29,566 matches
-
În calitatea bunurilor și serviciilor, rețelele se bucură adesea de un avantaj În raport cu jucătorii individuali pe piață. Un producător de Îmbrăcăminte a declarat: Dacă luăm exemplul unei fabrici care este folosită pentru producție, cei care lucrează acolo știu cum merge treaba. Cunosc un anumit stil. Nu este Întotdeauna ușor să produci un articol de Îmbrăcăminte după un model, mai ales atunci când suntem grăbiți. Dar o fabrică cu care avem o relație va sesiza problema În momentul În care acel articol de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lucreze minimul necesar pentru a executa sarcinile care le-au fost Încredințate. Modelul de organizare al lui Taylor depindea de eliminarea oricărei initiațive din partea lucrătorilor, cărora li se dădeau ordine exacte și instrucțiuni precise, despre cum trebuiau să-și facă treaba. Activitatea fiecărui lucrător este planificată În Întregime de către manager, cel puțin cu o zi Înainte fiecare om primind, În majoritatea cazurilor, instrucțiuni scrise complete, care descriu În detaliu sarcina care trebuie executată, la fel ca și mijloacele care trebuie folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
într-un alt sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, în secolul al XVII-lea, utilizează termenul de "patima dracului"; Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: "Aspis iaste în chipul amaragdului, iaste foarte de treabă la aceia ce i se lovesc năbădăicele, adică la ceia ce-i lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele". Termenul a circulat și în secolul al XIX-lea. În corespondența privitoare la internările în mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai liniștiți erau îndrumați și la alte mănăstiri, în special, cum am amintit, la mănăstirea Râșca. Avem, în prezent, mai multe informații despre existența alienaților la mănăstirea Rășca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia ținutului Suceava adresează un raport Departamentului treburilor din lăuntru, din Capitală (Iași), în care înștiințează că "Domnia sa Aga Iorgu Cananău, fiind atacat la minte pricinuiește mai multe necuviințe". Departamentul dispune "predarea acestuia la Mănăstirea Râșca și a se curarisi cu doctor acolo până la a până la a sa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cură îndelungată trupească" solicitând internarea sa într-un spital "făcându-i poftire și a regula localul și chipul ce le va socoti pentru curarisirea sa și a împărtăși pe Departament spre a se înainta lucrare întrucât privește strămutarea numitului". Departamentul Treburilor din lăuntru a hotărât, totuși, împreună cu Comitetul Sănătății, că nu este indicat alt local de tratare, având în vedere că numitul este nobil și curare și vindecare mai bună decât la Mănăstirea Rășca, unde egumen este însuși fratele său, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este indicat alt local de tratare, având în vedere că numitul este nobil și curare și vindecare mai bună decât la Mănăstirea Rășca, unde egumen este însuși fratele său, nu i se poate da. Rezultă, de aici, că atât Departamentul Treburilor din lăuntru, cât și Comitetul Sănătății diferențiau pe bolnavi nu numai după boala de care sufereau, ci și după clasa socială. În adevăr, în același dosar, găsim rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au intrat nu numai femeile, pentru care nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț cere "trimiterea femeii Zamfira pentru rele și desfrânate purtări la o mănăstire pentru canonisire"; aceeași instituție aduce la cunoștința Departamentului Treburilor din lăuntru că "pe ulițele din târgul Piatra nemernicind o femee lipsită de minte și cu necuviincioase purtări, anume Safta au trimis-o la Mănăstirea Agapia de unde s-au înapoiat cu întâmpinare că din pricina patimei nu poate să o primească
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Stabilitatea în funcție și calificarea îl făcuseră un stâlp al instituției. Conflictul a izbucnit de la știrbirea autorității sale de către administratorul L. Onicescu, care,la 20 mai 1886, era reclamat de către Ballomir pentru că "îi face mai multe greutăți cu amestecu în treburile medicului". Nu tolerează a se așeza bolnavii după dispozițiile medicului etc., etc., se prezintă mai multe cazuri concrete (strămutări în interesul protecției bolnavilor ajutați), la care Onicescu, deși administrator, s-a împotrivit etc. În conflict erau antrenați gardienii și alți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Loverdos, "Question du monastère de Golia, à Iassy", în 1859, acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul Treburilor din Lăuntru al Moldovei l-a transmis instituției Epitropiei, acordându-i o sumă anuală de 530 galbeni. În această perioadă a istoricului ospiciului, au funcționat ca medici la Golia doctorii I. Finkelstein senior, Emil Max și I. Wagner. Din datele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
declarați bolnavi, predominând însă alienații. Rapoarte cu conținut strict administrativ, relativ la același ospiciu, atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția, cum rezultă din mai multe documente, din care menționăm doar pe unul singur mai semnificativ adresat Ministerului Treburilor din Năuntru a Moldovei 75, prin care cineva se plângea de faptul că Epitropia Casei Mănăstirii Sântul (sic) Spiridon refuză a primi bolnavi incurabili alienați la "ospițiile" sale, întrebând: "Apoi Onoratul Minesteriu să binevoiască a da dezlegare ce măsură trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cea avea înăuntru 150 copii tineri luați din Kaffa, pentru spurcata sodomie a preacurvarului Turc, fiind ispravnic pe acel galion un grec... Iată și un pezevenghi grec!". Se cunosc numeroase cazuri de homosexualitate. Ștefan, fiul lui Vasile Lupu "nu căuta trebile domniei, ci curviile, nu numai cu partea femeiască, ci și cu partea bărbătească". Dar, după cum ne informează Miron Costin, chiar și tatăl acestui Ștefan, însuși Vasile Lupu, patrona sau tolera obiceiuri asemănătoare: "...că cu sila a câteva case de boieri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pedepsit: Oricine își va ucide feciorul carele va fi născut cu niscare semne. groaznice ca acealie, cum ar fi capul ca de dobitoc sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici de o treabă și cumu'i mai grozav, și cum să nu să poată socoti să fie om, ce'l va ucide să nu aibă nici o certare". Tema era considerată în popor de rău augur: "Povestesc oamenii unde se fac aceste semne nici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se întîmplă ce li se întîmplă, că, netam-nesam, niște străini pot să dea buzna în treburile lor interne. Retorica capului de familie că e stăpîn la el acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lectură, atât cît se lasă majorat prin imaginație, vom spune că pentru o entitate mai mare, pe care familia în cauză poate s-o figureze ingerința se lovește în chipul cel mai net, și mai just, de principiul neamestecului în treburile interioare (sau interne), principiu care stă la baza politicii noastre și care dă piesei lui C. Popa o foarte corectă îndreptățire politică. Dar poate am majorat prea mult termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Pavel de la organizația de bază mare, nu? Și tu? Gh. P. doi: Eu sînt de la organizația mică... Gh. P. unu: ...de la grupă, adică, nu? Gh. P. doi: ...de la grupă, da... Gh. P. unu: Așa...; ia spune, tovarășe Paleu, cum merge treaba..., mă refer la munca politică, înțelegi? Gh. P. doi: Păi da..., munca politică... păi cum nu...! Merge bine, tovarășe secretar de organizație de bază mare..., merge bine..., chiar bine de tot...! Gh. P. unu: Bravo! Și cu producția cum stăm
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi: ...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă..., fără acordul nostru, ba chiar mai al dracului... (pauză) Gh. P. unu: Dar eu vreau să te întreb altceva...; auzi, mie-mi place că tu te frăsui, că ai remușcări, că ai procese de conștiință, că ai fost laș, complice
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rol..., da, tot urît... și rău... (după ce-și revine din alertă, își consumă îndelung rușinea și umilința; Gh. P. unu scoate de sub masă cele ascunse în afară de dosare) Unde rămăsesem? A, da, rămăsesem la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Auzi, de cînd fac meseria asta, m-am tot întrebat de ce se dă găina peste groapă...! Și, mai ales, de ce se dă vie! Friptă ar fi mai... operativă... mai eficientă... Ha! O iau șefii... cred că o împart cu popii... Treaba lor... Octav: Totuși ce zi e azi? Mi se pare că-i joi. Groparul: Ba eu cred c-ar putea fi luni... Punem pariu? Octav: (după o clipă de concentrare) Nu mai pune, că-i marți... Groparul: De unde știi?! Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta:(intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și mie vreo două și-am plecat. Octav: (aducînd două pahare de plastic) Spune drept
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu tine. Octav: ...Asta ne-a urîțit..., ne-a deformat... dexteritatea asta de a pasa crucea altuia... mereu altuia... Și dacă n-ai loc sub o cruce... înseamnă că degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în faptă nu... știți că eu nu fac... că nu pot... În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamitea om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dihai ca gripa, să mor dacă nu! Tu ai niște pahare prin garsoniera asta? (Octav intră în cort) Zău că-mi place aici... Ce-o fi și în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe mine... să-mi fac treaba cum știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]