30,395 matches
-
declanșa un șir de evenimente distincte. Nu este cred nevoie de a argumenta mai mult în favoarea acestei teze. Sunt împrejurări în care evenimentul poate fi creator de structură, împingând dezvoltarea socială într-o direcție distinctă. În cibernetică, schema feedbackului pozitiv sugerează tocmai o asemenea posibilitate. Ea explică mecanismele prin care apariția unei diferențe inițial mici, neimportante, accidentale, în anumite condiții poate declanșa un proces rapid de amplificare, ducând la constituirea unei noi structuri. În istoria comunităților umane există probabil multe asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ci și pentru orientarea sa empirică. A vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată, a tipologiza, a verifica empiric validitatea acestor tipologii și, în fine, a stabili regularități empirice apte de a oferi suportul generalizărilor sub forma legilor istorice. Perspectiva evoluționistă sugerează existența unor legi istorice care reglementează succesiunea stadiilor, a formelor de organizare socială. Criteriile utilizate pentru a distinge un stadiu de altul și conform cărora seapreciază existența unei evoluții sunt obiective. Conceptul de progres include o perspectivă distinctă. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
celei de a doua jumătăți a secolului trecut, popularizând cu succes conceptul de evoluție, care, în teoriile nemarxiste, a tins să-l înlocuiască complet pe cel de progres. Deși există la ora actuală discuții în legătură cu sensul influenței (Darwin i-a sugerat lui Spencer ideea de evoluție, sau invers, Spencer lui Darwin) (Harris, 1968), un lucru este cert. Conceptul de evoluție a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca adevărată teza unei corelații pozitive între gradul de complexitate al unui sistem și eficiența sa generală. Aceasta din punct de vedere teoretic. Din punct de vedere empiric, dezvoltarea ideii de evoluție cu privire la dinamica în timp a unor sisteme a sugerat că cea mai distinctivă caracteristică a acestei schimbări este creșterea în complexitate. Din această cauză, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente la ora actuală, putem considera că gradul de complexitate este un indicator empiric relativ bun al nivelului de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a eficienței. Birocratizarea reprezintă o încercare „vicioasă”, ineficace de a soluționa o serie de probleme. Al doilea caz se referă la tehnică. Revoluția tranzistorului a înlocuit vechiul principiu tehnic al lămpii cu unul nou, infinit mai simplu. Aceste exemple ne sugerează o teză generală în legătură cu limitele asocierii evoluției cu complexitatea. Și anume: în limitele aceluiași principiu structural de organizare, evoluția are loc în mod necesar prin creșterea complexității interne; evoluția are loc însă și prin înlocuirea unui principiu structural cu altul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
măsurării complexității. Sunt interesante, în acest sens, încercări ca: Raul Naroll (1956) propune un instrument de măsurare a Indexului de Dezvoltare Socială, iar Carneiro și Tobias (1963), pe baza primului, construiesc Indexul de Acumulare Culturală (Carneiro, 1973). Robert M. Marsh sugerează construirea unui alt tip de variabilă strategică fundamentală pentru măsurarea gradului de evoluție al societăților: diferențierea societală, măsurată prin numărul de „unități structurate și funcțional specializate” într-o societate (Marsh, 1967). Unitățile considerate sunt, de exemplu, rolurile sociale distincte - preot
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
1968), sunt posibile într-o asemenea perspectivă: „Când rata eficienței tehnologice în producția hranei (caloriile output per caloriile input per număr total de ore om-producție) depășește 20:1, este probabil să fie găsite grupuri de descendență stratificate endogamice”. S-a sugerat drept criteriu al evoluției și adaptarea la mediu. Acest criteriu este însă foarte slab. Există cazuri în care o adaptare prea eficace duce la blocarea evoluției în general. S-a constatat că un sistem are disponibilități de evoluție doar în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltarea social-politică și culturală fiind probabil mereu frântă de secolele de năvăliri aproape continue. Întârzierea unificării sub formă de stat a fost probabil tocmai efectul condițiilor extrem de vitrege din acea perioadă. În teoria marxistă s-ar putea spune că este sugerat un criteriu stratificat al evoluției sau progresului social. Variabila fundamentală care condiționează gradul general de evoluție al societății în ansamblul său este plasată la nivelul forțelor de producție sau tehnologiei. Gradul de dezvoltare al producției materiale condiționează, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceea este necesar să se ia în considerație ca un criteriu secundar al progresului și structura repartiției produselor. Nu este întâmplător faptul că în societatea modernă există presiuni tot mai accentuate în sensul egalizării economice. În al doilea rând, așa cum sugerează criteriile contemporane ale societății capitaliste dezvoltate, o parte din efortul și capacitățile productive sunt înghițite de„false” necesități, de necesități „înstrăinate”. Un consum nerațional nu poate duce, chiar în condițiile abundenței, la un nivel ridicat de satisfacere a necesităților umane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
raționale de tip clasic. Această schimbare de atitudine o găsim exprimată în cele mai diferite feluri. Suppes, în lucrarea citată, remarcă faptul că exigențele modelului clasic de raționalitate pot fi satisfăcute perfect de idioți cognitiv și moral. Fernand Vandamme (1987) sugerează o distincție între comportamentul inteligent al omului, fundat pe intuiție și aproximare, și comportamentul noninteligent al calculatorului, care raționează mecanic și noncreativ. În fapt, decidentul uman se găsește într-o cu totul altă situație decât cea presupusă de teoria raționalității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
celelalte probleme ale secției în cauză? El s-ar putea întreba, de pildă, dacă nu cumva însăși formularea ei nu este corectă: este vorba de o indisciplină provenită din lipsa de motivație și responsabilitate a muncitorilor, așa cum i s-a sugerat, sau stilul de conducere incompetent și agresiv al șefului de secție generează, ca reacție, insubordonare, tensiuni, conflicte și, de asemenea, tinde să fie asociat cu o percepție distorsionată a realității? După cum se poate observa, cele două formulări sunt radical diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ierarhizarea tinde să fie instabilă. După cum am văzut mai înainte, această instabilitate provine din două surse. În primul rând, din dificultățile de ierarhizare a criteriilor de evaluare, cel puțin la nivelul cunoașterii comune, dacă nu chiar în mod principial, după cum sugerează o serie de teorii (Păun, 1980). Dacă criteriile de evaluare nu pot fi agregate într-o ierarhie clară, decidentul, chiar dacă ar deține cunoștințe complete despre alternative, nu ar putea să le ierarhizeze cu claritate. În al doilea rând, instabilizarea ierarhizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt prin conținutul lor tipic aleatorie (prin forma lor sugerează însă o alegere certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității putem găsi o gamă imensă de criterii aleatorii mascate, unele dintre ele extrem de bizare: consultarea aștrilor, a oracolelor, fixarea de zile faste și nefaste pentru diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei determinări. În fapt, pluralismul apare mai mult ca o încercare de a evita o opțiune cauzală mai fermă. O variantă mai subtilă a pluralismului este cea sugerată de Max Weber: în diferite situații, un factor poate să fie determinat (mai important decât ceilalți) în timp ce în alte situații, alți factori pot avea întâietatea în explicație. În anumite condiții, de exemplu, factorul economic poate fi determinat, în timp ce în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Încasator de impozite), fie teoria economică, respectiv a finanțelor publice. Privită din perspectiva plătitorului de impozite, presiunea fiscală exprimă gradul de supunere a contribuabilului la suportarea sarcinii fiscale stabilite de lege. Chiar denumirea de presiune fiscală este de natură să sugereze că ea semnifică, pentru plătitor, o sarcină, o obligație. De aceea, mărimea presiunii fiscale arată ce parte procentuală din venitul care constituie materia impozabilă Îi va fi preluată pentru nevoile generale ale societății. În mod implicit, creșterea coeficientului presiunii fiscale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
IS’, care reflectă și o creștere a volumului activității, cu ocuparea mai deplină a forței de muncă. Se mizează, deci, pe impactul stimulator al reducerii impozitelor asupra investițiilor și producției și, implicit, pe o creștere a produsului intern brut, ceea ce sugerează un context În care se conturează și prezența multiplicatorului fiscal (Kf)138. Acest multiplicator, numit și al impozitului, semnifică creșterea producției sau venitului global (PIB) rezultată pe seama reducerii a prelevărilor fiscale de Încasat la bugetul de stat, ce devin resurse
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ridicată și invers. Se 317 invocă ideea că, o politică de impozite apăsătoare incită Întreprinderea să procedeze la capitalizarea unei părți din profit cât mai mare cu putință, găsind În această destinație condiții mai lejere de impunere (facilități fiscale), ceea ce sugerează și o contradicție În termeni. În schimb, reglementările cum sunt cele referitoare la diminuarea bazei impozabile cu anumite cheltuieli (amortizare, rambursări de credite, plata dobânzilor, etc.), pot influența În sensul accentuării procesului de distribuire a dividendelor, mai curând decât al
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
că ostilitatea populației afectate de eventuala reducere a unor categorii de cheltuieli publice, respectiv ale căror venituri depind direct sau indirect de menținerea acestora, poate genera fie instabilitate politică, fie modificarea programelor inițiate de decidentul public sau ambele situații, ceea ce sugerează inaplicabilitatea unor eventuale decizii de acest gen. În consecință, fără a se ignora observațiile bazate pe curba Laffer, a devenit o preocupare pentru analiza ofertei de utilități publice 236 Corduneanu C., Sistemul fiscal În știința finanțelor publice, Ed. Codecs, București
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
România se asociază, de regulă, fenomenului de relaxare fiscală care se produce, Însă, numai În condițiile când nu este Însoțită de măsuri cu scop compensatoriu menite să ducă la noi angajări fiscale, prin introducerea unor impozite sau majorarea altora existente, sugerând ideea că introducerea cotei unice ar reprezenta o reducere perversă a fiscalității. Așa, de pildă, introducerea cotei unice de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice și asupra profitului firmelor În România, În opinia autorităților publice ce au propus-o
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sursă pentru interpretarea textelor juridice comunitare. De asemenea, CJCE se poate pronunța asupra aplicabilității sau conformității actelor normative naționale cu legislația UE. Dar, CJCE nu poate decide asupra abrogării unei norme adoptate de un stat membru și nici măcar nu poate sugera abrogarea acesteia, decizia aparținând instanțelor naționale. Pe de altă parte, Însă, odată ce CJCE declară un act normativ admis Într-un stat membru ca fiind neconform cu legislația europeană, aplicarea acestuia poate atrage, fie plângeri din partea persoanelor afectate, fie acțiuni directe
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Monetare, se impune eliminarea distorsiunilor generate de diferențierile existente Între țările membre UE. De altfel, tendința regională, din Centrul și Estul Europei, de diminuare a nivelului fiscalității pentru atragerea de capitaluri străine este criticată de unii miniștri din țări dezvoltate, sugerându-se și sancționarea prin blocarea accesului țărilor respective la fondurile europene structurale. In principiu, se apreciază, Însă, că adaptarea legislației fiscale din România la standardele europene, ce implică standardizare fiscală națională În contextul Tratatelor fundamentale ale UE, reprezintă un domeniu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
atâta vreme cât accentul cade pe implicația morală și, îndeosebi, psihologică a unor gesturi. O anume finețe analitică e detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul de observație, limpezit de abureala complicațiilor sentimentale, e mai pertinent în notația reacțiilor imprevizibile, care scot la iveală sedimentele ascunse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
mulți autori. Acumularea 11 metalelor prin biosorbție este considerată a fi un fenomen fizico-chimic rapid care utilizează biomasă preexistentă. Au fost propuse două poziții principale pentru complexarea uraniului în sisteme biologice. Rothstein și Meyer (după Strandberg și colab., 1981) au sugerat că pe suprafața pereților celulari ai unor microorganisme (în special drojdii) sunt grupări chimice reactive de tipul fosfaților sau polifosfaților, cu masă moleculară mare și care sunt responsabile de complexarea ionului uranil. Douce și Flagg (după Strandberg și colab., 1981
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
la viteza de acumulare la celulele dezvoltate în condiții aerobe și anaerobe. Lucrări anterioare ale acelorași autori indică faptul că bioacumularea uraniului cu S. cerevisiae nu impune un metabolism celular, în timp ce bioacumularea atât de rapidă a uraniului cu P. aeruginosa sugerează implicarea transportului metabolic al uraniului. Celulele ambelor specii microbiene au fost expuse separat la uraniu în prezența unor inhibitori metabolici (2,4 dinitrofenol 5·10-3 M sau azidă de sodiu 1·10-3 M), sau au fost pretratate timp de 5-10
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]