3,296 matches
-
aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de autobuz. A rămas acolo pe o băncuță aproape o jumătate de oră, era singurul care aștepta, dar în zadar, autobuzul nu-și făcea apariția. Nu era nici mirat, nici deranjat că întârzie autobuzul. Oricum, timpul avea acum altă valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici nu-și punea speranțe că o să se ivească cândva vreun autobuz, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici un suspin, parcă ar fi fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în ea, parcă ar fi fost stâncă, nu om. Tovarășul Cameniță folosise cele mai infailibile metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O pusese să-și bea urina. Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O pusese să-și bea urina. Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă de cuțit. Tovarășul Cameniță ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să mai uite de vină, să mai uite de felul cum și-a lăsat femeia și să mai uite nenorocirile, cum s-au prăpădit Vera și doi dintre fiii săi. Știa că de aceea face ce face și că în zadar face, vina lui e prea grea și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus clopotul și de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cândva visăm? Iluzii dulci, amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
să sară În ajutorul fraților și al surorilor lor. Ei ar fi solicitat posturile cu cea mai mare răspundere și unde era cel mai mult de muncă, pentru a arăta că toți anii lor de Învățătură n-au fost În zadar. Ce s-ar fi Întîmplat este ceea ce se va Întîmpla peste șase sau șapte ani, cînd acum proaspeții studenți, copii ai clasei muncitoare și ai țărănimii, Își vor lua calificările În diferite domenii. Dar nu trebuie să privim cu fatalism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la încheierea și semnarea dosarului meu, în ziua de 11 februarie 1959. În ziua procesului, în timpul interogatoriului, unii dintre acești martori nu au scos nici un cuvânt, iar alții au încercat să retracteze declarațiile aflate la dosar, dar totul era în zadar, căci condamnarea mea era hotărâtă cu mult înainte. Printre martorii acuzării care dăduseră declarații împotriva mea se afla și un confrate preot, cu care muncisem împreună la catedrală, care însă nu s-a prezentat la proces. Aș fi foarte bucuros
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o bunătate și de o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am hotărât să nu lucrăm ci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu cădeți în ispită” (Mc 14,38) Un tânăr seminarist din Savoia - o provincie din Franța - și-a pierdut chemarea sa la viața de preot din cauza sfaturilor rele pe care i le-a dat o rudă de a sa. În zadar s-au muncit superiorii lui ca să-i deschidă ochii asupra lucrului nespus de rău care îl face. N-au putut să-l înduplece cu nimic și într-o bună zi fuge din seminar și se duce la Paris. Ajuns aici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
felul său, adică fiecare după starea de viață în care l-a așezat Providența. Ilie în pustiu și David pe tron nu trebuiau să ajungă la sfințenie pe aceeași cale; iar Iosua, în mijlocul zăngănitului de arme, ar fi încercat în zadar să se sfințească prin aceleași mijloace ca Samuel în liniștea reculegerii sale din templu. Această precizare se adresează mai ales acelora care trăind în lume, ar dori să practice virtuțile celor din mănăstire; celor care locuiesc în palate și ar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
animalele, după cum îmi povesteau cei care i-am găsit acolo, că mâncau șoareci, ori rădăcini de plante, iar mâncarea era slabă, așa încât mulți au ajuns distrofici, slăbiți din cale-afară și nu se mai puteau reface, așa de slăbiți erau. În zadar îi puneau la un regim deosebit de refacere; și mulți au murit, fie din cauza bătăilor, fie a lipsei de alimente sau a muncilor istovitoare sau accidente de muncă, sau înecați. Printre oamenii mai de vază, l-am întâlnit pe Episcopul Cherteș
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care este, punerea în practică sau îndeplinirea celor auzite. Ne învață Biserica să cinstim pe Dumnezeu, să nu blestemăm, să mergem la sf. Liturghie în zi de duminică și sărbătoare? Să mergem! Ne învață să nu luăm numele Lui în zadar, să nu suduim, să nu facem fapte necurate? Să nu facem! Ne învață să ne împărtășim de Paști, să-i plătim simbria și celelalte datorii după legi și obiceiuri? Să le plătim! După cum vedeți cuvântul “îndeplinire” pretinde cam mult, dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să bage de seamă și să aibă grijă! Lucrurile evoluează după legi necunoscute și ciudate și ar putea să se piardă din cauze mici, pe care nici nu le bănuim... și ce dacă se pierd? De ce atâta panică și preocupare zadar nică în jurul unei realități devitalizate, muribunde? Această tendință permanentă de a mumifica sentimentele și de a le păstra în cavouri frumos colorate... Lașitate, aceasta trebuie să fie. Lașitatea de a tremura pentru o fericire precară, pentru o dragoste călduță; frica
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit să-ți pogori harul tău asupra mea. Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îi poate aduce ziua de mâine, nimeni... Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
In noaptea de toamnă târzie, În zare mai arde un suflet de jar, Dorește să moară, fără să știe, Ca viață trăită a fost-n zadar... Așteaptă o voce, o vorbă, un sunet, Încearcă în noapte s-ajunga la ea, Dar totul e fulger și totul e tunet Și nimeni în lume astăzi nu-l vrea... În grelele clipe, cele din urmă, Se-ntoarce o rază
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
Poem pentru Președintele Țării“, Contemporanul, 26 ianuarie 1984) BĂLĂIȚĂ George „Dar ar trebui citate în întregime cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu, scrieri de importanță istorică, elaborate într un stil limpede, sobru, echilibrat, eficient. Stilul unui autor de mare clasă, nu în zadar tradus în atâtea limbi, pe toate meridianele. Observații adânci despre viață și societate, despre relații și sentimente, despre suflet și individ, cuvânt de laudă pentru ce s-a făcut bine, cuvinte-semnal, severe, dar atât de umane și adevărate despre ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Bonn, de ce Pe vechii generali din groapă-i cheamă! Degeaba nopți și zile-ți pierzi, zelos, Vrând să ne prelucrezi cum se cuvine: Nu ne înșeli cu glasul tău mieros; Am învățat să te cunoaștem bine! O, wallstreet, e-n zadar! Nu te-osteni! Știm rânjetu-ți și ghiara-ți de hienă; Știm cât de meșter ești în coțcării; Nu ne-amăgești cu glasu-ți de sirenă! L-am auzit destul, când ne furau Baronii tăi, petrolul, altădată; Iar noi jucam așa cum ne cântau
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întâmpla și cum aș fi putut să mă apăr. Dar când am aflat că există tehnologie prin care poți fi spionat prin introducerea prin zid a unei fibre de sticlă groasă cât firul de păr, am înțeles că era în zadar. Asta era situația. Acum mă întorc să spun că de când s-a știut că vândusem apartamentul, agresiunile din umbră la adresa mea s-au intensificat. Știam încă de pe vremea dictaturii că mi se intra în casă în lipsa mea, găseam semne clare
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
servicii reciproce, benchetuiesc împreună, ca vechi și nedespărțiți prieteni. Cazul de la penitenciarul Jilava este pilduitor. Cetățeanul român plătește și pentru justiție, o justiție cu oameni aserviți politic, dar și îndoiți moral și compromiși profesional, la care cetățeanul obișnuit bate în zadar la zeița oarbă și cu balanța în cumpănă pentru a-și găsi dreptatea pierdută de mult. Cetățeanul român plătește pentru un aparat de stat umflat, pentru salarii și luxul parlamentarilor care sfidează restul societății, pentru corupții și îmbogățiții locali. Că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dovada că satul nostru a fost atestat documentar în 1473, adică acum 53o de ani, ceeace nu e la îndemâna multor așezări rurale de pe întreg întinsul patriei noastre. CAPITOLUL IV Iobagii Motto: Măria -ta! Suntem bătuți de nevoi, La noi în zadar ară plugul, Căci holdelor noastre cu spicul de aur Străinul le fură belșugul. (Octavian Goga) Pentru a ne lămuri întru-câtva asupra stării populației satului nostru în evul mediu, vom ține seama de cuvântul autorizat al istoricului Ștefan Meteș, director al
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din drum până în deal nu-i distanță decât cât o ocupat fântâna. A terminat-o, i-a pus furcă și cumpănă, că așa se făceau fântânile atunci, i-a făcut și o troacă pentru vite, toate în regulă, dar în zadar. Apa n-o fost bună, o fost o apă grea, avea un miros și un gust rău. Nu a putut-o folosi oamenii, o părăsit-o. Io cred că și astăzi o găsești că nu o astupato, numai o coperit-o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lucrurile care m-ar fi emoționat Îndemnîndu-mă să rămîn rege la Theba și să mă bucur de darurile rangului meu. Acum nu mai văd nimic În jurul meu, astfel că mă pot gîndi tot timpul la ceea ce am văzut altădată. În zadar m-aș spăla pe mîini să Înlătur ceea ce ele au trăit. N-o să-mi mai văd mîinile curate. De ce trebuia tocmai eu să știu cit rezistă inima unui om?... SÎngele sfinxului se răzvrătește În mine și trebuie să-l potolesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea lui e să repete
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]