36,856 matches
-
după-amiază. Cu o zi înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam în pat cu ochii înfundați în orbite și cu inima grea a călăului. Aveam febră mare și mă topeam încet, îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu-mi inima caldă și mirându-mă de inutilitatea ei în lumea mea minerală. Aș fi vrut să-l iubesc pe Dodo, dar nu puteam, nu puteam. Iubirea nu ajungea la mine, așa cum razele oblice ale soarelui n-au nici o putere
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-o eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. La câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. Mi- am amintit că-l pusesem acolo când îmi dădusem chiloții jos să fac pipi, îl aveam în mână. După acest episod, ființele nevăzute m-au lăsat în pace, și nici eu n-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de a te lăsa copleșit de viață. În anumite momente însă, când, ca prin minune, îți simți din nou inima ușoară ca hârtia de napolitană care se învârte nebună pe buza vântului, te repezi înapoi, plin de încredere, să le regăsești și să le împingi cumva mai departe, recunoscând că ele sunt drumul tău adevărat. După vreo câteva săptămâni de școală - în care m-am abținut să deschid cărțile care mă interesau cu adevărat, de teamă să nu dispar complet în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi citea din el. De multă vreme nu mai scrisese nimic. Ascultam ținându-mi respirația de emoție, ca să nu observe că plâng. Îmi dădeam seama că nu aștepta să spun ceva despre poeziile lui, ci doar să ascult. Atunci când se regăsea în vechiul caiet, amintindu-și de el însuși, sufletul lui devenea din nou ușor și limpede, iar rănile și cicatricile vechi dispăreau ca un atavism al unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme înlănțuit de viață și care abia acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă podidește plânsul, așa că m-am încruntat și mi-am mușcat buza de jos. — Nu-ți pierde nădejdea, când ești cel mai departe, atunci ești de fapt cel mai aproape de El. Ți-a fost trimisă această suferință tocmai ca să-l regăsești pe Cel Care este cu adevărat singurul nostru sprijin și singura noastră mângâiere. — Sunteți atât de bun, părinte, și vorbiți cu atâta bunătate, că îmi e și rușine de ce am făcut și nu cred că merit să fiu iertată. Ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scape din ochi fața lui Ceaikovski. Îi plăcea să-l observe când acesta nu-l vedea. Odată, la Teatrul Mare, l-a văzut (când el credea că nimeni nu-l privea) complet diferit, fără mască, și de atunci căuta să regăsească pe chipul său calm și amabil cealaltă expresie: oboseală, disperare, chin. ș... ț În pofida tăcerii lor, el știa că simfonia aceasta era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lui lucrare, nu pentru că de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să nu avem ce arăta.“ Femei și pești, în Casa Poporului Constantin Vică Mie nu prea-mi place la vernisaj că de obicei se spun tâmpenii și oamenii așteaptă un singur lucru: șampania de după. Pe lângă fețele obosite pe care le regăsim în general în lumea plasticelor. Dar marți, 4 decembrie, a fost altfel. O expoziție și un vernisaj foarte sincere și corecte: Laurențiu Midvichi a prezentat seria Nud, alături de doi scriitori: Dan Sociu și Bogdan-Alexandru Stănescu, la sala de expoziții „Constantin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
familiară și misterioasă a unui trecut care prinde viață în pagini de o rară frumusețe. Nu degeaba Ragtime se numără printre cele 100 de must-read-uri ale secolului trecut. Talentul său de a îmbina istoria mică și istoria mare poate fi regăsit doar în la fel de celebrul Pământul apelor al lui Graham Swift. În același timp, „putrefacția“ secolului XIX, care germinează și dă naștere unei noi epoci mi-a adus aminte de atmosfera din Somnambulii lui Broch. Fascinantă e capacitatea lui Doctorow de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
lovitura cu turismul“. Suspiciune: „vecinii noștri au găsit o idee... pentru a scăpa de casele vechi“. Dispreț: casele „stau să cadă, nu au geamuri sau uși... interioarele sunt într-o stare deplorabilă“. Superioritate: „prețuri accesibile“. Atitudinea o știam și o regăsesc doar ușor schimbată, ca pe o cunoștință pe care n-am mai văzut-o de multă vreme. Orice națiune mică, săracă și frustrată și-a căutat câte un vecin mai năpăstuit, pe care să-l ia peste picior. E o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
totul?! Fac câțiva pași prin încăpere, luminată de o iluzie. Scrisoarea era încă acolo, albă, începută și lăsată de izbeliște. Aștepta că cineva să-i zgârie față cu vorbe reci, albastre: Dragă Andrei, Trec peste cele două cuvinte mult răzvrătite. Regăsesc oglindă. Oglindă!... Îmi arăt chipul ei. Mă privesc atent; fâșiile de oboseală ce-mi susțin ochii devin din ce in ce mai grele... Mi se pare, poate, dar azi sunt altfel decât ieri. Vechea înfățișare ce-mi rămăsese în minte aseară e mai îndepărtată
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța un turn la fel de galben, prăfuit și de neînțeles.. . De unde îmi veneau imaginile astea, atât de coerente emoțional, atât de dulce chinuitoare? Unele le-am regăsit mai târziu în Desiderio Monsii, altele, firește, în Chirico - tulburătorul peisaj cu fabrică din colecția Barnes de la Philadelphia -, iar altele (cînd m-am visat la Paris), chiar în Parisul pe care l-am văzut în realitate doar anul trecut. Văzusem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orgoliu intelectual. Un anumit sentiment că inteligenței analitice i se permite, de fapt, orice. Că, de fapt, 178 dacă ideile tale au consecințe neplăcute, perverse în lumea contingență, acest fapt nu te privește pe tine, care le-ai enunțat. Am regăsit atitudinea aceasta într-un articol al lui Mircea Eliade, care scria, în anii '30, că în momentul în care ideile intelectualului sânt aplicate concret în lume, el de mult nu mai e acolo. El a trecut mai departe, către alte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
188 mai sus-pomenită, atâta vreme cât a existat o viață literară unitară la nivel național. Așa cum Uniunea Scriitorilor a fost un fel de sindicat în care toți autorii, indiferent de vârstă, orientare, naționalitate etc. puteau și, într-un fel, trebuiau să se regăsească, revista despre care vorbim, așa cum arată și numele ei, este o revistă "ecumenică", lipsită în mod necesar de ideologie, deschisă tuturor și adresată tuturor. Ducîndu-și până la capăt opțiunea de neutralitate binevoitoare față de toate orientările, revista nu s-a făcut nici măcar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de idee era însoțită la noi de câte un "dar pe de altă parte" sau de un "totuși" care nu exprimau nici conformism, nici lașitate, ci nevoia de complexitate și de perspectivism cultural. Nici o astfel de nuanțare nu se mai regăsește la ei. Ca în cazul gândirii tipic adolescentine, limita dintre lucruri apare în cronicile lor clară și tăioasă ca un brici, cum nu este ea, de fapt, niciodată. Nu vreau să spun prin aceasta că tinerii despre care e vorba
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe ei și veți afla că, la rândul lor, preferă denumirea de țigan. Cam asta am citit eu, direct sau pe ocolite, în presa din ultima vreme. Mailat nu e român, e țigan. Clar? Clar. Al doilea lucru clar, de regăsit în aceleași ziare, e că italienii greșesc teribil acuzând o întreagă nație pentru gesturile unor descreierați. Fie ei și mii de descreierați, care umplu pușcăriile italiene. Și aici e indubitabil - orice generalizare e periculoasă, iar isteria declanșată în Italia reprezintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
strânge în grabă la plecare. Rămâneau în locurile cotropite de năvălitorii din răsărit casa, pământul, via, agoniseala lor de o viață întreagă. Începea „bejenia“... ...Am mers cu tata cu căruța timp de 22 de zile până la Târgu-Jiu, unde i-am regăsit pe mama, pe fratele și pe sora mea. Ei au rămas în Târgu-Jiu, la spitalul județean. Tata, preot, a primit parohie într-un sat de lângă Târgu-Logrești. Trebuia să termin liceul, clasa a VIII-a. Am fost primit la Liceul „Tudor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Hoinăriră o vreme, Încercând să găsească un loc pe măsura așteptărilor, apoi se hotărâră să intre Într-un restaurant cu nume atrăgător, Blue Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase de tot și toate. Intrară În restaurant și un bărbat Îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se uită pe fereastră, prin perdeaua de ploaie. Înlemni. Chiar acolo, În cealaltă parte a pieței, se afla destinația lor. — Uite! zise, arătând pe fereastră. Muzeul Societății Asiatice e chiar acolo! Se Întoarse din nou spre șofer, Încercând să-și regăsească stăpânirea de sine. — Te rog, lasă-ne aici. Șoferul Încetini, spre ușurarea lui Kitty, dar când se apropiară de muzeu acceleră din nou. — Ai vrea tu! zise el. M-ați făcut mincinos. O să ne Întoarcem exact acolo de unde v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
totul, nu poți primi totul În schimb. Acesta era sfârșitul cinismului ei. Dintr-odată, părea gata să se deschidă și să devină cât putea ea de bună, de Înălțătoare, de iubitoare, gata să dea fără să ceară nimic În schimb; regăsise puritatea pe care părea s-o fi pierdut. O oră mai târziu, când Charlie apăru Într-o dubiță argintie Închiriată, Kitty era mai Înțelegătoare. Uitase că, doar cu puțin Înainte, voise să-l strivească sub talpă ca pe un gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcere prezentă e răsplata unei suferințe viitoare, fiecare urcare e urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care se chinuie fără succes să repete transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna viitoare, sau luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-l roage pe șofer să Întoarcă și să o ducă la Bel Air. Deschise gura ca să spună ceva și se opri Înainte de a-și Îngăima dorința. Nu vă supărați, puteți schimba muzica? Sinatra e minunat, dar prea lacrimogen, nu mă regăsesc. 19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vesttc "19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vest" Când avionul decolă În noaptea aceea, Kitty simți că i se Întoarce stomacul pe dos, de parcă făcea bungee jumping. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia Libertății și linia orizontului care se profila minunat deasupra Manhattanului. Era fericită să vadă că Desert Rose Își regăsise voioșia. Dar camera era foarte friguroasă, frigul o deprimase dintotdeauna. — Țiganco, nu vrei să dai căldura mai tare, te rog? Am Început să tremur, zise Kitty. — Nu pot, mai cald nu se face. Visul American s-a rablagit. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care trebuie să sufere un ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
securizare a ființei pentru că, iată, chenarul alb din jurul textului și scena, cu aspațialitatea ei (avanscenă, față și spate de cortină, arlechinii, fosa, culisele) reprezintă astfel de zone securizante ale poetului și actorului. Într-o altă ordine, cât/cum se poate regăsi poeticitatea scenei în definiția de antologie a unui poet contemporan, George Vulturescu ("Unii dintre noi știm că scândura scenei/e un loc înghețat pe care îl poți traversa/ dacă întâlnești privirea celuilalt") și observațiile pline de miez ale unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de înglutinare. Cei doi protagoniști sunt actorul și imaginea lui, adică un actor cu semn schimbat, înduioșător de candid, nefiresc de singur. Aceștia doi se caută, dar nu se găsesc niciodată pentru că starea lor androginală nu le permite să se regăsească în altă parte decât în ei înșiși. Dar își trimit irizările reciproce, ca semnal de recunoaștere, pentru că altfel nu ar putea supraviețui. Poetul și iubita lui sunt ca și actorul și proiecția pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]