29,495 matches
-
clasifică de la cel mai rău la cel mai bun. Nu există alte posibilități decât acestea: obligatoriu se acționează sau nu se acționează, știind sau fără să se știe". (cap. 14) Eroul, care cunoaște identitatea celui pe care vrea să-l lovească, renunță la actul său, după ce hotărâse să-l înfăptuiască. Este cazul lui Hemon, în Antigona lui Sofocle, care îl amenință pe Creon, pentru ca imediat să abandoneze ideea paricidului. Atunci, tragicul nu se poate produce, evenimentul patetic neavând loc. De aceea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unic. 4. Verosimilul intern Respectul pentru verosimil, cum subliniază Corneille în Discursul despre tragedie, reprezintă una din dificultățile majore pentru autorul dramatic, confruntat în mod constant cu constrângerile scenei. Comparând condițiile în care scrie romancierul și cele de care se lovește autorul dramatic, el declară, în Discurs despre tragedie: Această reducere a tragediei la roman este piatra de încercare pentru a desprinde acțiunile necesare de cele verosimile. În teatru suntem incomodați de loc, de timp, și de aspectele neplăcute ale reprezentației
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ficțiune, și cel al reprezentării. D'Aubignac, în capitolul din Practica teatrului intitulat " Despre întinderea acțiunii teatrale sau a timpului și duratei potrivite ale poemului dramatic", (Cartea II, cap.7), este conștient că una dintre dificultățile majore de care se lovește autorul dramatic rezidă în această dualitate a timpului teatral. "Trebuie să luăm în considerare, scrie el, că Poemul dramatic are două forme de durată, dintre care fiecare are timpul său propriu și convenabil." El insistă asupra realității timpului reprezentării, măsurabil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spațiu față de altul care nu este mai mare, vreau să spun de două ore la douăzeci și patru." Chapelain a înțeles corect că evaluarea duratei acțiunii fictive de către spectator condiționează credibilitatea ficțiunii. Godeau subliniază aici una din dificultățile majore de care se lovesc teoreticienii clasicismului și a cărei dovadă o reprezintă divergențele lor. Dacă sunt unanimi în dorința de a reduce timpul ficțional la o zi, nu se pun de acord asupra duratei acestei zile. Unii, făcând parte din mișcarea inițiată de Chapelain
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este mult mai ușor să fii afectat de sentimente importante, să bravezi în versuri Soarta, să acuzi Destinul, și să le spui injurii Zeilor, decât să pătrunzi zdravăn în ridicolul oamenilor, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sigur de necesitatea de a crea această distanță între personajul tragic și spectator prin rangul social. El este convins că nenorocirile omului obișnuit ne-ar impresiona mai mult decât acelea care li se întâmplă regilor sau zeilor. Scédase, sărman țăran lovit de nefericiri înfiorătoare în piesa lui Alexandre Hardy din 1624, este demn, după părerea lui, de a fi erou de tragedie 55. Dacă îl exclude de pe scena tragică, asta se întâmplă numai în numele bunei cuviințe, pentru că nu poate admite reprezentarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
omorât încă mama, soția, guvernatorii: lăsând deoparte acestea, mi se pare că se pot vedea la el destule acte de cruzime pentru a determina pe cineva să-l recunoască." Confruntarea între cele două păreri opuse arată de ce dificultăți s-a lovit Racine aducând pe scenă personajul lui Nero, unul din cei mai mari perverși pe care i-a produs omenirea. Obligat să rămână fidel istoriei, din cauza tristei celebrități a personajului, trebuia să-i atenueze cruzimea, pentru ca, demn de un erou de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
așa cum râde de orice caricatură, dar nu întâlnește niciodată în societate modelul ce i-a fost oferit la teatru. Săgețile aruncate de poet dintr-un arc prea întins și prost dirijat trec pe deasupra capului celor pe care voia să-i lovească: un ochi atent ar fi descris mai bine zborul săgeții; și-ar fi atins ținta; dar ținta este un punct unic: este mai comod să tragi în aer, fără a avea un obiect fix." (cap. 5 "Desfășurare a capitolului precedent
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său. Negustorul care, aparținând clasei în devenire, joacă un rol din ce în ce mai mare în societatea secolului al XVIII-lea, ocupă de acum înainte locul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subaltern. Cea de-a doua îndrăgostită, Beatrice, devine soția bătrânului Ottavio. Cât despre subretă, Coralina, îndrăgostită de tânărul Florindo, este promovată la rangul de primă amoreză, în același timp cu Rosaura, care și ea îl iubește pe Florindo. Goldoni se lovește de reticențele comedianților cărora le schimbă obiceiurile, modificându-le jocul în cursul repetițiilor cu care ei nu sunt obișnuiți. Ei se simt neîndemânatici jucând cu fața descoperită și nu sunt dispuși să memoreze un text. Acest lucru este dovedit de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Memoriile sale. Goldoni va regăsi mai târziu același conservatorism la Comedianții Italieni de la Paris, care nu mai au succes, căci nu au știut să evolueze și au încremenit într-un joc care și-a pierdut întreaga originalitate. El se lovește în privința lor de o rezistență încă și mai mare și nu va reuși să le impună Reforma sa. "Vedeam în zilele în care se juca Opera-comică o afluență de lume uimitoare, scrie Goldoni în partea a treia a Memoriilor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de așteptarea publicului, dornic de iluzie. Când aceste schimbări se operează în timpul antractului, ca în teatrul lui Hugo, pot fi ascunse privirilor grație cortinei. În schimb, dacă survin în sânul actului, este dificilă evitarea schimbărilor în văzul lumii, ceea ce se lovește de obișnuințele spectatorilor. Chiar și Vigny regretă că a fost obligat să recurgă la această practică la reprezentația Maurului din Veneția. Cu privire la scena a șaptea din actul I, el indică, în notă: "Se întâmpla pentru prima dată ca pe scena
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, de exemplu, pe moș Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de enormă de veridic și de dragoste, încât nicio literatură nu poate oferi ceva asemănător." Zola subliniază dificultățile multiple de care se lovește scriitorul când vrea să zugrăvească un personaj real, în carne și oase, mai curând decât un erou stilizat. Nimic mai ușor decât să lucrezi după șabloane, cu formule cunoscute; iar eroii, după gustul clasic sau romantic, costă atât de puțin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bastionul convenienței, este în întârziere față de celelalte arte, în special în raport cu romanul care s-a transformat profund. El atribuie impasul acesta în care se găsește atunci teatrul faptului că acesta evoluează totdeauna mai greu decât celelalte genuri literare, căci se lovește de obiceiurile publicului și de educația artistică a comedianților. El este convins că acesta va muri dacă nu se va schimba. Teatrul va fi naturalist sau nu va fi deloc", proclamă el. Zola, a cărui clarviziune este uneori imensă, s-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răzlețe, articole publicate în La Nouvelle Revue française, conferințe, scrisori etc., ce demonstrează lunga sa experiență de actor și de regizor, dobândită la teatrul Alfred Jarry, pe care l-a fondat în 1920 împreună cu Vitrac 27. Dacă, în mod tragic lovit de nebunie, nu a avut timpul să-și ordoneze în totalitate arhitectura ansamblului culegerii, Teatrul și dublul său nu rămâne mai puțin una din lucrările esențiale ale teatrului din secolul al XX-lea. Artaud se află în căutarea unui nou
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poziția individului în raport cu violența domestică în copilărie, deopotrivă ca martor emoțional pasiv și ca victimă. După cum se poate observa din Tabelul 101, profilurile violenței observate ca martor emoțional, exprimate prin frecvențele cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se, sunt asemănătoare la bărbați și la femei. Martor și victimă la violența în familie (%) Niciodată Din când în când Des Feminin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 71,0 24,5 4,6
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se, sunt asemănătoare la bărbați și la femei. Martor și victimă la violența în familie (%) Niciodată Din când în când Des Feminin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 71,0 24,5 4,6 Frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie 50,8 45,7 3,5 Masculin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 68,3
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
și la femei. Martor și victimă la violența în familie (%) Niciodată Din când în când Des Feminin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 71,0 24,5 4,6 Frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie 50,8 45,7 3,5 Masculin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 68,3 27,2 4,5 Frecvența cu care a fost lovit, bătut de părinți
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
auzit pe părinți lovindu-se 71,0 24,5 4,6 Frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie 50,8 45,7 3,5 Masculin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 68,3 27,2 4,5 Frecvența cu care a fost lovit, bătut de părinți, membri de familie 41,3 54,1 4,6 Tabelul 101. Variabilitatea pe sexe a violenței în familia consangvină Profilurile violenței ca victimă în
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie 50,8 45,7 3,5 Masculin Frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se 68,3 27,2 4,5 Frecvența cu care a fost lovit, bătut de părinți, membri de familie 41,3 54,1 4,6 Tabelul 101. Variabilitatea pe sexe a violenței în familia consangvină Profilurile violenței ca victimă în familia consangvină, exprimate prin frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
care a fost lovit, bătut de părinți, membri de familie 41,3 54,1 4,6 Tabelul 101. Variabilitatea pe sexe a violenței în familia consangvină Profilurile violenței ca victimă în familia consangvină, exprimate prin frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie, sunt diferite. Testul Pearson χ2 (χ2 = 17,188, df = 2, p < 0,001) indică diferențe semnficative între bărbați și femei. În familia de origine ponderea băieților care nu au fost agresați este mai mică
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
În familia consangvină am fost interesați de poziția individului în raport cu violența domestică în copilărie, deopotrivă ca martor emoțional pasiv și ca victimă. Profilurile violenței observate ca martor emoțional, exprimate prin frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se, sunt asemănătoare la bărbați și la femei. Profilurile violenței ca victimă în familia consangvină, exprimate prin frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie, sunt diferite. În familia de origine ponderea băieților care nu au
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
violenței observate ca martor emoțional, exprimate prin frecvența cu care i-a văzut sau auzit pe părinți lovindu-se, sunt asemănătoare la bărbați și la femei. Profilurile violenței ca victimă în familia consangvină, exprimate prin frecvența cu care a fost lovită, bătută de părinți, membri de familie, sunt diferite. În familia de origine ponderea băieților care nu au fost agresați este mai mică decât cea a fetelor cu 9,5%. Coeficientul de corelație neparametrică Spearman ( = 0,443, p < 0,01) între
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]