KorAP: Find »[drukola/base=sugera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1171 1172 1173 ...1216 >

30,395 matches

Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

lung ale acelui tip de populism care pleacă de pe o poziție marginală a sistemului de partide, pentru a ajunge într-o poziție dominantă. În sfârșit, chiar dacă acest capitol nu s-a ocupat în mod explicit de asta, dovezile prezentate aici sugerează că efectele mai puternice pe care le produce populismul aflat la guvernare sunt, în egală măsură negative și pentru democrația canadiană, în ciuda ipotezei 2. Lista cu efectele pe care le-a imprimat Partidul Reformei asupra democrației canadiene cuprinde puține consecințe

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
cu doi ani și a unei campanii costisitoare, cu foarte multe panouri electorale, și aparent eficace, Republicanii s-au confruntat cu un declin dramatic al sprijinului electoral, având surpriza de a nu reuși să intre în Parlamentul Ceh. Exit-pollurile au sugerat că, spre deosebire de anii precedenți, partidul nu a mai reușit să atragă un număr semnificativ de alegători care se prezentau pentru prima dată la urne, astfel că mulți tineri, alegătorii de sex masculin mai puțin educați, care îi sprijiniseră anterior pe

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
și dezvoltarea societății civile (vezi Green & Leff, 1997; Hanley, 2008; Kitschelt et al., 1999; Pehe, 2010; Roberts, 2003; Vachudová, 2008). 4.3.1 Efecte pozitive asupra democrației? Cum se încadrează Republicanii cehi în acest model al dezvoltării democratice? Așa cum o sugerează în capitolul 1 Rovira Kaltwasser și Mudde, în anumite circumstanțe, populiștii pot juca rolul unui remediu democratic, acționând ca un canal de trasmitere a intereselor neexprimate anterior și a problemelor care nu și-au găsit încă o formulare. Însă, acest

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
factor de influență politică, care a contribuit la formarea unui guvern minoritar de centru- dreapta, sprijinit de Social-Democrați. Cu toate acestea, repetarea acestor impasuri politice în mai multe serii de alegeri ulterioare, urmată, în 1998, de dispariția politică a Republicanilor, sugerează că SPR-RSČ a fost doar unul dintre multiplii factori și nu factorul principal care a înclinat balanța politicii cehe. De asemenea, privind din punctul de vedere al mobilizării politice, nu se poate argumenta că Republicanii ar fi jucat un rol

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
moralist și radical al Republicanilor care demoniza și ataca adversarii politici, respingând legitimitatea sistemului politic, nu a contribuit la promovarea unei culturi a dialogului sau a consensului în viața publică a Cehiei. Cu toate acestea, fără îndoială, după cum s-a sugerat mai sus, Republicanii au dat o mână de ajutor la cimentarea unui consens între partidele mainstream cu privire la susținerea normelor liberale asupra caracterului (non)etnic al statului ceh și asupra caracterului civic al naționalismului ceh și a identității naționale. Înțelegerea liberală

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
produsă de ideologia de stânga sau mai degrabă de populism. În sfârșit, vom investiga dacă demersul electoral al lui López Obrador a avut "efecte pozitive moderate" sau dacă, nu cumva, acesta a reprezentat o amenințare la adresa instituțiilor democratice, așa cum au sugerat-o observatorii rezultatelor alegerilor. În 2005, atunci când López Obrador a renunțat la funcția de primar, acesta era unul dintre cei mai populari edili din istoria orașului Mexico, cu un nivel de încredere care depășea 80% (Murphy 2006). În ciuda unui scandal

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Mexico să fie dublă față de media națională (Grayson, 2006: 221). López Obrador a finanțat, parțial, aceste programe din împrumuturi. Deoarece bugetul orașului Mexico trebuie aprobat de legislativul național, López Obrador nu a putut să cheltuiască atât de mult pe cât au sugerat-o reprezentanții PAN în campania electorală. Pentru a reduce cheltuielile López Obrador împreună cu consilierii săi au operat reduceri bugetare, eliminând o serie de poziții administrative care putea fi ocupate prin numire politică. În timpul campaniei din 2006, López Obrador a susținut

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
guverna majoritatea delegaciones (9 din 16 din 2000 până în 2003 și 13 din 16 din 2003 până în 2005) și a deținut, în a doua jumătate a mandatului său, o majoritate confortabilă în Adunarea Legislativă (www.iedf.org.mx). Acest fapt sugerează că forța electorală a populiștilor și măsura în care aceștia controlează instituțiile formale, poate funcționa ca un inhibitor al tendinței de a trece peste instituții pentru a-și atinge scopurile. În sfârșit, pur și simplu, în calitate de primar López Obrador nu

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
oameni politici se simțeau în elementul lor când venea vorbă de confruntări duse în termenii absolutismului moral și ambii au fost suficient de pragramatici încât să guverneze efectiv orașul Mexico. Și totuși diferențele dintre cei doi sunt de natură să sugereze că, în parte, efectele populismului depind de calitățile personale ale liderului. Atunci când s-au aflat la putere, ambii oameni politici au depus eforturi pentru a dirija atenția guvernului către problemele celor săraci, și asta atât datorită poziției lor ideologice comune

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
avut alegerile din 2006 și afirmațiile lui López Obrador, potrivit cărora a fost vorba de o conspirație a celor bogați, în apariția unei atât de dramatice schimbări negative de opinie în rândul anumitor segmente de alegători. Concluzii Acest capitol a sugerat că populismul poate reprezenta o amenințare la adresa democrației, atât din opoziție cât și de la putere. Într-adevăr, teoriile conspirației lansate de AMLO și identificarea politicii cu un conflict perpetuu au fost probabil mai nocive pentru încrederea în instituțiile democratice decât

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
pentru afirmațiile sale după alegerile din 2006, i-au limitat posibilitățile de a provoca o mai serioasă criză de legitimitate. Al doilea factor privește tipul de autoritate legală de care se bucură populiștii. Puterile limitate de care se bucură primarul, sugerează că AMLO ar fi putut fi mult mai nociv ca președinte decât a fost ca administrator al Mexico City. Însă, pentru mulți cetățeni, voința acestuia de a include "poporul" ca beneficiar al politicilor de guvernare a condus la îmbunătățirea calității

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
consistentă (cum este cea de președinte), atunci când controlează un partid politic care nu reușește să-i limiteze excesele, sistemul politic se dovedește vulnerabil la un factor decisiv: personalitatea liderului populist. Comparându-i pe Cárdenas și pe López Obrador, acest capitol sugerează că personalitatea liderului populist este un element care contează. Ideologia rarefiată a populismului conduce la un stil personalizat de politică. Dacă populismul operează în marginea instituțiilor politice, poate spori vulnerabilitatea țării la acțiunea unor populiști lipsiți de măsură. De asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
pe adversarii politici dacă își permiteau să critice guvernul austriac" au fost evidențiate ca unele dintre cele mai problematice trăsături ale partidului (Raport 2000: 93). Cel din urmă punct se referea la faptul că în 2000 fostul președinte FPÖ, Haider, sugerase ca parlamentarii care nu-și "apără țara" în exterior să fie puși sub acuzare. Se gândea desigur la opoziție, care refuzase să se alăture partidelor aflate la guvernare în denunțarea "sancțiunilor". Ministrul justiției, propus de FPÖ, a găsit ideea ca

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
care a nesocotit voința majorității populației din Carintia și a amenințat că o va "corecta" printr-un referendum consultativ. De fapt, câțiva juriști constituționali au recunoscut că în această privință Curtea e posibil să-și fi depășit competența și au sugerat că Parlamentul era în realitate responsabil de rezolvarea problemei. Totuși, nu au lăsat niciun fel de îndoială asupra faptului că autoritățile statului carintian erau obligate să pună în aplicare decizia. SPÖ și Verzii au văzut în acțiunile lui Haider un

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
se afla în opoziție. Pentru a recapitula, analiza cazului Austriei demonstrează că populismul (de dreapta) aflat la guvernare are atât efecte pozitive, cât și negative asupra calității democrației. Dacă efectele au fost mai puternice la guvernare, decât în opoziție (așa cum sugerează și ipoteza 1) este greu de spus. Pe de o parte, odată ajunse la guvernare, FPÖ și BZÖ au avut posibilități mai mari de a influența politicile socio-economice și de a schimba structura instituțională a sistemului politic. Pe de altă

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
opoziție că sunt instrumente clientelare și partizane ale controlului chavist. Deși o cercetare mai riguroasă din punct de vedere academic a găsit prea puține dovezi de manipulare clientelară pe față a programelor guvernamentale la nivelul persoanelor beneficiare, există probe care sugerează faptul că loialitățile politice influențează alocarea de resurse la nivel de district și, cu siguranță, există o preferință pentru partizanatul pro-Chávez din partea participanților la programe (Hawkins, 2010a: ch. 7). Totuși, studiile de sondare a opiniei publice au arătat că organizațiile

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
este efectul pe care acest nou mod de exercitare a suveranității populare, cu marea sa încredere într-o autoritate charismatică, l-a avut asupra celeilalte dimensiuni esențiale a democrației - aceea a contestării. 7.4 Regimul Chávez și contestarea democratică După cum sugerează Rovira Kaltwasser și Mudde în Capitolul I, crearea de noi forme de suveranitate populară prin intermediul unor mișcări populiste poate foarte bine să faciliteze incluziunea și participarea democratică în detrimentul contestării democratice. Totuși, aceste costuri nu sunt inevitabile. Majoritățile populare pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
președinte în 2006 prin discursul adresat sărăcimii, în care promitea să distrugă elita politică în numele unei democrații "autentice" (McClintock, 2006b). Humala a câștigat apoi alegerile prezidențiale în 2011, în pofida unui discurs mai puțin populist. Această continuă "cerere" de candidați populiști sugerează faptul că fujimorismul a produs o mică schimbare cu caracter de permanență în sfera incluziunii politice, sociale și economice. Concluzie Cazul statului Peru confirmă ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că populismul la putere slăbește democrațiile neconsolidate. Populismul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
lui Fujimori, afinitatea electorală între populism și autoritarism poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o amenințare decât un remediu pentru democrație. Pentru a acționa ca remediu, populismul latino-american ar trebui să apară în contextul unor democrații liberale puternice. Totuși, în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
spune că nu. Instituțiile democratice ale Slovaciei au avut de suferit sub guvernele considerate populiste și și-au revenit sub guvernele considerate antipopuliste. Această concepție nu este neapărat greșită, dar este prea simplistă. O privire mai atentă la cazul Slovaciei sugerează existența unei relații mai nuanțate între populism, democrația consolidată și naționalism și clarifică cele trei concepte. Relația dintre cele trei fenomene a fost cel mai bine pusă în evidență de cele două guverne conduse de Vladimir Mečiar la mijlocul anilor 1990

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
la mijlocul anilor 1990, dar pentru o înțelegere completă a felului în care populismul a afectat democrația în această perioadă este de asemenea util să analizăm guvernele care au venit la putere în intervalele lăsate libere de cabinetele lui Mečiar. Comparațiile sugerează faptul că impactul negativ asupra democrației slovace a avut mai puțin legătură cu aspectele idelogice populiste - discursul cu privire la "poporul pur" opus "elitei corupte" -, cât mai degrabă cu ideologia naționalistă (în această situație un popor definit din punct de vedere etnic

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
contra altuia) - și cu refuzul limitărilor impuse de instituții, aspect care de multe ori este pus în legătură cu populismul, dar care nu este un element central al definiției cu care se operează în acest volum. Cu privire la impactul negativ asupra democrației, comparația sugerează de asemenea - cel puțin în cazul Slovaciei - faptul că vechimea și gradul de instituționalizare a democrației diminuează efectele negative ale populismului și ale altor fenomene asemănătoare și că, în împrejurările potrivite, aspectele anticorupție și antielită ale populismului ar putea să

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
al lui Mečiar a încălcat protocoalele de votare conform cărora trebuia să tipărească și să distribuie buletinele de vot imprimate cu întrebarea cu privire la alegerea președintelui, care până la urmă nu a mai apărut deloc (Deegan-Krause, 2006: 52-57). Aceste schimbări de poziție sugerează că Mečiar a folosit mecanismele plebiscitare într-o manieră manipulatoare, accentuându-le importanța doar atunci când avea nevoie de ele pentru a-și atinge scopurile politice și respingându-le atunci când acestea îi limitau puterea. De fapt, combinația de naționalism și populism

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
populism sub Fico nu au generat același declin al democrației (vezi Figura 9.3)3. Figura 9.3. Indicatorii democrației în Slovacia, 1992-2008. Sursa: Freedom House (2009), Polity (2009). O privire mai largă asupra tuturor guvernelor Slovaciei în timpul independenței sale sugerează un model asemănător. Tabelul 9.1 ordonează guvernele post-comuniste slovace pe axele folosite în capitolul introductiv pentru întregul volum. Tabelul arată că însăși Slovacia a experimentat toate aranjamentele în ceea ce privește statutul guvernării populiste și al consolidării democratice la care face referire

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
democrație, constituționalism și competiție politică). Aranjamentul arată într-o manieră aproximativă că declinul scorului Slovaciei a avut loc în exclusivitate în timpul celor două guverne ale lui Mečiar, în timpul celorlalte guverne acest scor a crescut. Conform ipotezelor din capitolul introductiv, tabelul sugerează că populismul a amenințat democrația din Slovacia atunci când populiștii s-au aflat la guvernare și când democrația nu era încă consolidată. În cazul Slovaciei, declinul calității democrației s-a produs doar atunci când ambele condiții au fost prezente. Desigur, dat fiind

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]