36,856 matches
-
labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o mandală de curbe și piele bronzată) sau dacă făcuseră dragoste. Poate că se iubeau doar privindu-se, ca în Donne, întinși pe iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și încercând să citesc, da, o istorie de o amplitudine monstruoasă, o istorie atotcuprinzătoare, trei pași în sus și trei pași în jos, astfel dădeam târcoale unei lumi pe care o regăseam străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă împiedica să respir“. Drumul lui Relu Golea, din Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, este la fel de lung ca și cel al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
programul, a rămas aceeași titulatură. În fine, lucrul acesta poate se mai limpezește pe parcurs, poate dacă zici Euro Art te gândești la faptul că are o componentă europeană mai substanțială pe care, dacă ne uităm în program, nu o regăsim, fiind pe partea internațională doar o trupă din Moscova. Mai este și o trupă studențească din Chișinău. O putem pune și pe aceasta la internațional. O putem pune și pe aceasta, desigur, dar eu mă refer la titulatura „Euro Art
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
rău. Era ciufulit și cu fața galbenă. - Poate ai nevoie să te odihnești un timp. - Nu, n-am nevoie de odihnă, ci de pacea simțurilor. După o pauză mi-a spus că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea lui venea de la viața noastră destrăbălată. Medicamentul cel mai sigur era abstinența. Capacitatea de a picta îi era serios amenințată. Eram la fel de obosită și capacitatea mea de a desena era la fel de amenințată, dar acum pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a lungul unei vieți pline de dificultăți și de utopice momente de fericire. Mult timp, mai ales după împlinirea celor șaptezeci și cinci de ani de patriarh al familiei, se gândise să se dedice studiilor religioase.Vroia, cu alte cuvinte, să-și regăsească rădăcinile și în același timp să-și afirme identitatea evreiască. Noah spunea adesea că Tora era, chiar și pentru cei fără credință, un izvor de învățătură etică și psihologică care nu seacă niciodată. Într-o bună dimineață, când se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de plâns. În tipografie totul era bine ordonat de mâna lui Benedetto. Numai hainele tinerilor dispăruți atârnau ca niște drapele de doliu bătute de vânt. Lui Beppo i se năzări că totul se întâmplase din cauză că nu făcuse nimic pentru a regăsi corpurile celor dispăruți. Ieșise din tipografie mânat de gânduri negre ca un vânat. Acasă Edith călca tăcută un maldăr de cămăși. Tânăra pereche dormea adânc, ca și cum iubirea le consumase toate puterile. Beppo deschisese ușor ușa de la dormitorul lui Benedetto, contemplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e Jacopo! Beppo amuți ca în seara când Benedetto venise cu Maria Giudita. Oare nu știa că Edith vedea mai bine decât el? Dar până la urmă se liniștise - nu-i păsa dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Aha! - Ți-am scris o scrisoare lungă. Nina își aminti brusc de scrisoare bizară, cu un scris pe diagonală, foarte original, în care i se povestea cum simplul fapt că exista îl ajutase pe cel care scrisese textul „ să se regăsească ca om în lumea celor mari“. În final i se explicase că expeditorul scrisorii aparținea unui popor străvechi, cel al piticilor, un popor vrăjit. Asta îi plăcuse mult Ninei, pentru că ea însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în sinagogă se așezase direct pe locul lui Rudi. Ca și cum acel loc fusese dintotdeauna al lui. Se simțea împăcat că acel om, care luase în batjocură amintirea lui Rudi, acum, în mod spontan, îi arăta căldură. Era ca și cum ar fi regăsit viața veche a lui Rudi, pe care o putea adăuga armonios la viața lui tânără, fără multe experiențe. Predica rabinului începuse cu câteva cuvinte despre importanța Sabatului și se sfârșise, ca de obicei, cu o pildă. De data asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
începând cu data de 29.09.2013. 5. Referitor la sumele încasate de asociație că penalități aferente restantelor la plata cheltuielilor de întreținere, vă Informam că toate încasările și plățile, efectuate către furnizorii de servicii (în a caror facturi se regăsesc penalitățile calculate pentru Întârzierile de plată pt. serviciile oferite), au fost înregistrate în registrul mijloacelor bănești rapotul de casă, în mod cronologic și corect. Scară C În care locuiți și dumneavoastră, are datori la plata penalităților calculate de furnizorii de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
lași,în baza căreia s-a înscris la organele fiscal obținând Codul fiscal nr.5386892. Ne reproșați că va afișam datele personale fără acordul dumneavoastră, lucru fals, deoarece înscrierea numelui dumneavoastră în listele lunare de la scară C unde locuiți, se regăsește de peste 30 de ani, nu va încălca dreptul la confidențialitate și este conform Legii 230/2007, pentru că în listele de plată se afișează repartizarea consumurilor individuale și sumele ce trebuie plătite pentru fiecare proprietar de apartament. Toate problemele sau nemulțumirile
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
o poziție vulnerabilă, pe o platformă cu rotile, care stă pe un soclu de lemn. Într-un tablou monumental e redată o ceremonie a unor personaje cu cap de câine, iar într-o vitrină de mobilier din anii ’70 se regăsesc obiecte din uzul personal al memoriei artistului. Într-o altă lucrare a sa instalată în pavilion, respectiv trei plăci de ceramică funerară pe care sunt imprimate trei still-uri din filmul Nosferatu a lui Murnau, reprezentând momentul însemnării crucii pe ușile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
observații se impun. Nu neapărat din spirit critic neconsumat sau bovarisme de varia feluri. Chiar și cu 500 de spectatori, prestigiul admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea Ediția din acest an ni s-a părut, poate ne înșelăm - dar când regăsim anumite observații strict personale și la alți comentatori cu care „nu suntem vorbiți“, înseamnă că e ceva adevăr la mijloc -, cam hibridă și prea ambițioasă în a prezenta prea multe evenimente-spectacole înghesuite într-un interval de timp prea scurt. Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
procurat toate aceste lucruri? C.M.: În mare măsură, e vorba de amănunte de care îmi amintesc - cred că dacă nu ești atent la amănunte, cu greu poți fi povestitor. Și-mi face plăcere și să mi le amintesc, și să regăsesc acele obiecte „fosilă“ - sunt ca o dovadă că am fost vii și tineri atunci. Însă filmul se face în echipă și o mare parte din atmosfera lui se datorează minuției și plăcerii cu care scenografa Mihaela Poenaru și creatoarea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
care e la fel de importantă sau mai importantă decât cea prin cuvinte. Peștii au alt rost, mai cu seamă pentru un film plasat în comunism - vorbesc despre singurătate, despre limite, despre tăcere și libertate - și, nu întâmplător, la finalul filmului le regăsim pe cele două fete înapoia sticlei ferestrei ca într-un acvariu uriaș. E.C.: Sunt în film câteva secvențe pe care doar cine a trăit în România anilor ‘80 le poate descifra: una dintre ele este scena savuroasă cu Ahmed, alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
este scena savuroasă cu Ahmed, alta e discuția dintre Otilia și Adi, apoi scena mesei festive... Cum au fost percepute de străini? C.M.: Secvența de la masă e percepută în toate țările ca fiind foarte familiară, foarte autentică și multă lume regăsește în ea ceva din atmosfera propriei familii. Pentru spectatorul român, momentele astea au în plus o nostalgie autobiografică, dar chiar și sentimentul ăsta e comprehensibil de către toți cei care au trăit în țările din est. E.C.: Scena mesei festive mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cu ghetuțele într-o mare băltoacă tulbure, întinsă pe stradă. Acolo am dat drumul clopoțelului în apă și, deși am tot pipăit cu minutele pe fundul băltoacei care nu era mai adâncă de câțiva centimetri, nu am reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului mult mai adânc în trecut. M-am concentrat asupra fetiței, a cozilor ei legate cu funde enorme de pânză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reproducea precis conturul Africii, cu deserturile și fluviile principale. Blocul se afla în stadiu de finisare. Era lipit la un capăt de o construcție care m-a neliniștit întotdeauna din cauza crenelurilor și foișoarelor, a perspectivelor infinite pe care le-am regăsit la Chirico, și pe toată partea din spate, dinspre moară (altă clădire medievală, de un stacojiu sinistru), blocul avea întinse încă schele ruginite; în spatele blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Gina. O visam aproape în fiecare noapte.Era ceva nebunesc în (totuși) liniștea mea în privința ei. Nu puteam să cred că nu se va întoarce la mine. Scriam, mi se pare, pe zece ianuarie: "Viață orientată spre exterior. Nu mai regăsesc decât cu drumul care duce spre centru, spre mine. O proză volatilă dublată de senzația de incapacitate, de indolență, crize emotive declanșate pe un fond indiferent, atenție difuză. Citesc Thanatos de Biberi și Visul de Popoviciu. Am terminat Orlando de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a fost, este și va fi. Tatuajele sale păreau să circule pe sub piele, să-și amestece contururile: la o reprezentație, privindu-l cu binoclul, vedeai desenată cu cerneală sângerie o ploaie de stele pe umărul drept; la spectacolul următor o regăseai pe pântece, dar cu cerneală verde. Papagalul cu diamant în frunte, care cu aripile întinse îi împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se spele frecîndu-și bine capul cu laba și lingîndu-se pe bot cu ochii mijiți către noi. Mi-era dragă Gigi deși, în afară de obiceiul spălatului, nu era altul de virtute. Am ieșit pe stradă și-am luat-o peste câmp. Am regăsit repede groapa, pe care o camuflaserăm ieri cum ne pricepuserăm, și-am coborât treptele spre marea sală albastră. Scheletul gigantic o ocupa în întregime. Oasele sale iliace erau largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă de ceea ce se întîmplase cu ea pe aleea de cărămizi. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe cărarea spre foișor. Am străbătut acel drum ca dintr-un singur pas - și brusc m-am regăsit față-n față cu magazia dărăpănată în care se găsea REM-ul. Fără să ezit nici o secundă, am scos cheia de aur și am împlîntat-o în lacătul ruginit. Așa cum mă așteptasem, se potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]