33,912 matches
-
E40, cea mai lungă rută europeană, leagă Calais - France cu Ridder - Kazahstan, trecând prin Volgograd. Instituțiile de învățământ includ Universitatea de Stat Volgograd, Universitatea Tehnică de Stat Volgograd (fostă Universitatea Politehnică Volgograd), Academia Medicală Volgograd, Academia de Administrație Publică Volgograd, Academia Industrială Volgograd și Universitatea Pedagogică de Stat Volgograd. În 2006, Volgogradul era înfrățit cu 17 orașe , : În mai multe localități din Franța au existat străzi numite Stalingrad, "Piața Stalingrad" în Paris și o stație de metro cu același nume.
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
S-a născut în Włocławek, lângă Varșovia, în familia unui ofițer inferior de armată. Fiind un tânăr priceput și cu o ambiție uriașă, el a reușit să-și depășească originea modestă. A urmat cursurile Școlii Militare din Kiev și ale Academiei de Stat Major. Și-a început serviciul activ în timpul războiului ruso-japonez. În august 1914, Denikin era general maior și comandant al districtului militar Kiev. A fost numit în septembrie adjunct al șefului Statului Major al Armatei a 8-a, participând
Anton Ivanovici Denikin () [Corola-website/Science/304038_a_305367]
-
trăiește pictând munții și realizând diverse tapițerii. În urma unui eficient tratament de desintoxicare, în anul 1921 intervine o stabilizare a stării sale de sănătate. Începând cu 1925, călătorește de mai multe ori în Germania și, în 1931, este primit în "Academia de Arte Frumoase" de la Berlin. Devine însă, ca și alți artiști, victimă a național-socialismului, operele sale sunt îndepărtate din muzee, iar unele dintre ele vor fi incluse în expoziția defăimătoare Artă degenerată ("Entartete Kunst"), organizată de regimul nazist în 1937
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime. În 1967, Muzeul Militar Național, mai precis colectivul științific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice, colonel doctor Cr. M. Vlădescu, E. Palade, doctor Gh. Poenaru-Bordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae , N. Moghior și V. Ghelmez redeschide șantierul de cercetare până în 1970 și din nou în 1978, prilej care a
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde își începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii. La Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase și se înscrie la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictând portrete. În anul 1841 se căsătorește cu Pauline-Virginie Ono, împreună se mută la Paris. În această perioadă
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
Germania și Europa de Vest, domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical Enigmă. a studiat muzică clasică la liceul numărul 2 din București și la Paris, începând din 1968. În perioada 1975 - 1978, a urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obținând licență în muzică. De formație pianist Cretu a lucrat ca producător și interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970 - 1980, în spatele marilor succese comerciale numite
Mihai Crețu () [Corola-website/Science/304111_a_305440]
-
site, până la finele anului 2001, Mihai Cretu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume . Cretu a studiat muzică clasică la Liceul Nr. 2 din București în anul 1965 și în Paris în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 pînă în 1978, obținând o diplomă universitară în muzică. Cretu a fost recunoscut că un cântăreț la pian electronic și a produs melodii pentru Frank Farian, maestrul German care s-a aflat
Mihai Crețu () [Corola-website/Science/304111_a_305440]
-
născuți în Landul Hessen, patria lui Georg Büchner, sau care dovediseră în cursul activității lor că aveau o legatură spirituală cu Landul Hessen. În 1951 premiul a fost transformat într-un premiu general de literatură care este decernat anual de "Academia Germană pentru Limbă și Literatură" (Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung). Distincția se acordă autorilor de limbă germană care s-au distins printr-o lucrare literară germană. Ceremonia de decernare și discursul de acceptare al laureatului au loc în orașul
Premiul Georg Büchner () [Corola-website/Science/304137_a_305466]
-
lui a fost progresiv mărită. Din anul 2003 valoarea este de 40.000 Euro, din care câte 11.000 Euro reprezintă contribuțiile orașului Darmstadt, Landului Hessen și guvernului federal al Germaniei, iar diferența de 7.000 Euro este acoperită de Academia Germană pentru Limbă și Literatură.
Premiul Georg Büchner () [Corola-website/Science/304137_a_305466]
-
pentru peisajele engleze și perspectivele exagerat de deschise. Canaletto se hotărăște să părăsească Anglia. În anul 1756 Canaletto se întoarce definitiv la Veneția, unde continuă să picteze "vedute" pe tema orașului natal. În ianuarie 1763 devin vacante trei locuri în Academia Venețiană de pictură și sculptură. Candidează și Canaletto, dar este respins. Trebuie să aștepte până în septembrie același an când, ca urmare a morții unui academician, maestrul vedetelor este primit - ca "extraordinar și celebru profesor, pictor talentat de mare probitate" - în
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
de pictură și sculptură. Candidează și Canaletto, dar este respins. Trebuie să aștepte până în septembrie același an când, ca urmare a morții unui academician, maestrul vedetelor este primit - ca "extraordinar și celebru profesor, pictor talentat de mare probitate" - în rândurile Academiei. Lucrează într-un ritm mai puțin intens, dedicându-se tot mai mult executării unor peisaje imaginative, capricii, fantezii. În pofida succesului comercial, opera sa începe să fie privită ca un gen de pictură mai puțin important. Pe 19 aprilie 1768, Canaletto
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
Iași" (1941-1948), profesor la "Universitatea din București" (1949-1977), rămânând profesor consultant și după vârsta pensionării. În paralel, a ocupat funcții importante în managementul cercetării științifice naționale și internaționale: a fost șeful secției de fizică teoretică din "Institutul de Fizică" al Academiei (1951-1955); director adjunct științific al "Institutului de Fizică Atomică" (apoi al "Institutului Central de Fizică") din București/Măgurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al "Institutului Unificat de Cercetări Nucleare" din Dubna (1956-1981) și vicedirector al
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică. A fost ales membru titular al Academiei Române (1955) și vicepreședinte (1963-1985) al acesteia, membru "(иностранный член)" al Academiei de Științe a URSS (1965), membru "(auswärtiges Mitglied)" al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1967) și membru al Societății europene de fizică (1969). Era un iubitor al culturii umanistice și al artelor. Cunoștea mai multe limbi moderne și clasice
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică. A fost ales membru titular al Academiei Române (1955) și vicepreședinte (1963-1985) al acesteia, membru "(иностранный член)" al Academiei de Științe a URSS (1965), membru "(auswärtiges Mitglied)" al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1967) și membru al Societății europene de fizică (1969). Era un iubitor al culturii umanistice și al artelor. Cunoștea mai multe limbi moderne și clasice, citea în original și comenta pe marii filozofi; în 1984
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
Scoala Națională de Arte Frumoase din București, clasa G. D. Mirea. După terminarea studiilor, datorită admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, pleacă cu o bursă la Paris (1906). Acolo cunoaște atmosferă atelierului lui Jean Paul Laurens (Academia Julien) iar un an mai târziu (1907) a celui patronat de Luc Olivier Merson (Academia Artelor Frumoase). Călătorește în sudul Franței, la Toulon și St. Tropez (1908), la Veneția (1909), dar și în țară în zona Vlaici-Olt (1913) și Dobrogea
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, pleacă cu o bursă la Paris (1906). Acolo cunoaște atmosferă atelierului lui Jean Paul Laurens (Academia Julien) iar un an mai târziu (1907) a celui patronat de Luc Olivier Merson (Academia Artelor Frumoase). Călătorește în sudul Franței, la Toulon și St. Tropez (1908), la Veneția (1909), dar și în țară în zona Vlaici-Olt (1913) și Dobrogea (Balcic - 1919). Contactul cu artiști din alte zone culturale ale Europei, călătoriile care au inclus
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
expoziție personală se organizează în anul 1936, la sala Dalles unde expune 85 de lucrări. Printre lucrările sale de referință se numără tablourile "Vedere din Argeș" sau seria de peisaje din Delta. Din 1936 până în 1950 a fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București. Pictură să dezvăluie disprețul contemporan pentru detaliile obiectului, în favoarea redării formelor prin culoare. Peisajele sale se caracterizează prin amploarea viziunii ("Calea Victoriei pe ploaie", "Palat venețian", peisaje din Delta).
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino au fost mai ales neîmpăcați dușmani ai păgînilor, apărînd cu sîngele lor Sfînta Cruce”" (Mihail Kogalniceanu, din discursul rostit la 24 noiembrie 1843 la deschiderea Cursului de Istorie Națională, din incinta Academiei Mihailene) Curajul manifestat în lupta contra dușmanilor dreptei credințe a fost o caracteristică vie nu numai a domnitorilor patrioți din Țările Române dar și a multor slujitori de-ai lor. Printre acești slujitori vrednici de laudă se remarcă și neamul
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
iulie 1988, Cluj) a fost un pictor și desenator român. A urmat Liceul Coriolan Brediceanu și a fost ucenic al pictorului academic Virgil Simonescu. În timpul primului război mondial a frecventat școala liberă de pictură de la Baia Mare. A urmat apoi cursurile Academiei de Arte din București și apoi îl găsim la Academia Julian din Paris, ca bursier. În perioada studiilor la Paris, a fost impresionat de opera pictorilor Pierre-Auguste Renoir, Paul Cézanne și Claude Monet. A mai studiat o vreme și în
Aurel Ciupe () [Corola-website/Science/304184_a_305513]
-
A urmat Liceul Coriolan Brediceanu și a fost ucenic al pictorului academic Virgil Simonescu. În timpul primului război mondial a frecventat școala liberă de pictură de la Baia Mare. A urmat apoi cursurile Academiei de Arte din București și apoi îl găsim la Academia Julian din Paris, ca bursier. În perioada studiilor la Paris, a fost impresionat de opera pictorilor Pierre-Auguste Renoir, Paul Cézanne și Claude Monet. A mai studiat o vreme și în Italia. Este autorul a numeroase portrete compoziționale, naturi moarte și
Aurel Ciupe () [Corola-website/Science/304184_a_305513]
-
Odiseea. Preotul Leon, deși a avut șase copii, a găsit timp pentru sătenii săi, rămânând în memoria enoriașilor săi, ca un vrednic preot greco-catolic. A murit in 1922 și este înmormântat în cimitirul de pe Leș. Preotul Vasile Coșbuc a absolvit Academia Teologică greco-catolică din Gherla și s-a căsătorit cu Valeria Rusu, fiica preotului unit din Mureșeni. A slujit mai întâi în parohia Parva. A venit ca preot în Leșu în 1919, bătrânul său tată mai trăind până în 1922. Memoria sătenilor
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
pensionării părintelui Vasile Coșbuc, în 1949 este numit preot în Leșu Leon Leonte (1922-2002). Părintele Leon este reprezentantul unei veritabile dinastii de intelectuali leșeni, tatăl său, Leon, mama sa, Emilia, și bunicul său, Samson, fiind dascăli în Leșu. A absolvit Academia Teologică din Cluj. S-a căsătorit cu Emilia, învățătoare, din Josenii Bârgăului. În anii ’50 prioritatea activității administrative a părintelui Leon a fost lucrarea de reparare a bisericii. Lucrările au constat în reparații exterioare și în modificarea configurației turnului bisericii
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Transilvaniei și rege al Poloniei. Acesta a chemat la Cluj mai mulți profesori iezuiți din Italia, Germania și Polonia, care au constituit Colegiul Academic. Iezuiții au fost alungați în anul 1603, iar în 1698 au venit din nou, după restabilirea academiei. Instituția a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, când pe lângă biserică și universitate a fost construit un mare internat, intitulat Convictus Nobilium, în care au fost primiți studenți indiferent de originea lor etnică. Diploma de fondare a
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
a restabilit universitatea în data de 17 noiembrie 1698. Din 1725 rectorul instituției a fost abilitat să poarte titlul de "rector magnificus". În anul 1713 a văzut lumina tiparului "Fundatores Academiae Transsilvaniae Claudiopoli", o lucrare despre bazele învățământului superior clujean. Academia iezuită din Cluj avea șapte profesori, la care se adăuga rectorul. Între profesori s-a remarcat Maximilian Hell, titularul catedrei de matematică, cel care a înființat la Cluj primul observator astronomic. În 1776, după desființarea ordinului iezuit, împărăteasa Maria Terezia
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
primul observator astronomic. În 1776, după desființarea ordinului iezuit, împărăteasa Maria Terezia a pus bazele unei universități în limba germană la Cluj, universitate dată în grija călugărilor piariști. Aceștia nu au fost în măsură să mențină nivelul științific anterior, așa încât academia a fost retrogradată la rangul de liceu, în care predarea a fost făcută din nou în limba latină. În anul 1868 ministrul maghiar al educației, József Eötvös, a susținut înființarea la Cluj a unei universități cu predare în limbile maghiară
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]