36,856 matches
-
Întreabă-te a cui e, de fapt, deznădejdea. A diavolului! Scutură-te! Capul sus, capul sus... Ai căzut, ridică-te! Ai păcătuit, pocăiește-te! Și tot așa... Bineînțeles că revista-i pe gustul lui Rafael, revoltat și veșnic nemulțumit. Se regăseau după opt luni și după o Revoluție cam debilă. Ea nu zguduise lumea până într-atât încât să-l scape de Școala Specială nr. 2. Chestia asta îl râcâia pe suflet, mai cu seamă revăzându-l pe Milică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu eficientă discreție de către același butler, conversația nu lâncezește, condusă ferm de doamna Hagiaturian. Multă literatură, un pic de muzică, câte ceva despre noile piese de teatru. Fără să se amestece în discuție, Smaranda privește stăruitor chipul lui Marius. Încearcă să regăsească pe fața locotenentului Rădulescu trăsăturile tânărului cunoscut și iubit de ea care plecase la chemarea patriei să lupte în stepele calmuce. Slăbise, devenise mai suplu și o vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palma ei. Dar pentru tine, pentru noi, eu îți promit că acum și totdeauna nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ne mitralieze. Ai mei au murit chiar în primele secunde ale atacului, noi am reușit să ieșim la timp din vagon. În jurul nostru mulțimea se îmbrâncea, țipa, se agita înnebunită și, nu știu cum, la un moment dat, ne-am pierdut. Am regăsit-o după câteva minute lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și acum regret că nu i-am întors zâmbetul, dar eram prea grăbit să o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu-i va mai auzi glasul și râsul molipsitor care înveselea pe toată lumea și de care el se agățase întotdeauna în clipele cele mai grele. Minunea la care sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o revede doar ca să moară în brațele lui. Are o figură atât de nenorocită, încât infirmiera își pune mișcată palma pe brațul lui. Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
secretul rămâne între noi și el, acolo unde este. Mulțumesc. Vă sunt extrem de recunoscătoare. Și eu la fel. Mai mult decât îți poți imagina. Pentru că mi-ai oferit bucuria pe care nu o mai credeam posibilă. Aceea de a-mi regăsi nepoatele. Acum, dă-mi voi să mă sprijin pe brațul tău și să mergem. Cu cea mai mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
turnantă a destinului său. Cum se petrecuse așa ceva era de analizat cu atenție într-o bună zi. Pusese în paranteză amintirea lui Arm pentru o vreme, și în acel răstimp el își reconstruise viața alături de o altă femeie și își regăsise rostul pe lume. Poate că așa și trebuise să se întâmple totul, să uite de Arm, ca să renască într-o nouă viață, și poate că asta fusese chiar dorința ei?... Da, da, da... Acum i se lua de pe ochi vălul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ce ne răpise prea mult unul altuia.” Pe urmă: „N-am mai așteptat. Am chemat-o pe nume, și cred că acest lucru a avut același efect asupra ei ca și cuvântul magic cu care mă înnebunea pe mine. Ne regăseam, puri și în același timp sălbatici, două creaturi care uită pentru o clipă de lumea înconjurătoare, de sexul lor, de ele însele, rămânând într-un extraordinar abandon reciproc. Apoi, momentul sublim a chemat un nou timp și o nouă cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât un sfat: să-ți iubești sinele și totul va decurge în mod natural. Ai încredere în mine. Tumuri, fus, cinel, tobă mare, apoi o explozie generală, și bateria s-a oprit. Am sorbit calm din pahar. Creierul meu își regăsise o stare de euforie ciudată, o luciditate pură, așa cum simțisem după ce făcusem sex prima dată în viață. Câștigasem. Dacă aș fi vrut, aș fi putut nărui lumea cu un gând, sau aș fi putut s-o conțin, sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-se cu un pas vioi, așa cum prezisesem. Ochii i se aprinseseră, și zâmbetul ușor schițat îmi spunea că trecuse de încercările scorpionilor. Puteam să fac din ea ce voiam. Avea chiar și o familiaritate bizară în gesturi, aproape conjugală. Se regăsise, asta era mai presus de orice îndoială. Eu o regăsisem. M-am ridicat și am plătit. Am urmat-o spre ieșire mângâindu-i în gând coapsele, și aproape nu mi-am dat seama când am intrat în lift. Obișnuita babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aprinseseră, și zâmbetul ușor schițat îmi spunea că trecuse de încercările scorpionilor. Puteam să fac din ea ce voiam. Avea chiar și o familiaritate bizară în gesturi, aproape conjugală. Se regăsise, asta era mai presus de orice îndoială. Eu o regăsisem. M-am ridicat și am plătit. Am urmat-o spre ieșire mângâindu-i în gând coapsele, și aproape nu mi-am dat seama când am intrat în lift. Obișnuita babă care stătea pe scaun și cosea goblenuri, apăsând butoanele, dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase ce atârnau la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar oricum nu mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început să mă plimb nervos prin casă, înjurând, și situația a continuat așa până la 15:04, moment de mare inspirație, când am regăsit, într-un sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
minte când am plecat. M-am trezit sub avizierul blocului meu, pe la patru dimineața. Noroc că nu pot dormi bine de la băutură. M-am târât în apartament, și bine am făcut că uitasem ușa descuiată, pentru că pierdusem cheile. Le-am regăsit a doua zi, pe alee. Asta îmi dădea forțe noi. Veneam la școală cu trei reviste de integrame și rezolvam, în medie, cam opt careuri pe oră. La sfârșitul zilei, le aruncam la gunoi și cumpăram altele. Fiindcă timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi vocea. — Ia și mănâncă. Mă simțeam de parcă aș fi făcut o gafă. Umerii mi se ridicau, gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin minte îmi defilau posibile cauze, discuții auzite de la părinți, certuri de demult, istoria personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și acum mi-era rușine că urlasem. Ce mare lucru? Trei nebune - și cu Mama Mare, patru. Bunică-mea se tâmpise de tot. Cine știe ce orgii sau ritualuri de demente făceau ele aici în beci. Trebuia să reinstitui normalitatea. Mi-am regăsit sobrietatea și stăpânirea de sine. - Ori îmi spuneți cine sunteți, ori chem poliția. - Stai, stai, stai. Ia loc. Nu e nevoie să te agiți așa. - Ea de ce nu vorbește? am ridicat vocea arătând către fata cu pulover care nu scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
culturală cu idei înaintate: "Orientul''. 1889 La 1 iulie apare la Roman revista socialistă "Școala nouă", scoasă de G. Ibrăileanu, Panait Mușoiu și Eugen Vaian. Ibrăileanu debutează sub pseudonimul Cezar Vraja. 1890 Student al Facultății de litere din Iași, Ibrăileanu regăsește pe Raicu Ionescu-Rion, colegul de la Bârlad, acesta absolvent al liceului cu un an înainte. 1891 Studentul în litere Ibrăileanu este și bursier al Scolii normale superioare, urmând secția istorico-filozofică. Începe să colaboreze la organul socialist "Munca" din București, sub pseudonimul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sub crengi, mi-a arătat copilăros-ștrengărește, într-o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea s-a micșorat. Fustele s-au liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele subțiri și roșii. - Ești palid. Te-ai obosit. Acum sunt mai grea decât la Vorniceni. Am crescut. Da, greutatea ei a crescut, tulburătoare. E femeie. O simțeam în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de o luciditate extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat care se autoanalizează în vreme ce observă comportamentul femeii iubite" (Arca lui Noe, II, p. 135). Opinie singulară are Radu G. Țepo-su: "romanul nu e unul de analiză, ci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează. Are repulsia declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neagră ce se înfinge și rănește instantaneu atât ființa umană vizată cât și pe cei ce o transmit. Putem fi atinși de aceste săgeți înveninate ale magie negre dacă acea formă de energie (ură, răzbunare, gelozie, supărare, invidie etc.) se regăsește ca și corespondent în ființa noastră astrală (ne referim aici la partea din noi ce nu a fost alchimizată în lumină alb strălucitoare, în virtuți) sau dacă cel ce transmite această otravă energetică reușește să ne destabilizeze emoțional (să ne
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Mi-amintesc numai de câteva: „Tarzan”, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox”, „Aventurile lui Sherlock Holmes” pe care, atunci când se adunau mai multe, le lega și făcea din ele volume de zeci de fascicole. Pe rafturile din camera noastră se regăseau clasici ai literaturii ruse, franceze, engleze, americane, dar și cărți ca „Ușa cu șapte broaște”, „Păianjenul galben”, „Imaginea femeii goale”, „Puntea suspinelor”, „Educația sexuală” și multe altele. Tata întocmise un registru pe autori, cu locul cărților pe raft, în așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Credeți în destin? Eu da. Oare unde o fi fericirea ascunsă? Ați dat peste ea vreodată? Eu nu. Acum mă văd cu Țuți mai rar. Singurul loc unde ne găsim mai des este la pescuit. Ne dăm întâlnire și ne regăsim. Când ne apropiem de locul întâlnirii, fluierăm semnalul din „Căluțul cocoșat” - Lasă-te, Nelule, naibii de fumat. - Dar tu de ce fumezi? îi întorc răspunsul prin această întrebare care nu are răspuns. - Ia de aici. Și-mi întinde o sticlă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
său pleacă din corpul său spre o altă lume, spre un Univers absolut, conștientizând faptul că sufletul său nemuritor este în comuniune cu alte suflete nemuritoare, făcând parte dintr-un întreg, Sufletul lui Dumnezeu! Și într-adevăr atunci sufletul a regăsit fericirea și liniștea primordială a Edenului!
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]