32,577 matches
-
de adâncime. De fiecare dată când ceream apă de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin. Refuzam. Voiam apă, nu vin! Tanti Ana era secretară de partid în satul Cocârț. La ședințele de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ora când au venit, ce ți-au dat, cât ai stat la ei acasă, ce-ați vorbit. Să scrii tot, tot. 177 În timp ce scriam, a desfăcut pachetul de Kent, cutia de alune și o cutie de suc, pe care a băut-o cu lăcomie. Apoi a băgat punga cu alune și pachetul cu țigări în buzunar. Pe astea să nu le treci! „Lasă că nu trec eu nimic, dacă e vorba pe-așa”, mi-am spus în gând. Mă întorc peste
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făcut celălalt. Când ședința s-a terminat, eu și primărița de la Șesu, fosta mea șefă, am ieșit în curtea Căminului Cultural. Când am revenit, sala era goală, iar mașinile dispăruseră. Ne-am gândit că toți au plecat la restaurant să bea ceva și ne-am așezat pe bancă în așteptare. Unde o fi camionul? Ar fi trebuit să fie aici, în piața din centrul comunei. Noaptea se lăsase devreme din cauza ploii care nu se mai oprea. Am vorbit despre examenele pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretar că sunt bolnavă. Mă usturau cumplit mațele, iar stomacul se zbătea într-una. Eram atât de amețită, încât nu puteam să stau pe picioare. Peste zece minute a venit secretarul, însoțit de o asistentă medicală. Mi-a dat să beau un praf gălbui diluat cu apă. Mai avem încă doi în aceeași situație, i-a spus secretarul asistentei. Dați-le prafuri și instructorului de la C.C., și primăriței, că s-au c...t și ăștia toată noaptea. Eram și eu c
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Știa tot ce mișcă în comună, avea oameni în toate satele pe care îi servea și care îl informau asupra tuturor faptelor, dar și vorbelor care circulau prin sate. Mergea adeseori la restaurantul din centrul comunei, dar nu pentru a bea, ci pentru a afla cât mai multe. Când se vorbea despre „rotirea cadrelor” sau despre schimbarea cuiva dintr-o funcție oarecare, spunea cu superioritate. Eu sunt secretarul primăriei ales pe viață! Foarte ordonat în acte și destul de corect, se bucura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îl au. Era aproape imposibil să nu-l placi. Nu mințea decât atunci când i se cerea să o facă și nu adăuga nimic de la el. Povestea, însă fără răutate, cu lux de amănunte, tot ce făceau șefii, unde mâncau, ce beau și ce fumau, cu ce se îmbrăcau și cine îi vizita. Când veneam, îmi spunea și mie tot ce s-a întâmplat, cine a venit, dar întotdeauna avea grijă ca lucrurile importante să nu le spună decât atunci când îl întrebam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tocmai cel pe care nu cu mult timp în urmă am fost gata să-l sancționez și chiar să-l dau afară din serviciu. În celălalt sat, în centru, lângă magazin, erau adunați mai mulți oameni. Erau pașnici, nu erau băuți așa cum erau cei din satul de centru al comunei. M-au privit cu înțelegere și compasiune, mi-au spus să nu-mi fie frică de ei, că nu-mi vor face nimic. Am plecat spre un sătuc apropiat, unde oamenii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă de bună dispoziție s-a trecut, în final, la toasturi: pentru regina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ONU, pentru pace... La închinarea în sănătatea Reginei Juliana, stareța s-a uitat la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini, se supără oaspeții, e Regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau Cola. Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitaliera zonă a globului, fără să ne lăsăm oasele pe undeva. Fusese din nou, ca și în sud, o experiență de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
metri, fost șofer la ministru. Îl apreciam, fiind singurul șofer care "citea" îl lăsam la volan cu o carte în mână și când terminăm vizita îl găseam tot cu cartea în mână, ceea ce în "breaslă" era mare lucru. De băut bea, cu măsură și de regulă după program. Mi-a încurcat însă socotelile într-o bună zi, când aveam programată o vizită la reactorul nuclear din localitatea "La Reina", situată în munți, la circa 60 de kilometri de Santiago. Îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
trenul spre Geneva. Aici eram așteptați de o cunoștință din țară, reputat medic, reprezentant al României pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde nu ne mai săturam să bem lapte "100% de vacă". A avut amabilitatea de a ne "scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după consultația medicală care iarăși ne-a "văduvit" serios buzunarele, ne-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Săvescu. așa cum stabilise Gelu cu aceștia, am vizitat împreună orașul, după care Gelu i-a invitat la un restaurant. (NB.: "Vizitarea orașului" s-a rezumat, fiind noapte, la câțiva pași în jurul hotelului și "invitația la un restaurant" la o bere băută într-o bodegă. Probabil că cei doi cooperatori s-au ospătat copios cu tovarășele anexe a doua zi într-un restaurant, prezentând nota spre decontare "Cooperativei" în contul întâlnirii cu "excursioniștii Săvescu". Bravos, națiune, halal să-ți fie!) în discuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iertat fie-mi paralelismul de o hotărâre eronată a atenienilor din anul 399 î.Hr. de a-l condamna pe înțeleptul Socrate la moarte sau exil pentru vina "de a nu accepta zeii recunoscuți în Cetate..." Socrate a preferat exilului moartea, bând cupa de cucută. Recent, după 2500 de ani, procesul s-a rejudecat la Atena, Completul de judecată fiind format din 10 cunoscuți magistrați din Marea Britanie, Franța, SUA. Elveția și Grecia. Socrate a fost achitat! Mă întreb ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
altele. Tot gândind și depănând din caierul vremii, torcând amintiri, trenul trece peste râul Sitna și intră în stația Todireni. Fochistul locomotivei își alimentează rezerva de apă spre a ajunge cu bine la Iași, iar călătorii se dau jos și beau apă, alții se urcă și cei ce au ajuns la destinație se îndreaptă spre centrul satului Hlipiceni. Îmi iau bagajul și mă îndrept spre sat. Confluența din comuna Hlipiceni Comuna Hlipiceni este o localitate din Depresiunea Jijia, la confluența dintre
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de apă și primăria a trebuit să facă din nou alt pod. Prin luna aprilie-mai se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să-mi spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
altele. Tot gândind și depănând din caierul vremii, torcând amintiri, trenul trece peste râul Sitna și intră în stația Todireni. Fochistul locomotivei își alimentează rezerva de apă spre a ajunge cu bine la Iași, iar călătorii se dau jos și beau apă, alții se urcă și cei ce au ajuns la destinație se îndreaptă spre centrul satului Hlipiceni. Îmi iau bagajul și mă îndrept spre sat. Confluența din comuna Hlipiceni Comuna Hlipiceni este o localitate din Depresiunea Jijia, la confluența dintre
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de apă și primăria a trebuit să facă din nou alt pod. Prin luna aprilie-mai se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să-mi spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot timpul îl tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]