor - care, an de an, cu o tenacitate vrednică de spălările pe creier din statele totalitare, le vîră-n cap, obligatoriu și constrângător, fără un real feed-back, fără discuție, fără cea mai mică preocupare pentru adecvarea textelor la lumea actuală și la preocupările adolescenților, aceeași peltea a "valorilor expresive" ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zile de duminică nu-l atingea deloc. Altfel, agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles că îmi dădea dreptate în privința crucii. Ceea ce părea mai greu de crezut era stăruința cu care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură, cobră cu ochelari, babirusă, facocer, gibon, magot, crotal, haterie, imbecil sadea, iubitor de păpuși ce ești. Aici m-am oprit. L-am văzut venind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel; 25. și Ioan, cînd era la sfîrșitul însărcinării lui, zicea: Cine credeți că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor." 26. Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvîntul acestei mîntuiri. 27. Căci locuitorii din Ierusalim și mai marii lor n-au cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mi-a zis: "Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..." 22. Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!" 23. și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și azvîrleau cu țărînă în văzduh. 24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
este Roman. 28. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, și l-am adus înaintea Soborului lor. 29. Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. 30. Mi s-a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
10. Pavel a zis: "Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pîrăsc ei, nimeni nu are dreptul să mă dea în mîinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar." 12. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
toți care sunteți de față cu noi, uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea Iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască. 25. Fiindcă am înțeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte și fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimit. 26. Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]