30,710 matches
-
Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale și pentru plută. În 1471, insulele îi aparțin lui Palamède de Forbin, paharnic al regelui Renat al Provenței. En 1522 cavalerii ordinului Sf.-Ioan din Ierusalim, alungați din insula Rodos împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către sultanul otoman Suleiman, primesc de la regele Franței Francisc întâiul (François Ier) arhipelagul Insulelor de Aur, dar împăratul german și rege al Spaniei, Carol Quintul, le oferă un domeniu mai interesant
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Forbin, paharnic al regelui Renat al Provenței. En 1522 cavalerii ordinului Sf.-Ioan din Ierusalim, alungați din insula Rodos împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către sultanul otoman Suleiman, primesc de la regele Franței Francisc întâiul (François Ier) arhipelagul Insulelor de Aur, dar împăratul german și rege al Spaniei, Carol Quintul, le oferă un domeniu mai interesant, anume insulele Maltei. De atunci, ordinul poartă denumirea de "Ordinul cavalerilor de Malta". În timpul alianței dintre Franța și Imperiul Otoman, ele devin adăpostul
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către sultanul otoman Suleiman, primesc de la regele Franței Francisc întâiul (François Ier) arhipelagul Insulelor de Aur, dar împăratul german și rege al Spaniei, Carol Quintul, le oferă un domeniu mai interesant, anume insulele Maltei. De atunci, ordinul poartă denumirea de "Ordinul cavalerilor de Malta". În timpul alianței dintre Franța și Imperiul Otoman, ele devin adăpostul principal al marinei turcești în zonă. Regele Francisc întâiul le confirmă insulelor statutul de refugiu, administrat de către călugări, dar
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
le oferă un domeniu mai interesant, anume insulele Maltei. De atunci, ordinul poartă denumirea de "Ordinul cavalerilor de Malta". În timpul alianței dintre Franța și Imperiul Otoman, ele devin adăpostul principal al marinei turcești în zonă. Regele Francisc întâiul le confirmă insulelor statutul de refugiu, administrat de către călugări, dar păzit de ostași care îi împiedică cei ajunși aici să mai plece vreodată. Insulele sunt arendate conților provensali din Carcès, care cultivă aici măslini, cu ajutorul refugiaților. Cu timpul, autoritatea atât civilă cât și
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
dintre Franța și Imperiul Otoman, ele devin adăpostul principal al marinei turcești în zonă. Regele Francisc întâiul le confirmă insulelor statutul de refugiu, administrat de către călugări, dar păzit de ostași care îi împiedică cei ajunși aici să mai plece vreodată. Insulele sunt arendate conților provensali din Carcès, care cultivă aici măslini, cu ajutorul refugiaților. Cu timpul, autoritatea atât civilă cât și bisericească scade. În 1549, arenda este încredințată unui mercenar german, Christoph von Rockendorf, care face din ele cuiburi de pirați și
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
al Franței pune capăt acestei situații, îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția franceză. Puțin după aceasta, familia Marquant din Hyères cumpără de la stat insulele, în valoare de 34 800 de franci-aur. În 1793, arhipelagul este ocupat de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția franceză. Puțin după aceasta, familia Marquant din Hyères cumpără de la stat insulele, în valoare de 34 800 de franci-aur. În 1793, arhipelagul este ocupat de Englezi, dar anul următor Napoleon îl recucerește și ridică fortificațiile ce se văd până azi. Acestea au fost ridicate de prizonieri, dintre care mulți au murit pe
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
în valoare de 34 800 de franci-aur. În 1793, arhipelagul este ocupat de Englezi, dar anul următor Napoleon îl recucerește și ridică fortificațiile ce se văd până azi. Acestea au fost ridicate de prizonieri, dintre care mulți au murit pe insule, care rămân în continuare posturi de veghe și de pază a coastei franceze, fără populație permanentă, până la începutul secolului XIX. Prima populație permanentă apare în jurul anului 1815 în insulele Porquerolles (sat de pescari, de stufari și de cultivatori de măsline
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
au fost ridicate de prizonieri, dintre care mulți au murit pe insule, care rămân în continuare posturi de veghe și de pază a coastei franceze, fără populație permanentă, până la începutul secolului XIX. Prima populație permanentă apare în jurul anului 1815 în insulele Porquerolles (sat de pescari, de stufari și de cultivatori de măsline) și Levant (carceră, reputată foarte crudă, pentru copii orfani sau delincvenți, cu mare mortalitate). Carcera pentru copii din Levant a fost instaurată în 1860, de către contele Henri de Pourtalès
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
de către contele Henri de Pourtalès (1815-1876) cu autorizația lui Napoleon III. Copiii erau în majoritate orfani și cerșetori. Carcera a fost numită "Colonia agricolă Sainte-Anne" și a funcționat timp de 17 ans (1861-1878). 10 % dintre copiii deținuți au murit pe insulă. Bătăile, setea, foamea au ajuns să fie cunoscute de opinia publică și carcera a fost închisă. O placă memorială amintește de acest puțin măgulitor episod din istoria arhipelagului. În 1856 ducele de Vicenza-Caulaincourt cumpără la rândul său de la stat, pe
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
fie cunoscute de opinia publică și carcera a fost închisă. O placă memorială amintește de acest puțin măgulitor episod din istoria arhipelagului. În 1856 ducele de Vicenza-Caulaincourt cumpără la rândul său de la stat, pe suma de 80 000 de franci-aur, insula Porquerolles, în timp ce insulele Port-Cros și Levant sunt și ele vândute succesiv mai multor cumpărători, care nu reușesc nici să le exploateze, nici să le vândă, ele revenind statului, care le revinde din nou, Astfel, legenda arhipelagului spune că nu de la
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
opinia publică și carcera a fost închisă. O placă memorială amintește de acest puțin măgulitor episod din istoria arhipelagului. În 1856 ducele de Vicenza-Caulaincourt cumpără la rândul său de la stat, pe suma de 80 000 de franci-aur, insula Porquerolles, în timp ce insulele Port-Cros și Levant sunt și ele vândute succesiv mai multor cumpărători, care nu reușesc nici să le exploateze, nici să le vândă, ele revenind statului, care le revinde din nou, Astfel, legenda arhipelagului spune că nu de la sclipirea șisturilor, ci
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
care le revinde din nou, Astfel, legenda arhipelagului spune că nu de la sclipirea șisturilor, ci de la aceste vânzări succesive, foarte profitabile pentru stat, i se trage denumirea. În 1881 și în 1905, Porquerolles își schimbă și ea proprietarii. Fiind singura insulă populată, o centrală termoelectrică și cisterne de apă sunt construite. În 1912 Porquerolles este cumpărată cu un milion de franci de către filantropul belgian François-Joseph Fournier, un marinar sărac care devenise milionar exploatând o mină de aur în Mexic. Acesta trăi
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
o centrală termoelectrică și cisterne de apă sunt construite. În 1912 Porquerolles este cumpărată cu un milion de franci de către filantropul belgian François-Joseph Fournier, un marinar sărac care devenise milionar exploatând o mină de aur în Mexic. Acesta trăi în insulă până la moartea sa, în 1935, organizând sătenii într-un fel de cooperativă în care fiecare, femeie sau bărbat, își avea cuvântul se spus. Sistemul a funcționat bine, insula exportând citrice, măsline și vin, dar după moartea lui Fournier oamenii s-
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
devenise milionar exploatând o mină de aur în Mexic. Acesta trăi în insulă până la moartea sa, în 1935, organizând sătenii într-un fel de cooperativă în care fiecare, femeie sau bărbat, își avea cuvântul se spus. Sistemul a funcționat bine, insula exportând citrice, măsline și vin, dar după moartea lui Fournier oamenii s-au dezbinat, organizarea a periclitat, apoi veni războiul. În luna august 1944, forțele americane eliberează arhipelagul, ocupat de armata italiană din noiembrie 1942 până în octombrie 1943, apoi de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Fournier oamenii s-au dezbinat, organizarea a periclitat, apoi veni războiul. În luna august 1944, forțele americane eliberează arhipelagul, ocupat de armata italiană din noiembrie 1942 până în octombrie 1943, apoi de cea germană din octombrie 1943. Statul răscumpără treptat teritoriul insulei Porquerolles, până în proporția de 80%. După 1955, turismul se dezvoltă în Provența, și insulele până atunci izolate, devin un obiectiv căutat de excursioniști, aduși din ce în ce mai numeroși de societățile de vaporete. Apar degradări și gunoaie, se pune problema apei, și de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
1944, forțele americane eliberează arhipelagul, ocupat de armata italiană din noiembrie 1942 până în octombrie 1943, apoi de cea germană din octombrie 1943. Statul răscumpără treptat teritoriul insulei Porquerolles, până în proporția de 80%. După 1955, turismul se dezvoltă în Provența, și insulele până atunci izolate, devin un obiectiv căutat de excursioniști, aduși din ce în ce mai numeroși de societățile de vaporete. Apar degradări și gunoaie, se pune problema apei, și de aceea au fost luate măsuri care ocrotesc astăzi arhipelagul. În 1963 sunt înființate, la
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
apei, și de aceea au fost luate măsuri care ocrotesc astăzi arhipelagul. În 1963 sunt înființate, la Porquerolles, "Conservatorul Botanic Național" (în fostul domeniu și grădină botanică Fournier) și, la Port-Cros, "Rezervația naturală integrală" (Parc Național) care astăzi cuprinde deasemenea insulele Bagaud și, din 1971, Porquerolles. În 1985 statul i-a transferat Rezervației, în deplină proprietate, 80% din suprafața insulei Porquerolles și 100% din cea a insulelor Bagaud și Port-Cros. În 2013 Rezervația dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Botanic Național" (în fostul domeniu și grădină botanică Fournier) și, la Port-Cros, "Rezervația naturală integrală" (Parc Național) care astăzi cuprinde deasemenea insulele Bagaud și, din 1971, Porquerolles. În 1985 statul i-a transferat Rezervației, în deplină proprietate, 80% din suprafața insulei Porquerolles și 100% din cea a insulelor Bagaud și Port-Cros. În 2013 Rezervația dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul din fața arhipelagului, de o "zonă de concertare și de gestiune integrată" de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
botanică Fournier) și, la Port-Cros, "Rezervația naturală integrală" (Parc Național) care astăzi cuprinde deasemenea insulele Bagaud și, din 1971, Porquerolles. În 1985 statul i-a transferat Rezervației, în deplină proprietate, 80% din suprafața insulei Porquerolles și 100% din cea a insulelor Bagaud și Port-Cros. În 2013 Rezervația dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul din fața arhipelagului, de o "zonă de concertare și de gestiune integrată" de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le Pradet și Rayol-Canadel. Prezența unei populații stabile
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul din fața arhipelagului, de o "zonă de concertare și de gestiune integrată" de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le Pradet și Rayol-Canadel. Prezența unei populații stabile în perioada romană este atestată în insula Porquerolles printr-o lespede cu bazoreliefuri din secolul I și prin pavimentele unor încăperi cu mozaicuri, iar în insula Port-Cros prin câteva morminte, o canalizare și monezi, dintre care una de aur. Sub suprafața mării zac pe fund zeci de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le Pradet și Rayol-Canadel. Prezența unei populații stabile în perioada romană este atestată în insula Porquerolles printr-o lespede cu bazoreliefuri din secolul I și prin pavimentele unor încăperi cu mozaicuri, iar în insula Port-Cros prin câteva morminte, o canalizare și monezi, dintre care una de aur. Sub suprafața mării zac pe fund zeci de epave din diferite epoci, de la cea mai timpurie antichitate până la al doilea război mondial. Unele dintre le sunt obiective
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Unele dintre le sunt obiective de preț pentru cluburile de scafandri din regiune. În cărțile lor "Lumea tăcerii" (ed. Științifică 19630 și "Noi scufundări fără cablu" (ed. Științifică 1963), exploratorii mărilor Jacques-Yves Cousteau și Philippe Tailliez descriu scufundările lor în jurul insulelor și unele dintre aceste epave; ambii s-au implicat ulterior în constituirea Rezervației integrale din arhipelag, finalizată în 1963. Golfurile Giens și Hyères numără nu mai puțin de 40 de epave antice, 30 medievale și 15 moderne. Sunt și câteva
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
finalizată în 1963. Golfurile Giens și Hyères numără nu mai puțin de 40 de epave antice, 30 medievale și 15 moderne. Sunt și câteva avioane, cel mai recent fiind un avion militar de vânătoare "Mustang" din al doilea război mondial. Insula Levant este cea mai orientală dintre insulele de Aur: are particularitatea de a fi împărțită între militari (80% din insulă) și « naturiști » (20%). Aceștia, organizați în societăți, au creat aici în 1931 satul Heliopolis ("orașul soarelui") și vin din toate
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]