KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1169 1170 1171 ...1206 >

30,140 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea autorului După lectura artistică, făcută de către actori ai Teatrului "Odeon" din București

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Mai dă-o dracului de frică!", strigă Ilie într-un moment de tîrzie, mică și trecătoare revoltă. Mimînd sentimentele, gîndurile, comportamentele, viața îi refuză ca pe un fals, iar moartea îi primește ca pe o cacialma. Și-ți vine să rîzi. Reacția martorului e între nedumerire și un straniu comic. Nici urmă de tragic. Celelalte două personaje ale piesei există mai mult de dragul cenzurii... Mișar fi plăcut, dacă aș fi avut voie, ca Vera și Mihai să fi fost parteneri în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Mi-e rău. Îmi vine să... (fuge spre baie; se întoarce, ștergîndu-se la ochi și respirînd adînc) Scuză-mă! Vera: Ai vomat? Mina: Da... Mi s-a făcut deodată rău. Nu știu de ce. Vera: Nu cumva ești însărcinată? Mina: Ce?... (rîde, apoi împreună cu Vera se veselește cu un anume soi de complicitate) Doamne, ce-ți poate trece prin cap! Vera: Crezi că-i chiar așa o absurditate? Mina: Din păcate, în cazul meu, da. (după o pauză mare) Am nevoie de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de construcții al cavourilor. Ilie: Exact cum spui. Și dacă nu există un trust, să știi că există o cooperativă, care, te rog să crezi, își face planul cu mari depășiri. Vera: Moda zilei! Cavouri cu tot confortul. Ilie: Degeaba rîdeți! Știți ce filodormă se ia azi pentru un cavou? N-ai să crezi, dar sînt unii care au cîte cinci sau șase cavouri. Ei, de ce să mă las tras pe sfoară și la cavou? Ștefan: Cu sau fără cavou, tot

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cîteva clipe, Mina, numai ea, aude următoarele replici: Iartă-mă, mi-e rău. Nu cumva ești însărcinată? Ce? (rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul ăsta prostesc? Mina: (parcă trezindu-se) îmi pare rău... Iartă-mă... fără vreau... Ilie: (preferă să nu afle mai multe, revine la

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! TABLOUL II (Același decor. Mina stă într-un fotoliu, cu capul în mîini. După un timp se ridică, se apropie de colț, îl privește intens, începe să rîdă și se reașează în fotoliu. Redevine serioasă, gravă, se duce din nou spre colț și modifică poziția unor lucruri aflate acolo, în așa fel, încît să lase impresia că face loc calului; nu mai rîde; se duce la bufet și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
îl privește intens, începe să rîdă și se reașează în fotoliu. Redevine serioasă, gravă, se duce din nou spre colț și modifică poziția unor lucruri aflate acolo, în așa fel, încît să lase impresia că face loc calului; nu mai rîde; se duce la bufet și bea din sticlă o gura de țuică; intră Ilie care o surprinde cu sticla la gură.) Ilie: (uluit) Da ce Dumnezeu faci acolo? Mina: Am băut o gură de țuică. Ilie: Da ce-ți veni! Și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vomezi? Ilie: (nu prea înțelege) Mi-a venit să mor... De ce ți-a venit să mă întrebi asta? Mina: Nu. Nimic... te-am întrebat așa...(vrea să iasă din dormitor dar e oprită în ușă) Ilie: Auzi, Mina? (începuse să rîdă cu poftă) Mi-a plăcut chestia cu doi și cu doi fac vineri. Chiar în halul ăsta ajunsesem. (redevine serios circumspect) Sau e vreo aluzie la... unu și cu un fac trei... sau la... (arată spre colțul sufrageriei) Mina: (într-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și Vera și Ștefan... nu mi-ați spus în față că-s nebun? Mina: Ascultă, Ilie: nu trebuie neapărat să te culci dacă doi îți spun că ești beat, înțelegi? Ilie: Da, înțeleg. S-ar putea să fie un complot...! (rîde) Mina: S-ar putea. Ilie: Da, dar ei sînt majoritatea. Te supui. Mina: Nu te supui deloc. Trebuie să știi tu mai bine ce-i cu tine decît ceilalți. Ilie: (cu tristețe) Cînd am vrut să arăt că eu știu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
amîndoi preferă să tacă) O singură dată am simțit că nu mă îndoiesc de tine. Mina: Cînd? Ilie:...Atunci cînd m-ai înșelat. Mina: (momentul e incomod și cei doi adoptă atitudini ambigui) Și tocmai atunci, va să zică.... Ha! Ilie: Nu rîde. De asta cred că nici n-am făcut crizele de rigoare. Pentru că tocmai atunci te-am iubit, te-am disprețuit, te-am dorit, te-am urît... Pentru că, fapt, atunci existai... Nu mă îndoiam. Existai cu adevărat! Mina: (după un timp

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ai pus degetul pe rană. N-am nici un răspuns clar. Dar tu ai? Mina: (pauză mare) Nu știu. Ilie: (aproape bucuros) Vezi? Nu știi! Nici tu nu știi dacă ai vreun răspuns clar! Eu măcar știu precis că n-am. (rîde) Sînt în avantaj! Mina: (extrem de tristă) Mă întreb de ce nu mori? Ilie: Crezi că nu m-am gîndit la asta! Ehe, de cîte ori nu m-am gîndit! Dar nu are rost! M-am simțit de atîtea ori mort, încît

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
spun una. Cum mă cheamă pe mine? Mina: Eu zic să nu mai bei atîta țuică. Ilie: Lasă, lasă, îs puțin beat, dar știu ce vreau să-ți spun. Deci, cum mă cheamă pe mine, numele meu de familie. Nu rîde, te rog! Mina:...Popescu. Ilie: Bun. Popescu. Vrei să știi una? Mi s-a întîmplat de multe ori să nu știu cum mă cheamă. De fapt, știam dar mi se părea că nu eram sigur, Popescu! Ce înseamnă Popescu? Sînt atîția Popești

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
trebuie certificat de deces... Ilie: Așa-i? Da de unde? Ăia de la evidența populației sînt destul de încăpățînați. Nu-mi dau! Nu-mi dau din moment ce ei stabilesc că-s viu. Mina: (bînd din sticlă) Deci, cum te cheamă? Ilie: Popescu Ilie. Mina: (rîzînd) Vezi că știi! Ilie: Ne, ne, ne, știu așa, pe dinafară, nu pe dinăuntru... Mina: Bine, dar atunci, cine ești? Ilie: Nimeni... Mina: Deci, te cheamă Nimeni. Recunoști? Ilie: Da, dar, pînă ara să uit și asta și apoi n-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe dinafară, nu pe dinăuntru... Mina: Bine, dar atunci, cine ești? Ilie: Nimeni... Mina: Deci, te cheamă Nimeni. Recunoști? Ilie: Da, dar, pînă ara să uit și asta și apoi n-am să mai știu c-am uitat... Și gata! (rîd amîndoi din ce în ce mai tare) Ai făcut ceva de mîncare? Mi-e o foame după țuica asta. Întotdeauna după ce mor, țuica îmi face bine. Mina: (puțin grizată) Te-ai cam îmbătat! Mai bine culcă-te și după aceea mănînci. Ilie: Nu! Măcar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Mina, mi se par mie sau tu ai mutat niște lucruri de-acolo...! Mina: Nu, nu ți se pare. Le-am mutat. Ilie: Dar de ce?! Mina: I-am făcut loc... Ilie: Cui i-ai făcut loc?! Mina: Calului. Calului verde. (rîd amîndoi, se îndreaptă spre colț și se comportă vrînd parcă să delimitez locul exact și poziția calului) Ca să nu mai spui că-ți dau hotărîrile peste cap! Ilie: (marcat încă de spasmele rîsului) Da, dar trebuie să fii convinsă... Mina

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te rog... ne simțeam atît de bine... Hai, rog, nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Ilie...! Ilie: Arăți minunat azi. Mina: Termină cu mascările astea! Azi mergem, totuși, la o înmormîntare. Ilie: Înmormîntare? (Mina se stăpînește) Mă rog, n-are importanță. Numai a mea să nu fie. Promit să merg la orice înmormîntare în afară de una... (rîde) Mina: Ilie! Ilie! Ilie: Hai, mamă, n-o lua și tu așa! Sînt puțin vesel, e adevărat... Și vreau să vă scot și pe voi din starea asta în care sînteți... Vă înțeleg, și eu sufăr, na! Am cunoscut-o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vorbit cu unul care mi-a promis că-mi recomandă o excursie frumoasă și ieftină. Am să iau una în Occident. Dacă tot o facem, atunci s-o facem într-adevăr! Vreau să văd și eu putrefacția la fața locului. (rîde) Ei, gata, am plecat. Mina, vrei să vii puțin? (intră cu ea în dormitor) Vezi să nu-i spui nimic Verei despre... N-are... oricum n-ar înțelege... Povestea cu... să fie taina noastră... Taina noastră cea de toate zilele

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Nu de alta, dar după aceea intrăm în gura satului... că am avu prosoape de 9 lei și nu de 22... Că sicriul a fost prea mic sau prea mare, că lăutarii erau leșinați de foame, că popa era beat. (rîd amîndouă) Doamne, iartă-mă! Eu am pus deoparte niște rochii de-a mele să le dăm de pomană la care-or veni la înmormîntare... Dac-or veni... Vera: N-ai nici o grijă. La înmormîntare vine lumea. Vine... Mina: (după o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
zău așa. Ce soluție, ce salvare?! Ce naiba, asta-i o problemă de matematică? Cine crezi că-ți poate da o soluție? Mina: Știu. Eu însămi... Ușor de spus. Vera: Pe cuvîntul meu de onoare dacă mie nu-mi vine să rîd. În definitiv, ce dracu' se-ntîmplă cu voi aici, în casa asta? Ce drame puteți voi trăi? Că de iubit, nu vă iubiți. De-nșelat, nu vă-nșelați, de urît nu vă urîți, în sărăcie nu trăiți, bolnavi nu sînteți. Mina: Acum

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să mă lași în pace cu delicatețurile astea! Mai bine spune-mi de cînd n-ați mai făcut dragoste? Mina: Vera! Vera: De cînd n-ați mai făcut dragoste? Mina: Ești caraghioasă... Vera: Bine, sînt caraghioasă. De cînd? Mina: (presată, rîzînd) E un bărbat care... își face datoria. Vera: Datoria?! Asta-i datorie?! Păi dacă voi o faceți ca pe o datorie, înțeleg de ce-mi umblați voi mie cu cai verzi pe pereți. (Mina se ridică încremenită și o privește

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
lucrurile astea erau altfel așezate. De ce le-ai îngrămădit așa? (Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează pe scaun și, încet-încet, începe să rîdă; Vera vine spre ea, întîi nedumerită, apoi, contaminată de rîs, o îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe masă, se așează pe scaun și, încet-încet, începe să rîdă; Vera vine spre ea, întîi nedumerită, apoi, contaminată de rîs, o îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu o seninătate din care însă, nu lipsesc norii încordării) Vera, stai jos, vreau să-ți spun ceva... Vera: Bine, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și, încet-încet, începe să rîdă; Vera vine spre ea, întîi nedumerită, apoi, contaminată de rîs, o îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu o seninătate din care însă, nu lipsesc norii încordării) Vera, stai jos, vreau să-ți spun ceva... Vera: Bine, dar să-mi spui ceva de care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu o seninătate din care însă, nu lipsesc norii încordării) Vera, stai jos, vreau să-ți spun ceva... Vera: Bine, dar să-mi spui ceva de care să rîdem iar... Mina: M-ai întrebat de ce-am schimbat lucrurile acelea. Vera: Da. De ce? Mina: (știind că va fi taxată drept ridicolă) Noi, în casă, avem un... cal. Vera: Fugi, că mor! (rîde) Un cal? Unde? Mina: Acolo... Vera: Aha

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]