30,920 matches
-
Scorpio. Scorpio răpește un autobuz școlar cu copii și cere o altă răscumpărare și un avion pentru a părăsi țara. Primarul insistă din nou să plătească, dar Callahan îl urmărește pe Scorpion fără aprobare, sărind pe acoperișul autobuzului de pe un pod de cale ferată. Ucigașul fuge într-o carieră de piatră din apropiere, unde are loc un schimb de focuri cu Callahan. Scorpio se retrage până când ia ca ostatic un băiat ce ședea pe malul unui iaz. Inspectorul îi cere criminalului
Inspectorul Harry () [Corola-website/Science/325945_a_327274]
-
împuște pe ursul Mitică, dar când află că s-au rătăcit se oferă să-i adăpostească la cabana unde se afla stația meteo. Matei și Maria Mureșan pornesc înainte pentru a vedea dacă se poate traversa o prăpastie pe un pod suspendat, dat vremea face imposibilă traversarea acesteia. Când se întorc în locul unde rămăseseră domnul Eric și Alina, ei observă că cei doi dispăruseră. Cu ajutorul ursului Mitică, Matei îi găsește pe Alina și pe domnul Eric în peșteră, unde ei erau
Fiul munților () [Corola-website/Science/325965_a_327294]
-
franceză; armata lor a inclus trupe din regiunea urbană din Flandra, în cazul în care Bruges și Gent singur au putut trimite peste 1 000 de oameni. Verbruggen a calculat infanteria la un numar de 7500. În timp ce francezii au traversat podul de Bouvines, spre vest, au primit vestea că forțele împăratului se îndreaptă spre ei, la viteză mare. Trupele burgunde ale lui Duke Eudes au lăsat rapid armata lui Philippe pentru a se lupta împotriva armatei imperiale ce se apropie. Ei
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
incendiu în 1543, fiind reconstruită din cărămidă. Clădirea era înconjurată de un șanț cu o lățime de 12 m și adâncime de maxim 1 m, alimentat de un mic izvor care curgea prin apropiere. În casă se intra pe un pod mobil, care era coborât în fiecare dimineață și ridicat în fiecare noapte. În noaptea de 6/7 ianuarie, pe la ora 11,15, Cecil Barker a auzit un zgomot în birou și a ajuns acolo în circa 30 de secunde. În
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
casei era îmbrăcat în halat și avea în picioare papuci de casă, detectivii locali au ajuns la concluzia că acesta fusese surprins de prezența criminalului. Criminalul se strecurase probabil în casă după ce se înserase (pe la 16,30) și înainte de ridicarea podului mobil (pe la 18) și se ascunsese în acea cameră. În spatele draperiei se afla o urmă plină de noroi. Prezența unei urme însângerate pe pervazul ferestrei sugera că asasinul a sărit pe fereastră și a traversat șanțul cu apă. În apropiere
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Este printre
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Este printre puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
încărcătura de minereu de fier. Liniile căii ferate miniere ardelene se ramificau și spre secția pentru prăjirea minereului unde se golea minereul în silozurile respective. Tot aici se golea și calcarul. Calea ferată din stație a fost legată cu ajutorul unui pod metalic și de depozitul pentru mangal unde se împingeau și se goleau vagoneții sosiți cu mangal. Pentru transportul minereului pe cale ferată normală s-a construit și o stație pentru transferul minereului din vagoneții pe ecartament îngust în vagoane pe ecartament
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
pentru transferul minereului din vagoneții pe ecartament îngust în vagoane pe ecartament normal. Această cale ferată minieră cu specific exclusiv montan, cu înclinație mare, dotat cu trei tunele (cel mai lung de 747m), cu numeroase lucrări de artă, și cu poduri frumoase și spectaculoase, a schimbat semnificativ aspectul extern al uzinelor și a crescut și valoarea uzinelor de fier de la Hunedoara și de la Govăjdia. Tot atunci a atras și schimbarea dotărilor uzinelor. Calea ferată a fost construit în totalitate pe cheltuiala
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
se transportau talc, calcar și dolomită dinspre Crăciuneasa spre fabrica de dolomită de lângă Zlaști și combinatul siderurgic din Hunedoara până în 2000. În 2000 firma austriacă care a construit linia a trimis o notificare menționând expirarea garanției de 100 ani pentru poduri. În 2001 conducerea fabricii de dolomită din Zlaști a decis casarea liniei pe o lungime de 11 km între Zlaști și Crăciuneasa neținând cont de valoarea istorică și turistică. Tot atunci au casat sau au vândut și materialul rulant care
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
de încărcare amenajată la gara mică din Hunedoara până la fabrica de var de lângă Zlaști. Ultimul transport s-a efectuat în Octombrie 2008. În vara 2009 conducerea Talc-Dolomită SA a decis dezafectarea ultimului tronson de cale ferată îngustă cu cele două poduri în curbă și viaductul rămase. Până la începutul lui 2010 au vândut tot ce se putea vinde inclusiv ultimele două locomotive L45H și cele zece vagoane pentru piatră. Calea Ferată Minieră Ardeleană are trei tunele: Linia deținea șaisprăzece poduri metalice din
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
cele două poduri în curbă și viaductul rămase. Până la începutul lui 2010 au vândut tot ce se putea vinde inclusiv ultimele două locomotive L45H și cele zece vagoane pentru piatră. Calea Ferată Minieră Ardeleană are trei tunele: Linia deținea șaisprăzece poduri metalice din care șase erau viaducte, trei erau poduri cu lungimi cuprinse între 3 și 12m peste diverse obstacole, inclusiv râuri, șanțuri și râpe. La începutul anilor 1990 s-au casat viaductele din valea Retișoarei, restul podurilor au fost casate
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
începutul lui 2010 au vândut tot ce se putea vinde inclusiv ultimele două locomotive L45H și cele zece vagoane pentru piatră. Calea Ferată Minieră Ardeleană are trei tunele: Linia deținea șaisprăzece poduri metalice din care șase erau viaducte, trei erau poduri cu lungimi cuprinse între 3 și 12m peste diverse obstacole, inclusiv râuri, șanțuri și râpe. La începutul anilor 1990 s-au casat viaductele din valea Retișoarei, restul podurilor au fost casate între 2001-2003, lăsând doar pilonii și culeele acestora, însă
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Linia deținea șaisprăzece poduri metalice din care șase erau viaducte, trei erau poduri cu lungimi cuprinse între 3 și 12m peste diverse obstacole, inclusiv râuri, șanțuri și râpe. La începutul anilor 1990 s-au casat viaductele din valea Retișoarei, restul podurilor au fost casate între 2001-2003, lăsând doar pilonii și culeele acestora, însă un singur pod metalic a scăpat intact, se află la intrarea în satul Govăjdia. Până în anul 2009 au rămas trei viaducte din care două erau în curbă și
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
cuprinse între 3 și 12m peste diverse obstacole, inclusiv râuri, șanțuri și râpe. La începutul anilor 1990 s-au casat viaductele din valea Retișoarei, restul podurilor au fost casate între 2001-2003, lăsând doar pilonii și culeele acestora, însă un singur pod metalic a scăpat intact, se află la intrarea în satul Govăjdia. Până în anul 2009 au rămas trei viaducte din care două erau în curbă și unul care era și cel mai mare în forma de "S". Pe 19.Iunie.2009
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
toamna lui 2011 depoul de locomotive și balustrăzile viaductului au căzut pradă hoților de fier vechi. Tinerii din Hunedoara continuă să lupte pentru salvarea și reabilitarea al acestui obiectiv. Astăzi a rămas însă viaductul peste valea Zlaștiului și un singur pod metalic (original din 1900) la Govăjdia, terasamentul, depoul, clădirea gării de la Hunedoara, picioarele și culeele podurilor dezafectate și tunelele. Terasamentul în mare parte este invadată de vegetație și în unele zone sunt căderi minore de piatră. În alte zone se
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Tinerii din Hunedoara continuă să lupte pentru salvarea și reabilitarea al acestui obiectiv. Astăzi a rămas însă viaductul peste valea Zlaștiului și un singur pod metalic (original din 1900) la Govăjdia, terasamentul, depoul, clădirea gării de la Hunedoara, picioarele și culeele podurilor dezafectate și tunelele. Terasamentul în mare parte este invadată de vegetație și în unele zone sunt căderi minore de piatră. În alte zone se mai pot vedea și traversele din lemn lăsate pe terasament.
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
punct de vedere istoric. Hotărniciile din 1744, 1768, 1783 ne dau denumirile vechi ale acestor țarini, păstrate până astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, În Bare, La Măliniș - La Malini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
drumuri. Ar trebui să fie înarmat cu un tun modern de calibru 105 mm , două mitraliere și lansatoare de grenade. Proiectanții tancului ar trebui să ia în considerare și infrastructura existentă în Argentina, inclusiv capacitățile de transport pe calea ferată, podurile și rețeaua rutieră, precum și terenul variat al țării. La sfârșitul anului 1973, a fost înființat "Proyecto de Tanque Argentino Mediano" (Proiectul Tancului Argentinian Mediu), cu scopul de a proiecta și dezvolta un tanc al Armatei Argentiniene. Lipsit de experiență și
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
tumori care îi afectase corzile vocale; în locul lui a venit Tapio Wilska. În 16 martie 2003 Somnium a murit în urma unui accident; concluzia autorităților finlandeze a fost că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice și a căzut de pe un pod din Helsinki. Mika Luttinen de la formația Impaled Nazarene, din care făcea parte și Somnium, a afirmat că de fapt fusese o sinucidere. Astfel, în decurs de doi ani, Finntroll și-a pierdut ambii membri fondatori. Însă formația a continuat, în locul
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]
-
București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors la București unde lucrează ziuă cantor la școala de pe Podul Mogoșoaiei, iar noaptea ca lăutar. În 1860 taraful său este imortalizat de o reușită acuarelă a lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
aprovizionare suedeze erau însă în pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de țăranii locali sub comanda ofițerilor danezi. La începutul lui noiembrie, regele Danemarcei și armata sa se aflau la Lund, la sud de râul Kävlinge. Danezii controlau toate vadurile și podurile, iar armata suedeză a fost obligată să își pună tabăra pe malul de nord. Situația s-a prelungit timp de o lună, dar la sfârșitul lui noiembrie a venit zăpada și suprafața râului a început să înghețe. În dimineața de
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
IV-lea de Neapole, însă acesta din urmă a fost reinstalat la putere în 1029 de către o armată normandă de sub conducerea lui Rainulf Drengot, fostul aliat al lui Pandulf, normandul primind pentru ajutorul acordat comitatul de Aversa, primul cap de pod normand din sudul Italiei. În continuare, ducele Pandulf și-a îndreptat atenția către abația de Montecassino. Abatele anterior, care îl sprijinise pe Pandulf, fusese nevoit să fugă în fața invaziei din 1024 a trupelor imperiale, iar noul abate, Theobald, se bucura
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
de numeroasele dispute dintre aceștia. Cu toate acestea, papa Ioan al X-lea a reușit să îi convingă pe mai mulți principi să intre într-o ligă, în scopul de a-i alunga pe sarazini din acest periculos cap de pod. Liga creștină astfel constituită grupa, alături de Statul papal câțiva principi longobarzi din sudul Italiei aflați sub suzeranitatea Imperiului Bizantin, precum Guaimar al II-lea de Salerno, Ioan I de Gaeta și fiul său Docibilis, Grigore al IV-lea de Neapole
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]