32,577 matches
-
l-a schimbarea percepției acestuia față de adevărata stare a evreilor. Domnitorul consemna „pe lângă pacostea din acest an a recoltei proaste, moldovenii mai au una constantă În satele lor: evreul. Numai el e cârciumar și băcan; Îmbie pe țărani să-i bea rachiul falsificat și e totdeauna gata să dea avansuri, ca să prindă cu totul În mâinile sale pe datornici”. Dacă Însemnările prințului erau reale, putem spune că situația evreilor nu era dintre cele mai bune. În același spirit erau și consemnările
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de meșteșug Încerc să mă desprind de această față care, dintr-o mască, a devenit propriul meu portret. De altfel, "persona" însemna mască. Un alcool îmbătrânit în viciu mi-a spus odată că vreo două săptămâni reușit să nu mai bea deloc și că a fost o minune această evadare. Mă bate gândul și pe mine să evadez din psihiatrie. Nu sunt ipocrit, nu sunt renegat, nu regret o profesie cu care m-am identificat, dar aș vrea o simplificare. Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă "Cătănie", cu ochii și urechile îndreptate către enorma pâlnie. Pe cealaltă parte, aceleași personaje romanțioase, ascultă, la aceeași pâlnie, " De când beau", cântat de același I. Corescu. Placa "Perfection Concert Record, For Best Results use only Columbia Needles". Uriașa pâlnie stă deoparte, pe podea, este acolo și o măsuță de lemn de nuc, cu reflexe cafenii, înnobilată de trecerea timpului. Cu puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bătăi și scandaluri între un tată alcoolic și o mamă care a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat într-o casă curată și, zice ea cu mândrie, de când a fost operat de un ulcer perforat nu bea deloc. Simt că ar vrea să-mi povestească ceva, dar ezită, nu pot scoate de la ea nici o confesiune, gura ei nu-i făcută pentru a spune secrete. A fost silită să părăsească liceul în clasa a zecea, deși avea note
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Vasile. Era o sâmbătă de toamnă târzie, zi în care, ajungând acolo, am hotărât să ne informăm, pe cât era posibil, la cârciuma satului, situată la șosea. Un local care este, desigur, "Bar", într-o baracă improvizată. Erau destui bărbați acolo, bând votcă. Intrarea noastră a produs oarecare neliniște, mai ales că eu aveam un aer cam "oficial" din cauza unui impermeabil militar. Repede a fost ascunsă sub tejghea, o condică. I-am intrigat și mai mult când am întrebat de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sticle conținând fiecare câte o "berică". Fenomenul extinderii consumului de bere mi se pare că este de natură strict psihologică. Berea nu-i o băutură "bună"; gustul amar nu-i o preferință instinctivă; copiilor nu le place berea; vinul este băut cu plăcere de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este un animal cu înclinații perverse, simțurile primare se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
efectul psihic este mai mult ebrios decât euforic. De altfel, cu o singură excepție (Bach, dacă nu-i o legendă...), nu-mi închipui un creator stimulat de bere; nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-am petrecut acasă, în cazul meu în două locuri din Iași, la Ciric și la Repedea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în mod necorespunzător; această subtilitate le scapă, nu o realizează. De altfel, acești cetățeni au și pretenții speciale cum sunt alimentația (hrana) și medicamentele.. Dacă hrana o mai rezolvă prin ajustări frecvente (mănâncă mai puțin, țin posturile cu rigurozitate, nu beau apă minerală nici când nu funcționează cișmeaua străveche din capătul de sud al străzii), la medicamente, susțin ei, nu pot renunța și, manifestând o perseverență aproape delirantă, stau la coadă (ce-i drept, foarte disciplinat, având un exercițiu special în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceste versuri sunt atât de idioate, încât ar putea constitui textul unui cântec pentru o formație contemporană care evoluează la televiziune. Dar nu aceasta m-a șocat; discriminarea socială mă indispune. Ce să înțelegem? Că militarul cu multe trese poate bea oricât, în timp ce un țivil este supus restricției, putând "servi" doar "un chil"? Armata, la români, a fost totdeauna o forță, în timp ce despre "țivilism" se spune că a fost o forță care nu reprezenta mare lucru. Să se mulțumească și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că L-a bucurat pe Dumnezeu simțirea lor. Au rămas cu gurile căscate hoții și toți vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat nimeni, mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trecător prin Borsec va rămâne plăcut surprins constatând că la o "cofetărie" centrală, încă de dimineață, se adună la aceleași mese etnii diferite, despre care se spune că nu se află în cel mai bune relații, dar acum cântă și beau într-o fericire până spre seară, când se ivesc nesuferitele neveste pentru transportarea la domiciliu a acestor oameni foarte evoluați politic, deoarece și-au atenuat până la dispariție unele prejudecăți etnice, fraternizând în exemplară conviețuire. Administrația acestor localități de interes național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trăgând cu ochiul la ziar, dacă mă interesează problema. Se vedea că pe el îl interesează foarte mult "donarea". Nu făcea parte din fauna obișnuită a localului: "Vin aici din când în când, mai ascult una, alta..., sunt oameni simpli, beau, se îmbată, cântă... Altceva nu știu". Vădit, el era din altă categorie umană. Mi-am închipuit că este unul dintre acei diletanți studioși de tipul parapsihologilor și când l-am întrebat s-a uitat "rău" la mine și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și gârbovită, dar foarte vioaie, cobora pe cărare la noi, cu un coș cu brânză, unt, ouă și nu mai știu ce produse și rămânea totdeauna de vorbă cu bunica mea, cu care bea ceai. După aceea pleca la alți clienți. Eu o iubeam din inimă pe Țurcănița. Știam că are un băiat "cam rău", de care era necăjită, și, fără a înțelege prea bine acest necaz al Țurcăniței, mă topeam de plăcere când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru dinți 150 g, Limonada 150 g.) Sigur, este imposibil să epuizăm subiectul; se impune un tratat (există, are circulație printre cunoscători), dar cred că am sugerat simțământul care animă pe bunul consumator de elixiruri. De la Moscova la Petușki se bea până la comă și apoi înapoi din comă. La trezire se spun povești în râs hohotitor, se plâng iubiri pierdute sau închipuite și se tot visează la ceva... ceva care, iarăși, este dincolo, poate raiul, sau măcar niște îngeri cumsecade te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
palpitând pe cer... Nu aveam ce comenta... semnul divin nu se cade analizat. A fost un semn, o clipită. Dar îl "văzusem", era Crăciunul, "ni se răspunsese". Cuprinși de o fericire caldă, am ocolit orice îndoială, desfăcând mâncarea și am băut vinul; cam acru, dar era roșu. Înfiorați, nu am aprins nici o țigară; încă se impunea să păstrăm respectul; ne-am făcut cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vreme, Samson manifesta chiar o semnificativă mutație biologică, înșfăcând, de foame, tot felul de vegetale; spărgea nucile cu dinții, mânca resturi de cartofi fierți și tot felul de rădăcini suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi de pâine. În curte lucra mai tot timpul la chirpici un ins tânăr, uriaș și mut, un om foarte pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că lucrează la un atelier. "N-a avut noroc, sărăcuța. Și ce frumoasă era, pe vremea când erați prieteni, la Gura Raiului... dacă nu am avut mijloace s-o dau la carte, mai departe. Și m-au dat afară... Cică beam, molfăia moșneagul. Fiecare cu soarta lui... dumneata, te văz, te știe lumea, domnule încoace, domnule încolo." * Mă gândesc și-acum, deseori, la Severina. Da, da... fiecare cu soarta lui... Și ce nume frumos, Severina... Nici măcar nu am visat-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gătită într-un terci cu legume sau servită rece, cu pesmeți), pește, slănină, ouă, brânză, fasole, cartofi, zahăr, ceai, cafea, rar legume și fructe proaspete ; prost conservate, alimentele fermentau, adesea, se stricau, prindeau viermi și erau roase de șobolani. Se bea rom sau grog (rom cu apă) - cea mai frecventă băutură pe corăbiile anglo-americane, dar și bere sau, la mesele ofițerilor, vin. Se făceau regulat carturi pe covertă și sus, în gabie, lucru benefic inclusiv pentru confortul de sub punte, căci echipa
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și violențe. Caracterizarea vieții tâlharilor de mare pare perfect vala bilă, istoric vorbind. Asta-i soarta celor care umblă în căutarea norocului. Au o viață aspră și îi pândește la tot pasul primejdia de a fi spânzurați, dar mănâncă și beau pe săturate, iar când se întorc de pe mare au buzunarele doldora de lire, nu de bănuți. Ei bine, cea mai mare parte din bani se duce pe rom și pe chefuri, iar când pleacă din nou pe mare, nu mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere. Alminteri trebuie să coboare la un subsol pestilențial în care sprijini ușa cu mâna și umpli locul clanței cu hârtie, fiindcă ai prostescul respect pentru propria intimitate. Da, dar urmează un colț de rai. Culoarul Rucăr-Bran. Acolo frumusețea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
peremiști”. Ironic, camera se mută pe dealul în care avea loc petrecerea populară, clasic asezonată cu tiribombe și grătare. În mulțime, așezat într-o rână lângă nevasta lui, Băsescu, departe de ideea lui și a noastră de a fi prezidențiabil, bea o bere, mânca mici și râdea tonic. Atunci am simțit că acesta este tipul de președinte pe care nu l-am avut niciodată în toată adunătura de personaje „solemne” care au prestat spre „binele statului”. Și că m-am săturat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]