30,085 matches
-
Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacția chimică de ardere. Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
temperatură de aproximativ 2000. Majoritatea acestor produse se prezintă sub formă gazoasă. Pentru o ardere completă se asigură combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă oxidarea integrală a elementelor sale componente. Din punctul de vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în: La turbinele cu gaze, denumirea de "motor" se folosește doar pentru cele folosite în aviație, când se discută despre întregul motor, adică toate părțile lui, în care se execută ciclul termodinamic, nu doar la discul
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
motoarele în patru timpi, deoarece procesele termice corespund aproximativ cu cursele pistonului, timpii poartă numele de "admisiune" (1), "comprimare" (2), "ardere și destindere" (3), respectiv "evacuare" (4). Cu numărul de timpi, legătura dintre numărul de cicluri și turație este: "Lucrul mecanic indicat" formula 16 (sau "lucrul mecanic ciclic") efectuat în cilindrul unui motor de gazele de ardere în timpul unui ciclu și preluat de piston se poate determina prin analiza "diagramei indicate", ridicate cu aparatul numit "indicator". Lucrul mecanic indicat se poate exprima
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
procesele termice corespund aproximativ cu cursele pistonului, timpii poartă numele de "admisiune" (1), "comprimare" (2), "ardere și destindere" (3), respectiv "evacuare" (4). Cu numărul de timpi, legătura dintre numărul de cicluri și turație este: "Lucrul mecanic indicat" formula 16 (sau "lucrul mecanic ciclic") efectuat în cilindrul unui motor de gazele de ardere în timpul unui ciclu și preluat de piston se poate determina prin analiza "diagramei indicate", ridicate cu aparatul numit "indicator". Lucrul mecanic indicat se poate exprima ca produs dintre "presiunea medie
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
și turație este: "Lucrul mecanic indicat" formula 16 (sau "lucrul mecanic ciclic") efectuat în cilindrul unui motor de gazele de ardere în timpul unui ciclu și preluat de piston se poate determina prin analiza "diagramei indicate", ridicate cu aparatul numit "indicator". Lucrul mecanic indicat se poate exprima ca produs dintre "presiunea medie indicată" formula 17 și cilindreea unitară: cu formula 17 exprimată în bar și formula 6 în litri. "Puterea indicată" a unui motor este suma lucrului mecanic indicat produs în toți cilindrii săi într-o
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
litri. "Puterea indicată" a unui motor este suma lucrului mecanic indicat produs în toți cilindrii săi într-o secundă. Dacă cilindrii sunt identici (cazul obișnuit): Puterea livrată de motor la cuplă (ambreiaj) este numită "putere efectivă" și depinde de "randamentul mecanic al motorului" (formula 22):
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
decât nelimitația / nelimitarea auto-suficienței. În același timp îți dai seama câtă prăpastie există - indiferent de situarea lor geografică - între "constructorii" de poezie și poeți. Nici o vibrație. Nici un sentiment. Fragmentare până la suprasaturație, scriitură colegializată. Și uite așa textele ajung simple instrumente mecanice, un fel de mașinărie din care lipsește aproape întotdeauna esențialul, rațiunea de-a exista, forme fără fond. Dacă nu reușești să transmiți nimic aproapelui tău, lectorului acela care n-are nimic de-a face cu gașca ta de "inițiați", înseamnă
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
Termodinamica se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor, de orice natură, în care are loc un transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic. Numele este derivat din limba greacă ("θέρμη" "therme" = căldură, "δύναμις" "dynamis" = forță) și a fost creat de lordul Kelvin care a formulat și prima definiție a termodinamicii. În germană termodinamica mai poartă și numele de "Wärmelehre (teoria căldurii)" creat de
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
therme" = căldură, "δύναμις" "dynamis" = forță) și a fost creat de lordul Kelvin care a formulat și prima definiție a termodinamicii. În germană termodinamica mai poartă și numele de "Wärmelehre (teoria căldurii)" creat de Rudolf Clausius in lucrările sale despre teoria mecanică a căldurii. Termodinamica reprezintă în zilele noastre una din cele mai bine structurate logic ramuri ale fizicii. Născută la începutul secolului al XIX-lea din necesitatea practică de a optimiza randamentul motoarelor cu abur, termodinamica a devenit una din disciplinele
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
materială, care poate include atât substanță cât și radiație. Delimitarea conceptuală a unui "sistem" de "lumea înconjurătoare" nu exclude, ci în general presupune, "interacțiunea" acestor două elemente; în cazul termodinamicii, această interacțiune se manifestă sub forma de fenomene "termice" și "mecanice". Calitativ, se numește stare a unui sistem (la un moment dat) totalitatea proprietăților lui (la acel moment). Pentru precizarea cantitativă a acestei noțiuni se recurge la valorile pe care le au diferite "mărimi fizice" în starea respectivă. Între mărimile care
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de stări de echilibru; dacă este posibilă transformarea în care aceeași înșiruire de stări să fie parcursă în sens invers ele se numesc "reversibile". O transformare se numește "ciclică" dacă starea finală coincide cu starea inițială. O stare de echilibru "mecanic" a unui sistem cu formula 1 grade de libertate este caracterizată complet de valorile pe care le au "variabilele de poziție" "variabilele de forță" corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele: O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea forțelor
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de libertate este caracterizată complet de valorile pe care le au "variabilele de poziție" "variabilele de forță" corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele: O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea forțelor are loc cu producere de lucru mecanic. Lucrul mecanic elementar efectuat de aceste forțe pentru modificări infinitezimale ale pozițiilor este Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială formula 10 la starea finală formula 11 trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue formula 12 în
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
este caracterizată complet de valorile pe care le au "variabilele de poziție" "variabilele de forță" corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele: O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea forțelor are loc cu producere de lucru mecanic. Lucrul mecanic elementar efectuat de aceste forțe pentru modificări infinitezimale ale pozițiilor este Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială formula 10 la starea finală formula 11 trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue formula 12 în spațiul variabilelor
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de forță" corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele: O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea forțelor are loc cu producere de lucru mecanic. Lucrul mecanic elementar efectuat de aceste forțe pentru modificări infinitezimale ale pozițiilor este Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială formula 10 la starea finală formula 11 trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue formula 12 în spațiul variabilelor de poziție formula 13 este unde integrala curbilinie este calculată urmând curba formula 12 în
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
termodinamicii au fost efectuate asupra unor sisteme separate de lumea înconjurătoare printr-un "înveliș adiabatic". Un asemenea înveliș are însușirea că, odată aplicat unui sistem aflat în echilibru termodinamic, starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a "principiului întâi al termodinamicii": Conform unei teoreme fundamentale din geometria diferențială, rezultă
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a "principiului întâi al termodinamicii": Conform unei teoreme fundamentale din geometria diferențială, rezultă că lucrul mecanic formula 22 produs într-o transformare adiabatică de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independent de stările intermediare (curba formula 25) și există o funcție formula 26 astfel încât formula 27 Funcția este o "funcție de stare" a sistemului care se numește
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
internă". Ea este definită până la o constantă aditivă, care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică. Într-o transformare "diatermică" (neadiabatică) lucrul mecanic depinde, în general, de stările intermediare, iar formula 30 Mărimea definită prin relația se numește "cantitatea de căldură" transferată sistemului (primită sau cedată) în cursul transformării. Rearanjând termenii, se poate scrie ceea ce, în cazul unei transformări infinitezimale, devine Relațiile (8) și
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de căldură" transferată sistemului (primită sau cedată) în cursul transformării. Rearanjând termenii, se poate scrie ceea ce, în cazul unei transformări infinitezimale, devine Relațiile (8) și (9) sunt expresii matematice ale "principiului întâi al termodinamicii" în forma sa generală: Așadar, lucrul mecanic și cantitatea de căldură sunt "forme ale schimbului de energie" între un sistem și lumea înconjurătoare. Măsurarea cantității de căldură face obiectul calorimetriei. Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul de un sistem oarecare comparând starea sa inițială
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
inițială cu cea finală. Deoarece însă cantitatea de căldură schimbată depinde în general de stările intermediare, măsurătoarea poate fi univocă numai dacă procesul de măsurare e specificat în mai mult detaliu. În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante", lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația energiei sale interne formula 37. Aceasta este o "funcție de stare" și variația ei este unic determinată de stările inițială și finală ale sistemului. În măsurători calorimetrice "la
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald” și „rece”. Este vorba despre "temperatură", care poate
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
condiții se numește "termostat"), pe când al doilea trebuie să-și adapteze temperatura la aceea a primului fără a i-o modifica apreciabil (un astfel de sistem se numește "termometru"). Ținând cont de existența unei variabile de stare termică, pe lângă cele mecanice, și alegând ca nouă variabilă temperatura, mai intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă, relațiile (2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct de vedere teoretic, o "mașină termică" este
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct de vedere teoretic, o "mașină termică" este un sistem care, într-o "transformare ciclică", primește căldură și cedează lucru mecanic. În cursul transformării, mașina termică schimbă căldură cu un număr de sisteme numite "surse de căldură", care se presupune că sunt "termostate" având temperaturi cunoscute. Transformarea se numește "monotermă", "bitermă" sau "politermă", după numărul de surse de căldură; sunt imaginabile
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
cantității de căldură schimbată într-o transformare elementară reversibilă definesc proprietăți ale sistemului numite (impropriu) "constante de material". Ele se determină prin metode calorimetrice și sunt importante în aplicațiile practice. Există transformări în care, pe lângă schimb de "căldură" și "lucru mecanic", are loc un schimb de "substanță". De exemplu, o cantitate de fluid schimbă substanță cu exteriorul în cursul proceselor de evaporare și condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Funcțiile formula 131 definite în (35) se numesc "potențiale chimice" ale componentelor respective. În acest formalism masele componentelor apar ca variabile de poziție, potențialele chimice asociate apar ca variabile de forță, iar contribuția schimbului de substanță formula 132 are aspectul unui lucru mecanic. Aplicațiile în "termodinamica chimică" și "" sunt numeroase, la procese ca tranziții de fază sau reacții chimice. Prin definiție, un sistem aflat într-o stare de echilibru va rămâne în această stare un timp indefinit, dacă nu se schimbă condițiile exterioare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]