29,821 matches
-
în catedrala din București, la 15 august 1920. Instalarea în scaunul episcopal din Iași a avut loc la data de 22 august 1920550. În perioada cât a fost episcop de Iași, Cisar a luptat pentru redeschiderea cursurilor la seminarul diecezan (întrerupte în perioada războiului). În timpul pastorației sale a încorporat în teritoriile diecezei de Iași parohiile din Basarabia 551 și a introdus noul calendar care a intrat în vigoare oficial doi ani mai târziu 552. Nu în ultimul rând, a fost un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
domiliciul redactorului ei, preotul Tălmăcel. Până în septembrie 1914, ea a apărut la Săbăoani, apoi a fost mutată la Răducăneni, deoarece acolo s-a mutat părintele. Din iunie 1916 s-a tipărit la Hălăucești, iar în august (același an) și-a întrerupt activitatea, din cauza războiului. Condițiile grafice în care a apărut în acești primi ani au fost bune. În septembrie 1918 revista a reapărut la Huși, avându-l ca redactor pe același preot Tălmăcel. Odată cu mutarea acestuia la Bacău în 1920, s-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul tău este o experiență eminamente lirică. Ești și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrii? PETER ACKROYD: Am pornit la drum ca poet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
, Iosif (9.X.1917, Feldioara, j. Cluj - 3.IV.1974, Cluj-Napoca), poet. Fiu de țărani, M. urmează studiile elementare în comuna natală, apoi studiile secundare la Liceul „Petru Maior” din Gherla. În momentul cedării Ardealului de Nord își întrerupe studiile. În toamna anului 1941 este student la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, unde se înscrie fără bacalaureat. În 1944 primește ordin de încorporare în armata maghiară, dar se refugiază la București. Întors la Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
mică a inimii (afluent al sinusului coronar). iar la stânga, sinusul coronar (Fig. 6). Raporturile bazei cordului pericardul; organele mediastinului posterior: esofag, bifurcația traheii (situată posterior și superior), aorta descendentă toracică. * șanțuri * șanț coronar (atrioventricular), înconjură aproape în totalitate cordul fiind întrerupt doar de conus sau infundibulum ventriculului drept. De la nivelul infundibulului drept, șanțul coronar se orientează spre dreapta, spre marginea diafragmatică, după care își schimbă direcția spre stânga, orientându-se spre orificiul de drenaj al venei cave inferioare; continuă profund sub
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cerc intelectual ajung mai devreme sau mai tarziu în Turnul Londrei, acuzați de trădare. Lordul magician petrece 17 ani în Turn, Ralegh 10, iar Harriot este și el închis pentru puțin timp, alături de prietenii săi. Prizonieratul în Turnul Londrei nu întrerupe nici experiențele alchimice ale grupului, nici discuțiile științifice, dar îi face pe membrii săi mai recenți în a publica. Thomas Harriot și Walter Warner au dezvoltat o teorie atomică a materiei. De asemenea, Harriot a făcut studii de optică: formarea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
secretelor naturii. Otto Hahn, născut la Frankfurt pe Main, avea să fie și el unul dintre aceștia. Terminând facultatea de chimie este atras, la început, de domeniul fascinant al radioactivității și al izotopilor radioactivi și începe cercetări împreună cu Lise Meitner. Întrerupe cercetările pentru că simte nevoia de orizonturi mai largi și în anul universitar 1904-1905 lucrează la Londra cu chimistrul William Ramsay, cel care cu câțiva ani înainte descoperise, împreună cu John William Rayleigh, argonul, iar împreună cu M. W. Travers neonul, kriptonul și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
cu Cehoslovacia B) se organizează Direcția Generală a Securității Poporului C) președintele Franței Charles de Gaulle vizitează România a) ABC b) BCA c) CAB d) ACB 22) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) România nu întrerupe relațiile diplomatice cu Israelul în timpul “războiului de șase zile” B) România respinge planul Marshall C) diplomația românească inițiază tratative în vederea ieșirii României din războiul împotriva Națiunilor Unite a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 23) Marcați litera corespunzătoare ordinii
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
unde a mai realizat câteva lucrări inginerești. Peisinoe și Parthenope sunt două sirene nimfe ale mării, cu trup de păsări și chip de femei ce locuiau pe o insulă din Marea Mediterană. Ele vrăjeau cu cântecul lor pe corăbieri și le întrerupeau drumul, ademenindu-i. Argonauții, aducătorii lânii de aur, puteau fi seduși de sirene dacă Orfeu nu le-ar fi întrecut în măiestrie cu cântecul lui. Ulise le-a poruncit corăbierilor să-și astupe urechile cu ceară iar el a rezistat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-l părăsească când găsește de cuviință. De aceea trebuie să fie prudentă, să nu se implice total, rolul ei este mai cu seamă acela de a-i crea iluzii, de a-i oferi trupul, nu și sufletul și să poată întrerupe relația atunci când interesele ei o cer. Vatsyayana și alți autori ai cărților erotice o îndrumă pe curtezană să păstreze controlul în privința intereselor ei, să-l stimuleze pe client în a-i oferi cadouri parfumuri, bijuterii, haine, ghirlande de flori, să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a-i sări în ajutor când ori are pierderi sau cheltuieli foarte mari, ori simulează că le are. O curtezană experimentată își modelează gândirea și comportamentul pentru a începe o relație, pentru a o menține sau pentru a o întrerupe. Cum? Străduindu-se să fie dezagreabilă, să-l refuze erotic, să-i spună că are o altă relație. Prin șiretenie poate relua relația dacă este în interesul ei sau îl desparte pe client de altă femeie. De la vârsta de cinci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a trăi maternitatea ca drept și iubirea ca bucurie a vieții. Viața boemă s-a soldat cu doi copii a căror moarte stupidă, într-un accident, a marcat-o atât de mult, încât s-a abandonat alcoolului și a întrerupt spectacolele. A revenit pe scenă, a efectuat diferite turnee prin Europa, pretutindeni s-a bucurat de un imens succes. Roșcată și cu ochi verzi, Isadora fascina prin temperament și farmec, dovadă, mulțimea de admiratori pe care i-a avut, unii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Amsterdam. Cum nimic nu este întâmplător, Lucia l-a reîntâlnit pe Giacomo la un spectacol de teatru. L-a găsit la fel de fermecător, de seducător. Nu știa ce să facă. Să șteargă anii petrecuți și să reia viața de unde s-a întrerupt, după cunoașterea lui? Dorința era irealizabilă. Să ia lucrurile așa cum sunt, să-i dezvăluie tot trecutul ei, să-i explice "trădarea", să se arunce la pi-cioarele lui? Risca să fie refuzată și disprețuită. Să tacă și să-l facă să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rămână în Franța, Ț. își continuă o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește, moral și material, datorită competenței lui șahistice: predă șahul în școli, participă la concursuri profesioniste, traduce cărți de șah din rusește, alcătuiește el însuși o carte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
appartient la langue française?, „Libération”, 1989, 5 octombrie; Patrick Kéchichian, Le Bocal agité d’Ed Pastenague, „Le Monde”, 1989, 27 octombrie; Daniel Oster, „Tiens, tu travailles? J’écris «Pigeon vole»”, „La Quinzaine littéraire”, 1989, 541; Dialog Nicolae Breban - Dumitru Tsepeneag, întrerupt de Ioan Buduca și Ioan Groșan, CNT, 1990, 3; Traian T. Coșovei, „Quinze poètes roumains”, CNT, 1990, 36-37; Eugen Simion, Organizarea textului epic, RL, 1991, 20; Adrian Marino, Aventura limbajului, JL, 1991, 15-16; Ruxandra Cesereanu, Țepeneag, onirologul, CNP, 1991, 29
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după chiar termenii lui Platon, nu se realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va fi auzit de cel care ne vorbește, fie din cauza concentrării gândirii sale la ceea ce ne povestește, fie pentru că a fost prost și prea încet pronunțat." Aparteul, pe lângă asta, nu poate apărea decât atunci când este plauzibil ca dialogul să fie întrerupt. "Trebuie (...) găsită o nuanțare potrivită pentru a-l întrerupe pe cel care vorbește, pentru a da timp celuilalt Actor care trebuie să-și facă Aparteul; și dacă cel care vorbește se întrerupe singur pentru a face unul [aparteu], și spune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din cauza concentrării gândirii sale la ceea ce ne povestește, fie pentru că a fost prost și prea încet pronunțat." Aparteul, pe lângă asta, nu poate apărea decât atunci când este plauzibil ca dialogul să fie întrerupt. "Trebuie (...) găsită o nuanțare potrivită pentru a-l întrerupe pe cel care vorbește, pentru a da timp celuilalt Actor care trebuie să-și facă Aparteul; și dacă cel care vorbește se întrerupe singur pentru a face unul [aparteu], și spune ceva ca pentru el care nu trebuie să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât atunci când este plauzibil ca dialogul să fie întrerupt. "Trebuie (...) găsită o nuanțare potrivită pentru a-l întrerupe pe cel care vorbește, pentru a da timp celuilalt Actor care trebuie să-și facă Aparteul; și dacă cel care vorbește se întrerupe singur pentru a face unul [aparteu], și spune ceva ca pentru el care nu trebuie să fie auzit, trebuie ca cel ce ascultă să se mire de faptul că celălalt nu mai vorbește, să-l oblige să continue, și să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu pot să înțeleg de ce o povestire probabilă a unui lucru petrecut este mai plictisitoare pe scenă decât în conversațiile obișnuite, mai ales când ea este necesară subiectului și când poetul a însoțit-o cu exprimări și figuri, când a întrerupt-o cu întrebări și îmbogățit-o cu magnifice descrieri, așa cum au practicat-o toți cei care au ajuns până la noi." Cât despre d'Aubignac, care stabilește o echivalență absolută între acțiune și discurs în teatru, el face din ea unul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se cade să apară în aceeași piesă aceleași persoane vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe autorii dramatici. Din dorința de a zugrăvi condiții multiple, există marele risc de a cădea în lipsa de unitate. Acest concept de unitate este înțeles în sens larg, căci acțiunea dramei integrează personaje episodice care îi dau, fără să o întrerupă totuși, o densitate realistă, creând, prin simpla lor prezență, atmosfera de intimitate a vieții familiale. În vreme ce piesa clasică reunește numai rareori mai mult de doi sau trei protagoniști, drama, care pretinde că reconstituie animația cotidiană, recurge la un număr mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obligat să-l ducă la îndeplinire." (Discurs despre poezia dramatică, capitolul XV, "Despre Antracte") Dacă teoreticienii dramei păstrează unitatea de acțiune, ei condamnă în schimb unitățile de loc și de timp, ca o constrângere inutilă care nu poate decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-o arogă Shakespeare. "Shakespeare, scrie el în Noul Examen al tragediei, ne spune într-un mod foarte convingător, că poetul este suveran în modificarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]