29,485 matches
-
fiind prezentate în cinematografe atât în varianta dublată, cât și în cea subtitrată. Pe de cealaltă parte, în televiziune, traducerea audio a programelor pentru copii a fost o practică foarte răspândită încă imediat după decembrie 1989. La început se folosea procedeul sonorizării, prin care un singur actor (denumit lector) înregistra toate vocile, păstrându-se însă coloana originală în surdină. Ulterior, televiziunile private au început să producă dublaje profesioniste pentru serialele pentru copii, iar în 1999 s-a lansat și primul canal
Dublaj () [Corola-website/Science/322069_a_323398]
-
provenit dintr-o familie de condiție materială relativ bună, Philip s-a pregătit pentru o carieră în artă, devenind un artist plastic complet, excelând în desen, ilustrații și ulterior în fotografie, la care și-a adus contribuții importante prin perfecționarea procedeului cunoscut sub numele de calotipie. Mai târziu a predat ca profesor de desen și arte frumoase la King's College din Londra. A decedat la 24 februarie 1889, în casa ginerelui său, Henry Charles Bond. Clădirea originală The Crystal Palace
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
complexă de mutare. Aceste numeroase serii de fotografii au constituit obiectul publicării în mai multe cărți documentare pe care le-a produs ulterior. De asemenea, Delamotte este un pionier al tehnicilor fotografice aplicate în tipărituri întrucât fotografiile sale documentare, utilizând procedeul numit calotipie, inventat în 1841 de William Fox Talbot, au fost primele din lume care au apărut în tipărituri. Delamotte și colegul său Roger Fenton, care sunt considerați a fi fost printre primii fotojurnaliști civili ai lumii (Fenton fiind alături de
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
și de 1.480 tone de argint, motiv pentru care s-a afirmat că aici se află cel mai mare zăcământ auro-argintifer din Uniunea Europeană. Proiectul este contestat de numeroase organizații non-guvernamentale dar și instituții științifice și politice, care arată ca procedeele prin care RMGC dorește să exploateze zăcămintele de la Roșia Montană sunt de natură să distrugă situri istorice importante (între care propus pentru includere în Patrimoniul Mondial UNESCO, precum și câteva zeci de monumente istorice și situri arheologice de interes local) și
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
extras din pori cu o soluție de acid clorhidric, prin electroliza. Aliajul dóre care conține un amestec de aur și argint este turnat în lingouri într-un cuptor electric. Cianură de sodiu este neutralizata, înainte de a părăsi uzina, printr-un procedeu de oxidare. În urma procesului, concentrația de cianură se reduce la 5-7 mg/l, sub limita maximă impusă de legislația din România și de cea din Uniunea Europeană. După neutralizarea cianurii, sterilul de procesare va fi depozitat într-un iaz de decantare
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
internațional, apărută în anii '60 și '70 ai secolului al XX-lea, interesând în primul rând artele vizuale, dar și muzica și literatura. Mișcarea urmărea, după excesele subiective ale abstracției lirice, o reinserție în real, pe baza unor modalități și procedee analitice alternative. Termenul ""fluxus"" apare pentru prima dată în 1961, într-un text prin care George Maciunas, proprietar al "Galeriei A/G" din New York, invita la una din manifestațiile de avangardă ce aveau loc în galeria sa. O dată lansat, conceptul
Fluxus () [Corola-website/Science/329807_a_331136]
-
biți poate fi spart în cel mai rău caz într-un interval de timp proporțional cu 2N și într-un timp mediu de două ori mai mic. Eficiența atacurile prin forță brută poate fi diminuată prin umbrirea datelor de codificat, procedeu care îngreunează și mai mult sarcina atacatorului de a recunoaște când a spart codul. Indicatorul eficienței unui sistem de criptare este și intervalul de timp necesar unui atacator pentru a lansa un atac prin forță brută de succes. Parolele sunt
Atac prin forță brută () [Corola-website/Science/329886_a_331215]
-
Înotul sportiv, competițional, sau de performanță, este un sport nautic ce constă în parcurgerea anumitor distanțe în timp cât mai scurt într-un procedeu sportiv de înot, în bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
În martie 2009, FINA a decis noi reguli pentru costumele de înotul de performanță. FINA a a autorizat de asemenea utilizarea noilor blocuri de start cu unghi înclinat la spate, denumite OSB11. Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee sau stiluri de bază: Stilul craul sau liber (engleză: to crawl - a se târâ) apare ca procedeu sportiv la sfârșitul secolului al XIX-lea când în anul 1844 la Londra, doi înotători indieni din America de Nord, practică un stil total neeuropean
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
autorizat de asemenea utilizarea noilor blocuri de start cu unghi înclinat la spate, denumite OSB11. Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee sau stiluri de bază: Stilul craul sau liber (engleză: to crawl - a se târâ) apare ca procedeu sportiv la sfârșitul secolului al XIX-lea când în anul 1844 la Londra, doi înotători indieni din America de Nord, practică un stil total neeuropean, lovind violent apa cu brațele și bătând piciorele energic în jos. Apariția tehnicii de înot craul este
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
timpului au influențat performanțele realizate de înotători: din 1957 omologarea recordurilor se face numai în bazine de 50m, din anul 1969 se acceptă numai apă dulce, iar din ianuarie 1972 întoarcerile nu mai sunt obligatorii prin atingerea peretelui cu mâna. Procedeul craul se înoată la feminin și masculin în competiții în probele olimpice: 50 m; 100 m; 200 m; 400 m; 800 m. ; la masculin se adugă proba de 1500 m; ștafete: 4x50 m; 4x100 m; 4x200 m; ultimul schimb în
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
în competiții în probele olimpice: 50 m; 100 m; 200 m; 400 m; 800 m. ; la masculin se adugă proba de 1500 m; ștafete: 4x50 m; 4x100 m; 4x200 m; ultimul schimb în ștafetele de 4x100 m mixt, precum și ultimul procedeu în probele individuale de 200 m mixt și 400 m mixt. Este procedeul cu cea mai mare utilizare pentru înotul utilitar (salvare de la înec, aplicații militare), curse de mare fond, triatlon, traversări de cursuri de apă etc. Pentru înotul de
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
800 m. ; la masculin se adugă proba de 1500 m; ștafete: 4x50 m; 4x100 m; 4x200 m; ultimul schimb în ștafetele de 4x100 m mixt, precum și ultimul procedeu în probele individuale de 200 m mixt și 400 m mixt. Este procedeul cu cea mai mare utilizare pentru înotul utilitar (salvare de la înec, aplicații militare), curse de mare fond, triatlon, traversări de cursuri de apă etc. Pentru înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
mare utilizare pentru înotul utilitar (salvare de la înec, aplicații militare), curse de mare fond, triatlon, traversări de cursuri de apă etc. Pentru înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care le poate dezvolta. Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de cursuri de apă etc. Pentru înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care le poate dezvolta. Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot utilitar este utilizat și în prezent. Stilul spate a fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
poate dezvolta. Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot utilitar este utilizat și în prezent. Stilul spate a fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din programul jocurilor olimpice din 1912, de la Stockholm, de către americanul Harry Hebner care a practicat o tehnică nouă, derivată din stilul craul. În
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din programul jocurilor olimpice din 1912, de la Stockholm, de către americanul Harry Hebner care a practicat o tehnică nouă, derivată din stilul craul. În 1912 stilul spate a fost recunoscut ca probă competitivă. Probele în procedeul spate sunt cele clasice, 100 m și 200 m, la acestea se adaugă cursele din probele de mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
derivată din stilul craul. În 1912 stilul spate a fost recunoscut ca probă competitivă. Probele în procedeul spate sunt cele clasice, 100 m și 200 m, la acestea se adaugă cursele din probele de mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
se adaugă cursele din probele de mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Nicolaus Wynmann în anul 1538, este descris procedeul bras, care timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
timp de sute de ani a constituit singura metodă de învățare a înotului. Francezul Melchisédech Thévenot în anul 1696 în cartea sa "The Art of Swimming" ("Arta înotului") descrie acest procedeu foarte similar brasului modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
modern. În secolul al XIX-lea procedeul de bras este folosit pentru înotul pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă pe râul Tamisa. La prima traversare organizată a Canalului Mânecii, realizată în anul 1875, s-a folosit procedeul bras. Ca probă de concurs brasul a fost prezent pentru prima dată în programul jocurilor olimpice de la Paris din anul 1900, când a fost programată o probă de înot sub apă pe distanța de 60 m, probă care a fost
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
60 m, probă care a fost ulterior abandonată. Începând cu anul 1904, probele de bras au fost introduse în programul jocurilor olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine stătător, proba desfășurându-se pe distanța de 200 m. David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa a studiat procedeul bras, unde a observat că înotătorul era încetinit semnificativ în timp ce ducea brațele spre înainte pe sub apă. În 1934, Armbruster
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
olimpice de la Saint Louis, ca o “specialitate europeană”. La olimpiada de la Londra din anul 1908, brasul este considerat ca procedeu de sine stătător, proba desfășurându-se pe distanța de 200 m. David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa a studiat procedeul bras, unde a observat că înotătorul era încetinit semnificativ în timp ce ducea brațele spre înainte pe sub apă. În 1934, Armbruster a perfecționat metoda, aducând brațele spre înainte pe deasupra apei. Deși această tehnică era dificilă, a adus îmbunătățiri majore în ceea ce privește viteza. Un
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]