KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1170 1171 1172 ...1206 >

30,140 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

să-mi spui ceva de care să rîdem iar... Mina: M-ai întrebat de ce-am schimbat lucrurile acelea. Vera: Da. De ce? Mina: (știind că va fi taxată drept ridicolă) Noi, în casă, avem un... cal. Vera: Fugi, că mor! (rîde) Un cal? Unde? Mina: Acolo... Vera: Aha. Ce fel de cal? Mina: Verde. Vera: Frumos! Și eu să nu-l observ! Că doar e ditamai calul. (reușesc să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ridicolă) Noi, în casă, avem un... cal. Vera: Fugi, că mor! (rîde) Un cal? Unde? Mina: Acolo... Vera: Aha. Ce fel de cal? Mina: Verde. Vera: Frumos! Și eu să nu-l observ! Că doar e ditamai calul. (reușesc să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Fugi, că mor! (rîde) Un cal? Unde? Mina: Acolo... Vera: Aha. Ce fel de cal? Mina: Verde. Vera: Frumos! Și eu să nu-l observ! Că doar e ditamai calul. (reușesc să rîdă amîndouă) Mina: Știu că-ți vine să rîzi dar... Vera: (contrariată) Dar ce?! Mina: Vera, mă tem că n-ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
eu... Mina: (trecînd peste) Ca să pricepi ar trebui să știi... să cunoști drumul pînă la ideea asta cu calul... Vera: (încercînd să iasă din stupoare, pe zîmbet) Aha! Cum s-ar spune nu-i cal, ci o idee de cal. (rîde) Mina: Da... cam așa... Vera: Păi ce să spun eu! Ce se mai poate spune! Zău dacă știu! Aș prefera, dacă e s-o facem pe nebunii, să aveți chiar un cal... Dar o idee de cal, mă pune pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
noroc. Nu reușesc să mă trezesc. (privindu-i pe toți) Ce-aveți cu Ștefan? El n-are nici un merit. Nu v-am spus cu cine am băut? După aceea mi-a venit dor de cumnatul meu și l-am vizitat. (rîde ca de-o glumă) El, săracul, credea că m-am dus pe capul lui cu cavoul. Ha! Nu-i așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
lasă în colțul ăsta. (moment de încordare) Ștefan: Care cal, bre? Aha, un cal maro! Ilie: (agresiv) Deci i-ai spus, Mina? I-ai spus și doar te-am rugat, te-am prevenit! N-or să înțeleagă nimic. Or să rîdă de noi! Vera: Ei, mi-a spus! Și ce dacă mi-a spus?! Cum să ții în cap o chestie ca asta și să n-o spui nimănui! Și de rîs n-am să rîd, pentru că-mi vine să plîng

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să înțeleagă nimic. Or să rîdă de noi! Vera: Ei, mi-a spus! Și ce dacă mi-a spus?! Cum să ții în cap o chestie ca asta și să n-o spui nimănui! Și de rîs n-am să rîd, pentru că-mi vine să plîng. Ștefan: Măi, fraților, stați așa! Ce dracu' tot îndrugați aici? Ia zi-i tu, Vera, că pe tine te pricep ce spui. Ce-i cu calul ăsta? Și ce drăcovenie mai e și asta? Vera

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
convingere) Ilie, iar începi? Ilie: (mai imită cîteva păsări) Știi bancul cu huhurezul? Mina: (se înscrie) Nu-l știu. Ilie: Cînd îl întreabă pe unu': "Mă, frate, de cînd nu te-ai culcat cu nevastă-ta?" Iar ăla face: "Huhuhu!" (rîd amândoi, iar Ilie își pune capul în brațele Minei) Adevărul e că trăim ca niște mașini. Mașini cu program. Și n-avem curajul să aruncăm dracului carteluța aia... Să mai meargă mașinuța și puțin aiurea. Spun unii că pe vremuri

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe un ful de ași, salonul îi tot al vecinului, sufrageria e în potul ăsta parolat... Vecin 3: Mamă, mai ceva ca la Monte Carlo! Păi atunci ce facem? Trecem la ființe? Ce facem? Atacăm inventarul viu? (bună chestia și rîd) Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după aparențe? Cine știe ce

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cumnate Schopenhauer, poți. Val: Mii de mulțumiri. (iese brusc) Alex: Punct. Clanț. Tronc, ușă închisă... și eu care nu știu cum să vorbesc cu o ușă închisă... Bunica: Așa e el. Alex: Da cum e el? Cine știe cum e el, colocatarul ăsta care rîde cînd ceilalți plîng, plînge cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
iese brusc) Alex: Punct. Clanț. Tronc, ușă închisă... și eu care nu știu cum să vorbesc cu o ușă închisă... Bunica: Așa e el. Alex: Da cum e el? Cine știe cum e el, colocatarul ăsta care rîde cînd ceilalți plîng, plînge cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
crezi că eu... Val: Mînca-v-ar să vă mănînce de artiști care cred că teatrul e o paradă de trupuri vorbitoare... Irina: Ei, na, acum! Păi ce, poți să joci fără trup? Val: Nu fi comică... zău... că m-apucă plînsul. (rîde) Alex: Val, da' tu te pricepi și la teatru? Nu, serios! Val: Ei bine, dragul meu, mă pricep și la teatru. Alex: Pentru că ești filosof? Val: Pentru. Alex: Am o idee! Nu mai dau la drept. Dau la filosofie. Ce

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ce să fac cu ele? Alex: Păi... la iarnă... patinezi cu ele... te miști puțin oricum... că mereu te plîngi de lipsă de mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu știu să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
aducînd un platou cu fripturi; îi vede pe toți adunați cu paharele în mîini și, în mod reflex, se instalează în formație) Da' ce, iar te-au ales rector? (o șansă de relaxare pe care n-o pierde nimeni și rîd) Mihai: Nu, mamă, pe rectorul care... am fost... să-l lăsăm în pace. Să bem pentru cel care o să fiu... Maria: Chiar așa. Bunica: (nu uită cu nici un chip repetițiile) Mulți ani trăiască... (și după ea cîntă Maria și Mihai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
a vorbi! Nu știu, dar mi s-a părut că-l cunosc...! Maria: S-ar putea. V-ați întîlnit poate pe scări, la intrare în bloc. Mihai: Nu, nu, îl cunosc din altă parte... dar nu știu de unde... Maria: (adică rîzînd) Ei, acuma ce facem, mergem la muncă voluntară? (și nu mai rîde) Poate că... ar trebui, totuși, să mergem... măcar cineva din partea familiei... Val: Bună idee. Chiar mă gîndeam să merg să văd ce mai fac napii ăia. Mihai: (obsedat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Maria: S-ar putea. V-ați întîlnit poate pe scări, la intrare în bloc. Mihai: Nu, nu, îl cunosc din altă parte... dar nu știu de unde... Maria: (adică rîzînd) Ei, acuma ce facem, mergem la muncă voluntară? (și nu mai rîde) Poate că... ar trebui, totuși, să mergem... măcar cineva din partea familiei... Val: Bună idee. Chiar mă gîndeam să merg să văd ce mai fac napii ăia. Mihai: (obsedat de delegat) De unde-l știu eu pe ăsta, d-le? Rîsul ăla

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Vecin 1: Ei, asta-i altceva! Dumneavoastră puteți să sin multe. Vă privește. Mihai: (amenințînd cu o spadă de cîrpă) Bine! Atunci o să ies din casă. Da, o să ies și-o să vedem atunci ce o să faceți. Vecin 1: (sigur că rîde) N-o să facem nimic. O să ieșiți din casă, dacă asta vreți, o să vă-ntoarceți înapoi și gata. Mihai: O să mă duc și o să vă reclam că ați venit... că ați blocat ușile și ferestrele... Vecin 1: Oricine poate să vadă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște. Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște. Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo! Bravo, genialul meu părinte! Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște. Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic) Nu țipa că le strici tihna

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște. Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic) Nu țipa că le strici tihna vecinlor. (următoarele două replici ale lui Alex se vor spune rîzînd, pînă la hohote, inclusiv de plâns) Auzi, papa, culmea culmilor, vecinii ăștia m-au scăpat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic) Nu țipa că le strici tihna vecinlor. (următoarele două replici ale lui Alex se vor spune rîzînd, pînă la hohote, inclusiv de plâns) Auzi, papa, culmea culmilor, vecinii ăștia m-au scăpat de frică. Mi-e frică de ei, dar m-au scăpat de frica de tine, înțelegi. Și ăsta e un eveniment epocal al zilei. Recunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
înțelegi. Și ăsta e un eveniment epocal al zilei. Recunoaște. Mihai: (Mariei) Eu am spus că băiatul ăsta nu e normal. Alex: Și chiar ai dreptate. Ar fi trebuit să mă internezi... Dar dacă tot ai scăpat ocazia, hai să rîdem mai departe, învățătorul meu suprem, și să-ți spun că tare mi-ar da prin cap să mor, înțelegi, dar recunosc că gestul ăsta nu-i de nasul meu... Și infirmitatea asta mă doare ca un scuipat în obraz, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
îi dă) Alex: Bani de poker aveți? Vecin 3: Avem... dar nu jucăm la jecmăneală... să mai treacă timpul... Alex: Toți așteptăm să treacă timpul... Și timpul trece, nu? Vecin 3: Păi trece... trece că n-are ce face. Trece! (rîde și pleacă) Alex: Tata, nu te duci să le torni în pahare? Poate ciupești o caniotă. Mihai: Ești rău de dragul de-a fi rău. (monologînd) Trebuie ordine, ordine și iar ordine. Altfel unele vizite se prelungesc mai mult decît ai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vină ei aici. Ai să vezi! Alex: Mă duc eu (și chiar se duce) Irina: (după o pauză) Tot timpul am impresia că trăiesc un coșmar. Îmi vine să țip de frică și în același timp îmi vine să și rîd. Așa ceva nu mi-am închipuit că se poate întîmpla! Mihai: Eu mi-am închipuit... Irina: Hai, tata, las-o naibii, iar începi? Mihai: Eu! Irina: Apoi cine se pricepe mai bine ca tine să spună eu! Îl spui bine n-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]