29,899 matches
-
se datorează nivelului slab de agresivitate înregistrat per ansamblu. Rezultatul cel mai interesant se referă la diminuarea numărului de agresiuni fizice la băieți. Această scădere e însoțită de creșterea numărului de agresiuni verbale și indirecte. Bjorkqvist, Osterman și Lagerspetz (1994 citați de Osterman et al., 1998) au constatat că victimele adulte de ambele sexe vorbesc despre agresiuni indirecte diferite. Bărbații raportează agresiuni indirecte brutale, adesea personale într-un cadru relațional (de exemplu, o evaluare profesională incorectă). Femeile se consideră mai degrabă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
împotriva rolului personalității în exprimarea agresivității se bazează pe instabilitatea temporală și contextuală a comportamentului agresiv. Unele cercetări mai mult sau mai puțin recente demonstrează totuși că personalitatea poate avea o anumită influență asupra comportamentului agresiv (Eron și Huesmann, 1990, citat de Eron, 1994; Olweus, 1979 citat de Endersen și Olweus, 2001). Olweus (1979) a făcut o meta-analiză a studiilor longitudinale centrate pe comportamentul agresiv și organizarea răspunsurilor la copii. Pentru fiecare studiu, autorul a identificat coeficientul de stabilitate a agresivității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
adoptați demonstrează natura ereditară a trăsăturilor de personalitate, subliniind și caracterul lor maleabil. Rezultatele obținute de Huesmann și colegii săi sugerează posibilitatea prezicerii comportamentului agresiv la trei generații consecutive (Eron, Huesmann, DuBow, Romanoff și Yarmel, 1987; Huesmann et al., 1984 citați de Eron, 1994); fapt ce nu contravine ideii de determinism genetic. Autorii citați explică totuși fenomenul în termeni de procese de învățare și de preluare trans-generații a schemelor comportamentale comune. Personalitatea pare să joace un rol important în ceea ce privește manifestările agresive
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
înlocuite de exteriorizare-înfrânare. Subiecții caracterizați de un înalt grad de "înfrânare" dovedesc o agresivitate puternică atunci când sunt puși în situația de a răspunde la o insultă neașteptată. Rezultatele a trei experimente realizate de Bushman (Bushman, 1995; Bushman și Geen, 1990 citați de Bushman, 1996) subliniază efectul moderator al ostilității (dimensiunea agresivității fizice) asupra comportamentului agresiv și a proceselor cognitive (procese mentale având funcții particulare în prelucrarea informațiilor) implicate. Bushman și Geen (1990) observă că subiecții de sex masculin ai căror iritabilitate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sugerează că o stimă de sine slabă stimulează gustul pentru acte de risc. Dar în același timp s-a demonstrat că și o puternică stimă de sine poate provoca o tendință agresivă mai ridicată (Baumeister și Tice, 1988; Baumeister, 1989 citați de Baumeister, Smart și Boden, 1996). Aceste studii arată că indivizii cu o puternică stimă de sine doresc o stimă de sine și mai mare, iar persoanele cu stimă de sine scăzută evită situațiile care le-ar permite creșterea stimei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivitate ar putea exista vreo legătură. În opinia lor, probabilitatea agresivității nu depinde de gradul ci de dimensiunea în jurul căreia stima de sine s-a dezvoltat. Gradul stimei de sine nu poate determina decât alegerea victimei (Baumeister și Heatherton, 1996 citați de Baumeister et al., 1996). Baumeister, Smart și Boden (1996) conchid că agresivitatea este de obicei reacția individului la o serie de amenințări care i-au zdruncinat imaginea de sine favorabilă și stima de sine ridicată. Acești autori cred că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atitudinii subiecților față de obiecte non sociale, reducând intervenția contextului interpersonal atunci când le cereau subiecților să aprecieze o persoană absentă și necunoscută. Aceleași rezultate au fost obținute și de alți cercetători (Baron, 1972; Baron și Bell, 1975; Bell și Baron, 1976 citați de Baron et al., 1994): creșterea temperaturii provoacă o stare de iritabilitate la indivizi, favorizând apariția comportamentului agresiv. Analizând efectele temperaturii "ostile" într-un cadru interpersonal pentru a studia comportamentul agresiv față de alți indivizi, Baron (1972) constată o diminuare în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
studiilor de arhivă se datorează faptului că, în cazul experimentelor în laborator, subiecții știu cu siguranță că pot opri experimentul oricând și părăsi sala, în timp ce în viața reală această eventualitate nu există (Bell și Baron, 1981; Bell și Fusco, 1986 citați de Baron et al., 1994). Reanalizarea anumitor cercetări de arhivă arată că în perioadele mai calde relația între temperatura ridicată și comportamentul agresiv devine relativ instabilă (Bell et al., 1986 citat de Baron et al., 1994), de parcă indivizii ar ezita
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ei se consideră furioși și folosesc agresivitatea fizică, ținând cont însă foarte mult de părerea celorlalți (sinele public). Ei au de cele mai multe ori antecedente psihopatologice, sunt impulsivi și caută senzații tari (Arms et al., 1997; Mustonen, Arms și Russell, 1996 citați de Russell et al., 1998). Există chiar și cercetări asupra factorilor implicați în declanșarea revoltelor, doar că studiile empirice sunt rare. Revoltele pe stadioane sunt adesea declanșate de grupuri de indivizi și foarte rar de indivizi solitari. Studiile experimentale și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
având condiții de trai diferite și prezentând grade diferite de familiaritate cu partenerii. Toate rezultatele susțin că declanșarea comportamentului ofensiv depinde de receptarea stimulării "ostile", mai mult sau mai puțin severe (Ulrich et al., 1962; Azrin, Hutchinson și Hake, 1963 citați de Pahlavan). Dependența de filum în declanșarea comportamentului ofensiv la animalele ce au fost supuse unor stimulări "aversive" i-a determinat pe cercetători să emită ipoteza conform căreia atât la oameni, cât și la animalele există o tendință înnăscută spre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la indivizi de receptarea unui stimul "ostil" (Hokanson și Burgess, 1962a; Hokanson și Burgess, 1962b; Hokanson, Burgess și Cohen, 1963; Hokanson și Shetler, 1961; Hokanson, Willers și Koropsak, 1968; Gentry, 1970a; 1970b; Rule și Hewitt, 1971; Zillmann și Cantor, 1976 citați de Pahlavan). Rezultatele studiilor experimentale ne permit să concluzionăm că stimularea ostilă acționează asupra echilibrului neurovegetativ al individului. Iar aceste activități neurovegetative sunt influențate de natura, intensitatea și modul în care subiectul percepe cauzele stimulării la care a fost supus
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ori să-și rezolve conflictele sociale într-o manieră agresivă, imitându-i pe adulți sau pe părinți, mai ales dacă agresivitatea exprimată este recompensată. Pentru a studia cum anume copii învață să fie agresivi, Bandura, Ross și Ross (1963a, 1963b citat de Bandura, 1986) le-au arătat copiilor cum o persoană lovea, mai întâi într-un film, apoi într-un desen animat și, în final, pe viu, o păpușă gonflabilă în diferite feluri. Copii au văzut astfel un adult lovind cu
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe maltratare sau pedepsire, fie că sunt aplicate acasă, la școală sau la locul de muncă, sunt asociate cu agresivitatea atât la copii și adolescenți, cât și la adulți (Dodge, Bates și Petit, 1990; Weiss, Dodge, Bates și Petit, 1992 citați de Coie et al., 1997). Copii maltratați sau neglijați sunt mai agresivi și mai puțin sociabili. Ei reacționează la suferința altora mai degrabă prin agresivitate decât prin empatie. Copii maltratați manifestă mult mai des acte de furie, având relații sociale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
este mult mai greu să-ți ceri drepturile și mult mai ușor pentru alții să le ignore. Lagărele de concentrare au arătat în ce măsură degradarea umană poate dezinhiba agresivitatea. Agresorii sunt și / sau rămân oameni integri? Încă din 1896 Le Bon (citat de Moser, 1997) atrăgea atenția asupra faptului că mulțimea exercită o influență majoră asupra dezinhibării agresivității. Secolul XX a fost martorul acestor forme de violență a maselor, surprinse în timpul unor conflicte istorice majore, dar și în revoltele mulțimii. Festinger, Pepitone
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
crește nivelul de activare fiziologică și, în consecință, agresivitatea manifestată împotriva complicelui, situație în care subiecții fuseseră în prealabil provocați. În cazul subiecților non provocați nu s-a observat nici un efect. Cercetările (Zillmann și Bryant, 1974; Zillmann et al., 1974 citați de Tedeschi et al., 1994) au demonstrat că activarea fiziologică intensă poate favoriza manifestarea agresivității atunci când individul interpretează activarea ca pe o stare de furie. Identificarea corectă a cauzelor stării fiziologice resimțite (activitatea motrică intensă) ar putea duce la evitarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
o paletă largă de comportamente, plecând de la resemnare sau disperare până la tentative de depășire a obstacolelor ce apar în cale. Studiile ulterioare au demonstrat că frustrarea provoacă agresivitate doar atunci când individul a învățat să reacționeze la frustrare astfel (Berkowitz, 1969, citat de Berkowitz, 1993). Indivizii care dispun de alte strategii comportamentale reacționează altfel (Bandura, 1973 citat de Bandura, 1986). Chiar dacă a fost mult criticată din cauza unei fundamentări științifice slabe, teoria frustrare-agresivitate are meritul de a fi fost o primă conceptualizare a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
este supus singur tratamentului experimental, el nu va manifesta nici un fel de reacție agresivă, în schimb va ataca în prezența unui membru din aceeași specie (Blanchard, Blanchard și Takahashi, 1978; Ulrich et al., 1962; Ulrich, Stachnik, Brierton și Marbry, 1966 citați de Pahlavan, 1987). Ideea că factorii responsabili de comportamentele agresive umane ar fi rezultatul unui proces adaptativ organic, dezvoltat de-a lungul evoluției speciei, nu mai pare astăzi satisfăcătoare. Evoluția organismelor joacă un rol în manifestarea comportamentelor agresive umane, dar
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor afective și cognitive. Din punct de vedere istoric dezvoltarea concepțiilor cognitive coincide cu studiul efectului observării violenței asupra comportamentului agresiv (Farber, 1963; Gregg și Simon, 1967 citați de Eron, 2001). Această mișcare reprezintă o adevărată schimbare de poziție față de modelele clasice. Propunerile lui Bandura (1977 citat de Bandura, 1986) și lucrările lui Eron (1963 citat de Eron, 1994) au jucat un rol central în fundamentarea concepției. În
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scala temperării ostilității personale, scala stării și trăsăturii de, scala iritabilității (în ordine Spielberger, Johnson, Russell, Crane, Jacobs și Worden, 1985; Cook și Medley, 1954; Siegel, 1956; Megargee, Cook și Mendelsohn, 1967; Spielberger, Jacobs, Russell și Crane, 1983; Caprara, 1982 citați de Baron et al., 1994). Scalele de personalitate reflectă tendința generală de a reacționa agresiv sau nivelul general de ostilitate. Scalele de mai sus pot fi folosite împreună cu altele pentru măsurarea reacției agresive a individului în situații specifice. În acest
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Apoi subiectul folosește un chestionar pentru a-l evalua pe cel care l-a provocat. Subiectul este lăsat să creadă că o evaluare negativă din partea sa îi poate face rău provocatorului (O'Neal și Taylor, 1989; Zillmann și Cantor, 1976 citați de Tedeschi et al., 1994). Într-un experiment, un om este rugat să traseze un cerc cât mai lent posibil. Apoi experimentatorul intră brusc în cameră și se prezintă ca fiind supervizorul. Pretinzând că urmăriseră performanțele subiectului printr-o oglindă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
induce subiecților comportamente greu de interpretat din cauza motivațiilor reale ale subiecților. Subiectul poate crede cu tărie că-l ajută pe ucenic să învețe sau că aduce o contribuție majoră la progresul științei (Rule și Leger, 1976; Baron și Bell, 1975 citați de Baron et al., 1994). Jumătate dintre subiecții care au participat la experimentul realizat de Rule și Leger (1976) au fost mai întâi insultați de către ucenic, apoi li s-a adus la cunoștință faptul că șocurile intense fie accelerează învățarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care le au într-un context interpersonal și considerând comportamentele agresive mișcări cu o anumită structură specifică, producându-se sistematic în circumstanțe la fel de specifice, am hotărât să studiem comportamentele agresive ca fiind niște manifestări motrice. Conform lui Darwin (1872 / 1874 citat de Pahlavan, 1987) aceste mișcări transmit, chiar și la animale, informații despre natura stării emoționale a organismului, semnalând atitudinea binevoitoare sau ostilă față de semeni. Am presupus că organisme foarte simple reacționează în cazul unei stimulări aversive printr-o serie de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
observă existența unor comportamente recompensate sau sancționate din punct de vedre social, dar și prezența unor acțiuni de-a dreptul reprobabile. Rezultatele unui studiu longitudinal de 22 de ani pe un grup de tineri (Huesmann, Eron, Lefkowitz și Walder, 1984, citat de Eron, 1994) stabilesc legătura dintre atitudinea tinerilor față de televizor și comportamentul lor agresiv măsurat în trei rânduri (la 8, 18 și 30 de ani). Rezultatele indică o corelație între violența urmărită la televizor și auto-evaluarea agresivității la vârsta de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
evită încă să intervină în ceea ce ei numesc "certuri de familie" (Walker, 1999). Victimele prezintă adesea un ansamblu de simptome patologice precum dezordine cognitivă, comportament de evitare, depresie, anxietate puternică asociată cu un nivel intens de activare fiziologică (Walker, 1993, citat de Walker, 1999). Factorii și formele agresivității domestice sunt multiple. Configurația factorilor se schimbă în funcție de forma de agresivitate domestică săvârșită, natura lor însă rămâne aceeași. O particularitate a agresivității domestice constă în faptul că ea se declanșează ca reacție la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
este forma de agresiune cel mai ușor de identificat din cauza faptului că părinții aplică copiilor rele tratamente corporale. Copii aspru bătuți au tendința de a dezvolta scheme indirecte și deficitare de prelucrare a informației sociale (Dodge, Bates și Petit, 1990, citat de Coie et al., 1997). Identificarea acestor scheme permite prezicerea comportamentelor agresiv la copii. Maltratarea de către părinți îi determină pe copii să abordeze și să rezolve problemele sociale într-o manieră deviantă, forțându-i practic să se abată de la normele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]