32,577 matches
-
băutură pe săturate. Ce doriți, măi băieți? Fleici, cârnați, momițe, antricoate, ficăței, mititeiă Luați de toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la aventura pe care i-o născocisem noi, undeva nicicând , pe malul Ialpugului. * Timpul trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la Bolgrad, la gară, la Bulgărica, ba ne-am dus și la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la care să nu ne ducem ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar să revenim la gard. Spre sfârșitul lunii mai orzul era strâns (în Bugeac recoltarea păioaselor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
toamnei scotea din adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare vegetale, ardeii decapați sau dovlecii supuși unui proces special de uscare. Era o continuare firească a ceremonialului poate păgân al lui Bachus, divina băutură neavând voie să fie atinsă de fier sau orice alt material oxidant. Mă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într-o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată de ceva doar de ea știut. Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă ascultă. Mi se pare că oriunde aș suna e pustiu, că toată lumea a dispărut, iar eu sunt singură. Nu-mi găsesc rostul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
punea gunoiul pe strung după ce făceam curat și câte altele! Într-una din acele zile negre, o colegă de la birou mi-a oferit o cafea. Pe vremea aceea, o cafea nu se refuza, deoarece era greu de găsit. Așadar, am băut-o cu plăcere. Când am sorbit ultima picătură am simțit un gust ciudat, dar nu am dat prea mare atenție. Peste mai puțin de o oră mi s-a făcut rău. Am fost dusă la cabinetul medical. De acolo m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o casă arătoasă în celălalt sat, iar sora lui era preoteasă în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi cobora din Dacia albastră care era mereu plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea sau să piardă timpul, mânat permanent de o curiozitate nestăpânită în a ști tot ce se face și se vorbește în primărie. Când nu era la primărie, era acasă la contabilă sau peste drum la casierul primăriei. Într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am ajuns pe tarla, la răsăritul soarelui, era deja acolo. GRÂU PENTRU TOATĂ LUMEA Cât ținea campania de recoltare a păioaselor, trebuia ca în fiecare zi, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla, să mănânc din 68 mâncarea adusă tractoriștilor, să beau apă caldă acolo, sus, pe deal și să plec ultima. Oamenii munceau din greu iar seara erau obosiți și nu-i interesa dacă eu eram sau nu acolo sau în altă parte. Nu se fereau de mine și fiecare plecau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau a usturoi, a țuică și erau puși pe glume. Pană, fostul primar de la B., văzându-mă, îi spune instructorului fără nici o jenă, ca și cum ar fi fost ceva firesc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unei bătrâne când tocmai mă pregăteam să arunc o găleată plină cu moloz pe geam. Am mâncat friptura, din care contabila nu a vrut să ia nici măcar o bucățică, pesemne nu voia să fie complice la fărădelegea mea, apoi am băut puțină cafea. Seara tot molozul era scos din sala de spectacole. Vecinii, ieșiți în drum, așa cum se obișnuia la țară când era o sărbătoare mare, se uitau cum muncesc, dar nimeni nu a îndrăznit să vină să-mi spună că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cultură și civilizație”. Aceste activități erau susținute de către 80 tinerii, cadrele didactice, specialiștii din comună și de către noi, cei de la primărie. Dacă până atunci toată lumea mergea în centru, lângă magazin, să stea de vorbă, tineretul și femeile, iar bărbații să bea ceva la restaurant și să afle noutățile, acum tineretul începuse să vină și la Căminul Cultural. Căminul devenea astfel locul unde, seară de seară, ne adunam, făceam repetiții, cântam, dansam. Se legau prietenii durabile, iar cei singuri nu mai erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aveam și puțină libertate de acțiune în activitatea culturală. În scurt timp, făceam concurență serioasă crâșmei din centrul comunei, care, până mai ieri, fusese singurul loc unde oamenii se puteau aduna. Deosebirea era că aici, la Căminul Cultural, nu se bea. Se cânta, se dansa, se glumea și se legau prietenii. Organizam baluri aproape în fiecare săptămână. Aduceam bani în fondul primăriei pentru dotarea căminului. Ajutată de contabilă, am reușit să avem ceva bani pentru cheltuieli necontabilizate. Astfel, puteam să cumpăram
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lăsându-mă pe mine să locuiesc în apartamentul de la bloc pe care l-a eliberat. În casa aceea era mai izolată și avea mai multă intimitate. Într-o zi, neavând chef de treabă, ne-a invitat la ea acasă să bem o cafea. Tovarășa Teodora, tovarășul viceprimar, astăzi nu am chef să muncesc și vă invit la mine acasă la o cafea. Era o zi umedă de noiembrie. În casa de curând aranjată era foarte cald și plăcut. Lângă ceștile de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stropite din belșug cu vin vechi, nohan și cu țuică tare de prune. Avea o rețetă secretă de pregătire a unui vin special în care adăuga mătrăgună și alte plante într-o cantitate numai de ea știută, astfel încât cel care bea, după ce trecea printr-o stare de euforie, cădea într-o nesimțire bahică din care nu se trezea cu una cu două. Se spunea despre sătucul acela apropiat de comună, cu doar câteva gospodării, printre care și cea a Rucsandei, că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Se anunțase un control serios de la județ. Aveam de pregătit materialele pentru adunarea generală care se apropia. Dimineața, în birou era liniște până la ora opt când începea programul, iar cetățenii veneau în număr mare cu diferite probleme la primărie. În timp ce beam cafeaua, priveam pe geam. În fața porții zootehniștilor era Dacia albă 103 care le aparținea, pregătită de drum. Din portbagajul mașinii curgea zer. Observând aceasta, zootehniștii au deschis portbagajul care era plin cu roate mari de caș pentru a pune o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noaptea eram obligată să fiu pe tarla, de data asta nimeni nu mi-a cerut să fiu prezentă. La scurt timp, tractoarele au arat locul și au fost însămânțate plante furajere. 105 Capitolul III PRIMĂRIȚA Vineri, 22 decembrie 1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de nimic. E dimineață, e întuneric, e iarnă. Curentul electric e raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e mai mare. Dar ce nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e mai mare. Dar ce nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua fierbinte. Cafeaua e rece, făcută de aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să-i aducă la căldură sau i-o fi pus cineva noaptea pe pragul meu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din el au coborât doi bărbați. Unul nu prea înalt și grăsuț, cu părul sur, și altul înalt, cu o mapă sub braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-a simțit ofensată de prezența omului de serviciu și a spus: „Mata mergi și ocupă-te de curățenie, că nu ai ce căuta în cabinetul directorului!”. Bărbatul, rănit în mândria sa de mascul, a ieșit, a mers și a băut ceva pentru a-și face curaj, iar apoi a venit și a început să-i tragă primăriței, soția sa, palme, după care a luat-o de păr și a purtat-o prin sat strigând: „Să-ți intre bine în cap
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia. Apa nu era foarte adâncă, dar odată intrată șareta în apă, în timp ce calul bea apă, puțin câte puțin mă afundam în mâlul moale de pe fundul iazului. Mă uitam disperată în jur să văd pe cineva să mă ajute, să sar pe mal. Nefiind nimeni prin preajmă, am început să strig cât mă ținea gura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ștampila pe buletin, mergeau în centrul satului și discutau vrute și nevrute cu o băutură în față. Șeful de post avea o Dacie pe care o folosea destul de rar datorită suspiciunilor și geloziei soției sale, dar și pentru că uneori conducea mașina după ce bea câte un pahar, două de vin sau câte o țuică tare din prune. Acesta primise sarcină de la secretarul de județ Țăpoi să asigure cu mașina proprie deplasarea mea la circumscripțiile de votare. Primise tichete de benzină. Eram repartizată la secția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
județ. Lingușitor și serviabil, cunoștea necesitățile șefilor și toate mașinile lor își făceau plinul prin ușa din spatele clădirii cooperației. Restaurantul din centru avea două separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz de forță majoră, se găsea și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit produse alimentare și țuică. Aceștia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
călduroasă trasă de calul Negru, făceau plăcută deplasarea prin satele comunei. Calul mă cunoștea și mă asculta acum. Mă purtam blând cu el și aveam grijă să nu plec pe teren fără a-i da să mănânce ovăz și să bea apă proaspătă. Când era zăpadă mare și trebuia să merg pe teren, înhămam calul la sanie. În zilele reci și umede, echipată cu cizme de cauciuc în picioare și cu pelerina galbenă de ploaie adusă din Germania de fiica lui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar în ziua următoare în satele de pe lângă Ghiduleasa. În zilele ploioase, șefii de la Consiliul Unic sau de la județ nu intrau cu Aro-ul prin noroaie, de aceea mă opream la casa unui gospodar. În orice casă intrai, prima întrebare era: Beți o cană de vin fiert sau o țuică fiartă? 163 Ceva de mâncare nu aveți?, întrebam cu sfială. Uneori pe masă apărea o mămăligă, ceva brânză proaspătă de la putină, niște ouă prăjite cu șuncă sau o farfurie cu ciorbă. Alteori
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]