32,577 matches
-
care își doresc copii pentru ei înșiși, nu pentru copiii în sine: pe cei care vor copii ca să aibă sprijin material la bătrânețe, să-i exploateze la munci agricole, să aducă o alocație în casă pentru ca ei să o poată bea la birt, să le poarte cineva numele mai departe sau, mai grav și evident imoral, ca să le rupă un picior și să-i trimită la cerșit? Le interzicem prin lege să aibă copii celor cu astfel de motivații? Dăm o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
veți fi la școală pentru vot. Să ne ținem tare și să reușim!” Rezultatul final oricum fiind unanimitatea, biletul avea fără îndoială umor. În tinerețe, învățătorul Al. P. Arșinel ieșise, într-o noapte, împreună cu predecesorul său, Ionel Timofte, de la o „băută”. Era lună plină iar pe șosea se vedea ca ziua. La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf și l-a îndemnat pe succesor: - Uite, îl vezi? Ăsta e electoratul tău. Convinge-l să te aleagă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
epigon al lui Bolintineanu, Eminescu și Coșbuc la un loc, fiind totodată secretarul liberalului Hurmuzescu la Ministerul Instrucțiunii. Slujba se desfășura într-o „cancelarie plină cu literați care nu lucrează nimic, strânși de Vlădescu de pe drumuri, unde se fumează, se beau cafele, se fac visuri, versuri și proză”. Cu fața mare și părul sărac, Neculai N. Beldiceanu are mai degrabă înfățișarea unui om de afaceri decât a unui artist predispus la visări literare. Născut la Rădășeni (1 oct. 1879 - m., 28
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Labiș în holurile spitalului, în acea dimineață de 10 decembrie ’56, de teamă ca priveghiul să nu se transforme în manifestație politică. Labiș a fost împins sub tramvai de un securist Varianta prezentată de Don Cezar este următoarea: după ce a băut la „Capșa”, Labiș a plecat însoțit de două femei: Maria Polevoi (balerină) și Zizi Munteanu. Redăm „mot à mot” scena morții lui Labiș, descrisă de Ivănescu: „Labiș avea securistul lui, care-l fila, care securist se urcase în tramvaiul 13
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a intrat la catedră cu mâna înfășurată în bandaje. Colegilor le-a explicat: - Aseară, pe la trei, când, ca tot omul cumsecade, mă întorceam acasă, un a-nimal, un dobitoc, m-a călcat pe mână... Altădată, cu niște absolvenți (cu studenții nu bea niciodată) chefuise la Unirea. La un moment dat s-a scuzat, s-a sculat de la masă și a ieșit afară unde ploua cu găleata. Nici după cinci, nici după zece, nici după douăzeci de minute, Cuciureanu n-a apărut. Unul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
legănat în mers, se desfăcea, izbindu-se de pietre cu zgomot ascuțit de cioaie. Doar Andi ignora evenimentul, ceilalți trebuind să-i recupereze scula. Odată și-a scăpat în fântână săpunul. Era chiar fântâna din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și ca sanitar. Era mândru de tot ceea ce făcea. Era un bărbat frumos, arătos, bine legat și avea un șarm aparte. La un moment dat a devenit crâșmar. Un crâșmar care nu numai că dădea de băut pe datorie, dar bea și el cu clienții; asta nu putea să ducă decât la faliment. S-a angajat apoi la gară ca ajutor de fochist și a ajuns deosebit de repede fochist. Era deosebit de ambițios. Locomotivele funcționau cu cărbuni, așa că venea acasă negru din
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
intrarea în locuința sa. Era un om simplu și blând, iubitor al muncii și al familiei sale. Singurele distracții inocente se limitau la frecventarea ocazională a unei cârciumi dincolo de Porta Vescovo, în localitatea Quattro Stagioni. Juca cărți cu prietenii și bea un pahar de vin. Adesea era auzit îngânând cântece populare pe ritmul loviturilor de ciocan vibrate pe tălpile papucilor cărora le schimba pingelele. Nu se avea o sănătate prea bună și deseori se îmbolnăvea de bronșită. Cu certitudine, nu-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
recupereze puterile. Terminându-se zilele de permisie, s-a reîntors la spital însoțit de fratele său Gaetano. Don Calabria ne spune că fratele său, înainte de a reintra în cazarmă, l-a convins să tragă o fugă până la cârciumă pentru a bea împreună un pahar de vin. «Un pahar de vin genuin e mai bun decât o mulțime de medicamente: ucide microbii și alungă bolile», spuse râzând Gaetano. Soldatul Calabria s-a prezentat la cazarmă mult mai reîmprospătat și mai zdravăn. Colonelul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a schimbat și a răsunat un râset eliberator. Ursuzul don Scapini a făcut gestul de a-și îmbrățișa tânărul coleg, dar s-a limitat să-i dea o palmă prietenească peste umăr: «Vino în seara asta la mine acasă. O să bem împreună un păhărel din faimosul meu lichior de nuci!». Capitolul IV Părintele meu spiritual Părintele Natale al lui Isus Înainte de a continua itinerarul școlar al lui Giovanni, e bine să ne oprim puțin pentru a cunoaște mult mai intim persoana
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Misiunea specifică sufletelor chemate de Domnul în Casa sa este de a trăi abandonate în mâinile lui Dumnezeu Tatăl pentru a îndeplini mandatul evanghelic: „Căutați Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa... Nu vă preocupați spunând: ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca, pentru că de aceste lucruri se preocupă păgânii. Însă, Tatăl vostru știe că aveți trebuință de toate aceste lucruri... El va avea grijă...“. Să aveți încredere în iubirea lui Dumnezeu față de noi. Să credeți orbește, necondiționat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Evangheliei, la viața Apostolilor și a primilor creștini». «Să ne reîntoarcem cu toții la izvoare - repeta -, eliberându-ne de povara pe care ne-am încărcat-o pe umeri în atâtea secole de drum, separați unul de altul». Dacă am merge să bem din izvoarele Evangheliei, am întâlni atâția pe care îi credeam distanți și departe». Don Calabria era convins că ecumenismul catolic ar fi trebuit să se implice să trăiască Evanghelia deplin și total și în a se purifica de incrustațiile mondene
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu». Don Calabria a crezut acestei chezășii divine. Ceea ce l-a impresionat cel mai mult pe don Calabria a fost acea frumoasă pagină a capitolului 6 din Matei: «Nu vă preocupați pentru viața voastră de ce veți mânca sau de ce veți bea, și nici pentru trupul vostru, de ce veți îmbrăca... Priviți la păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nu adună în hambare; și cu toate acestea, Tatăl vostru îi hrănește... Observați cum cresc crinii câmpului: nu lucrează și nu țes. Și cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Și, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care azi este, iar mâine va fi aruncată în foc, nu va face cu mult mai mult pentru voi, oameni cu puțină credință? Nu vă preocupați așadar spunând: Ce vom mânca? Ce vom bea? Ce vom îmbrăca? De toate aceste lucruri se preocupă păgânii. Tatăl vostru ceresc știe de ce aveți trebuință. Căutați mai întâi dreptatea și Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte lucruri vi se vor adăuga vouă». Sunt cuvintele lui Isus. Ar putea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unde cînta ca o privighetoare actrița Simone Girard, arătîndu-și picioarele de o frumusețe perfectă, alături de actorul Huguenet care tocmai debuta pe scenă, "Ursul", restaurant reputat, cît și alte localuri cărora li se făcea turul în beții nesfîrșite: căci aici se beau cele mai renumite vinuri franceze și șampanie "brut". Șeful gărzii personale a țarului era adesea văzut în brațele lui Bacchus: dacă vreun mesaj îl obliga să părăsească urgent paharul și sticla, doi cazaci îi turnau cîteva găleți de apă rece
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se vedea săgeata de aur a Amiralității, sau de-a lungul lui Nevski Prospekt (pavat cu bucăți mari de lemn brut în formă octogonală, puse una lîngă alta și jucînd sub roțile vehiculelor). Lipseau însă conductele de apă potabilă; se bea apă din Neva, filtrată. Orășenii mai îndrăzneți povesteau că în stația de pompare recent inaugurată, împăratul admirase dinamuri de mare putere, dar că acel ansamblu impunător nu fusese decît un decor din lemn, înșelător, vopsită în verde și roșu în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stația de pompare recent inaugurată, împăratul admirase dinamuri de mare putere, dar că acel ansamblu impunător nu fusese decît un decor din lemn, înșelător, vopsită în verde și roșu în stilul satelor lui Potemkin 27 și că de atunci se bea apa fără a fi trecută prin vreun filtru protector. Holera însă continua să facă ravagii, secerînd zilnic aproape 600 de suflete. Legația României era adăpostită într-un imobil frumos unde treceai prin niște săli pictate în aur și cu panouri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
moschee în oraș și respecta cu strictețe regulile Coranului, a cărui lectură o asculta zilnic cu evlavie, depănîndu-și mătăniile de chihlimbar. Interzisese Statului său major să pună vreo picătură de alcool în gură. Dar fiind aproape orb, ofițerii din preajmă beau vinuri și lichioruri chiar sub nasul său. Unul dintre ei pe atunci tînăr căpitan cerea să i se toarne șampanie fină într-o ceașcă de cafea chiar în fața Mareșalului, afirmînd că era "cafea franțuzească!". De la acesta din urmă nu reținusem
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pauza unei lecții de scrimă. În afara acestei întîlniri excepționale, mai erau și balurile de la Curte, la care, în primii doi ani ai șederii mele la Viena, a venit însuși Împăratul: mare bal oficial și serată dansantă mai restrînsă, numită "Ball bei Hof"80 încununate de un supeu servit în celebra veselă de aur a Mariei Teresa reflectată de luciul închis al lungilor mese din stejar bătrîn, fără fețe de masă după ce se dansase pînă la miezul nopții singurul vals în doi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Mai văd și acum acea scenă solemnă petrecută în Piazza del Popolo, cînd depuneau jurămîntul "Ballila" (tinerele cămăși negre). Pe o ploaie cruntă, rece, unui servitor ce căuta printre șirurile de copii pe feciorul stăpînilor săi, ca să-i dea să bea ceva cald, acesta, un puști de șapte ani, îi răspunse: "Cum îndrăznești să mă chemi cînd mă înrolez? Du-te și spune-le alor mei că mă aflu aici pentru a suferi!". Se putea vedea în aceasta un fenomen de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu numai profesoarele din București, dar și din toată România (de la Nistru pân’la Tisa...). Și nu numai profesoarele, dar și profesorii, studenții, militarii, minerii, bodyguarzii de la Cotroceni, precupețele din Piața 1 Mai, băutorii de bere de la muzeu, cei care beau vin și votcă la Casa Verdi, adică toți cititorii României literare, ba chiar și ai altor reviste mai mult sau mai puțin literare. Toți sunt indignați de tratamentul la care îl supun pe fostul critic literar, actualmente om politic păgubos
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
atunci revoluție „în direct”. Revolta pariziană din mai ’68 nu fusese decât un fel de operetă în comparație cu ce vedeau. Eu eram, firește, emoționat, surexcitat din cauza evenimentelor pe care le urmăream de mai bine de-o săptămână. Mâncam cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-a dat știrea că Ceaușescu a fost judecat, condamnat și executat. Eu tocmai le explicam francezilor că toată lumea în România e împotriva lui. Pe ecran, Gelu Voican își lua aere de justițiar. Deși încă nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Un scriitor despre care vorbește (sau nu vorbește) critica nu are dreptul să se apere. În cel mai bun caz, el își poate angaja un avocat. Cum adică? Păi, nu știu, se roagă de un alt critic să-l apere. Bea cu el o bere... Oricum, are interesul să păstreze contactul cu această tagmă a criticilor - cu alte cuvinte, nu pleacă din țară când îi apare o carte, se duce cu căciula în mână prin redacțiile revistelor. Cu alte cuvinte, se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
1944 aveam doar cei șapte ani de acasă: profesoară de pian și o fräulein care se tot chinuia să mă învețe limba lui Goethe. Fratele profesoarei de germană era maestru de șah. Aveau amândoi un nume polonez - Kapuscinsky. Hai să bem un pahar undeva, propune Pastenague, veșnic tânăr și ferice. Strip-tease-ul începea abia la miezul nopții. Am comandat șampanie. Dacă-i bal, bal să fie! - a zis unul dintre noi. — Da, a răspuns Pastenague. Putea foarte bine să și tacă. Dar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ca personajele din romanul meu. Am răsfoit și un album în culori... Ion Pop e un om prea delicat ca să mă ia peste picior, cum poate aș fi meritat. Pentru că e adevărat că în excursia din Maramureș mai mult am băut horincă decât am admirat ce era de admirat. Sunt convins că Sanda Stolojan sau alți exilați conștiincioși în patriotismul lor turistic au vizitat cu insistență toate aceste meleaguri pe care le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]