30,256 matches
-
a Universității, mai exact aripa Facultății de Matematică. Ziaristul francez Ulysse de Marsillac, autorul lucrării "Guide du voyageur à Bucarest", apărută în anul 1877, face referire la afirmând că este "singura unde te poți plimba ascultând muzică. În fiecare seară, grădina este iluminată și, în zilele de sărbătoare, iluminatul este strălucitor. O stea mare din sticlă multicoloră și palmieri de tablă purtând globuri colorate în loc de fructe anunțau marile serate. Mesele luminate de o lumânare protejată de un manșon de sticlă primesc
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
voie, să cineze sau să bea bere, limonadă etc." În restaurant, pe lângă bucătăria delicioasă, "se putea juca biliard, se bea multă bere și se asculta muzică. Până târziu în noapte cânta orchestra lui Ludovic Wiest și, uneori, muzica militară". În grădina Rașca exista și o scenă, pe care s-au jucat numeroase piese de teatru, majoritatea străine, dar și piesele O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea (premiera 22 iulie 1880) de Ion Luca Caragiale, precum și Manasse de Ronetti-Roman
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
și o scenă, pe care s-au jucat numeroase piese de teatru, majoritatea străine, dar și piesele O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea (premiera 22 iulie 1880) de Ion Luca Caragiale, precum și Manasse de Ronetti-Roman. Tot la grădina Rașca a fost angajat pentru o perioadă și "Prințul operetei" Nicolae Leonard, care a apărut într-o serie de operete prezentate pe această scenă. La 12 iulie 1906, ziarul Dimineața își anunța cititorii că peste trei zile puteau viziona în
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
regi maghiari - se mai zăresc doar chipurile suveranilor Ștefan („Sfântul Ștefan Craiul”) și Emeric („Sfântul Imbre Craiul”) și de imaginea „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe omorând balaurul” - zestrea picturală a bisericii este întregită printr-o suită de scene praznicale: „Rugăciunea din Grădina Ghetsimani”, „Răstignirea”, „Coborârea de pe Cruce” și „Învierea”. Amintind de frescele de la Crișcior, dar mult mai colorate, picturile de la Ribița au o distribuție simplă și clară, compozițiile desfășurându-se pe un fundal cromatic egal, lipsit de elemente peisagistice. Similitudinile stilistice atestă
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
vedere fizic și genetic. De partea bielorusă a frontierei, rezervația biosferei ocupă ; aria centrală ocupă ; zona-tampon ; și zona de tranziție ; parcul național și situl din Patrimoniul Mondial UNESCO ocupă . Administrația sitului Belavežskaja Pušča din Kamieniuki, Belarus include laboratoare și o grădină zoologică unde pot fi văzuți zimbri (reintroduși în parc în 1929), koniki (cal semisălbatic), porci mistreți, elani, și alte animale indigene aflate în habitat similar celui natural. Există un mic muzeu, un restaurant, un bar și hotel (construite în perioada
Pădurea Białowieża () [Corola-website/Science/324705_a_326034]
-
-lea, Filip al Franței, duce d'Orléans la capela regală a palatului. Anul următor, noua ducesă d'Orléans a născut la palat o fiică, Marie Louise d'Orléans. Palaul a devenit reședința principală a Casei de Orléans. Ducesa a creat grădini ornamentale, despre care se spunea că sunt cele mai frumoase din Paris. Sub noul cuplul ducal, Palais-Royal va deveni centrul social al capitalei. Palatul a fost redecorat și au fost adăugate noi apartamente pentru cameristele și personalul Ducesei. Câteva din
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
Bourbon cu care s-a căsătorit în 1769. Fiul cel mare al cuplului, Louis-Philippe III d'Orléans s-a născut aici în 1773. Louis Philippe II, care a controlat Palais-Royal începând cu 1780 a extins și a reproiectat clădirile și grădina platului între 1781 și 1784. În 1784, grădina și structurile din jurul palatului au fost deschise publicului. Palatul reproiectat a devenit unul dintre cele mai importante locuri comerciale din Paris. Era frecventat de aristocrație, clasa de mijloc și clasa de jos
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
Fiul cel mare al cuplului, Louis-Philippe III d'Orléans s-a născut aici în 1773. Louis Philippe II, care a controlat Palais-Royal începând cu 1780 a extins și a reproiectat clădirile și grădina platului între 1781 și 1784. În 1784, grădina și structurile din jurul palatului au fost deschise publicului. Palatul reproiectat a devenit unul dintre cele mai importante locuri comerciale din Paris. Era frecventat de aristocrație, clasa de mijloc și clasa de jos. A căpătat reputația unui loc unde aveau loc
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
398,5 l/ m. pătrat. Mersul anotimpurilor este foarte neregulat, primăvara ține doar câteva săptămâni sau,și mai puțin, precedată de topirea zăpezilor și sfârșind cu sosirea păsărilor călătoare. Atunci Bucovul se umflă și inundă așezările omenești din preajmă sau grădinile oamenilor. Toamna este cunoscută doar prin scurtarea zilelor și prin vântul care scutură frunzele pomilor. Căldura verii continuă scăzând încet până prin octombrie, iar în noiembrie, decembrie începe iarna. Vara începe de prin luna mai, atingând în iulie temperaturile cele mai
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și urcarea pe tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga. În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul Palat Regal și grădinile au fost renovate de către arhitectul sloven Jože Plečnik. În această perioadă, Catedrala Sf. Vitus a fost finalizată (pe 28 septembrie 1929). Lucrările de renovare au continuat în 1936, fiind coordonate de Pavel Janák, succesorul lui Plečnik. La 15 martie 1939
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
în special aspectul galeriei de picturi a castelului. Clădirile din cetate reprezintă aproape fiecare stil arhitectural din ultimul mileniu. Cetatea Pragăi include Catedrala Sf. Vitus (în stil gotic), Bazilica Sf. Gheorghe (în stil romanic), o mănăstire și mai multe palate, grădini și turnuri de apărare. Majoritatea spațiilor interioare ale castelului sunt deschise turiștilor. În prezent, castelul adăpostește mai multe muzee, inclusiv colecția Galeriei Naționale de artă barocă și manieristă, o expoziție de istorie cehă, Muzeul jucăriilor și o galerie de imagini
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
Trahanache, iar aceasta îl iartă și îi spune să conducă manifestația publică și banchetul popular în cinstea deputatului ales, dându-i speranțe că ar putea să fie sprijinit la următoarele alegeri. Piesa de teatru se termină cu banchetul popular din grădina primăriei, unde se țin toasturi și se servește șampanie. Prima reprezentație a piesei "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale a avut loc pe scena Teatrului Național la 13 noiembrie 1884 , fiind supervizată chiar de către autor. În decursul timpului
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
se află astăzi în Muzeul de Arheologie din Istanbul. Restul comorii a achiziționat în anul 1881 de către Muzeul Regal din Berlin "(Königliche Museen zu Berlin)", unde a rămas până în 1945, când a dispărut dintr-un buncăr de protecție aflat sub Grădina Zoologică din Berlin. De fapt, comoara a fost transportată în Uniunea Sovietică de către Armata Roșie. În timpul Războiului Rece, guvernul Uniunii Sovietice a negat că ar avea vreo informație despre soarta Comorii lui Priam. Cu toate acestea, comoara a apărut în
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
Libertatea religioasă cerea ca biserica și statul să fie separate. Williams a fost primul care a folosit expresia „zid de separare“ pentru a descrie relația dintre biserică și stat. El a chemat pentru ridicarea unui zid înalt de separare între „grădina lui Hristos“ și „sălbăticia lumii“. Această idee a fost unul din fundamentele clauzei religioase în Constituția Statelor Unite, și Primul Amendament la Constituția S.U.A., deși limbajul folosit de fondatori este destul de diferit. Ani mai târziu, în 1802 Thomas Jefferson, scriind de
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
Un alt exemplar al statuii este amplasat în curtea Academiei di Romania din Roma. Deși statuia a fost instalată în 1994, ea nu a fost finisată nici până în ziua de azi, dar trece aproape neobservată pentru cetățeni, fiind ascunsă în fundul grădinii, printre vegetația luxuriantă. Traian, nud și cu palmele căuș, întoarse în sus, într-o postură prea puțin imperială, a fost montat pe treptele muzeului încă din noiembrie 2011, iar statuia a fost acoperită cu folie, spre a o feri de
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
rusă, palatul a început să se deterioreze. A fost restaurat însă de familia Radziwiłł și între 1881 și 1886 interioarele au fost renovate de prințul Anton Radizwill și de soția sa, franțuzoaica Marie de Castellane. Ei au proiectat și o grădină în stil englezesc. Cu o suprafață de peste un kilometru pătrat, grădina este unul din cele mari astfel de parcuri din Europa. În 1939, familia Radziwiłł a fost din nou izgonită din castel de Armata Roșie care a invadat Polonia. În
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
de familia Radziwiłł și între 1881 și 1886 interioarele au fost renovate de prințul Anton Radizwill și de soția sa, franțuzoaica Marie de Castellane. Ei au proiectat și o grădină în stil englezesc. Cu o suprafață de peste un kilometru pătrat, grădina este unul din cele mari astfel de parcuri din Europa. În 1939, familia Radziwiłł a fost din nou izgonită din castel de Armata Roșie care a invadat Polonia. În perioada sovietică, castelul a fost utilizat ca sanatoriu, iar parcul a
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Castelul a fost construit între 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian von Österreich (fratele împăratului Franz Joseph I.) și soția sa Charlotte von Belgien. Arhitectul și în același timp și constructorul a fost Carl Junker. Construcția, înzestrarea interioară precum și grădinile au fost executate după indicațiile detaliate ale lui Maximilian și mai reflectă și astăzi marea lui dragoste pentru mare. Înzestrarea interioarelor a fost terminată abia în 1870, după moartea lui Maximilian. Începând din 1955 castelul este un muzeu de stat
Castelul Miramare () [Corola-website/Science/326378_a_327707]
-
argila extrasă aici fiind folosită la doar câteva sute de metri distanță, într-un cartier al olarilor situat aproximativ pe locul actualei Piețe a Unirii. În apropierea acestei zone, la doar câteva sute de metri înspre Păcurari, a ființat prima grădină botanică din Iași, realizare a medicului și naturalistului Anastasie Fătu, membru al Academiei Române. În 1856 acesta a înființat, pe un teren al cărui proprietar era, o grădină botanică ce a existat timp de 30 de ani, până la moartea sa. Urmașii
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
acestei zone, la doar câteva sute de metri înspre Păcurari, a ființat prima grădină botanică din Iași, realizare a medicului și naturalistului Anastasie Fătu, membru al Academiei Române. În 1856 acesta a înființat, pe un teren al cărui proprietar era, o grădină botanică ce a existat timp de 30 de ani, până la moartea sa. Urmașii academicianului au vândut însă terenul iar grădina botanică s-a destrămat, o parte din plante fiind transferate în noua grădină botanică înființată lângă Casa Roset, unde se
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
și naturalistului Anastasie Fătu, membru al Academiei Române. În 1856 acesta a înființat, pe un teren al cărui proprietar era, o grădină botanică ce a existat timp de 30 de ani, până la moartea sa. Urmașii academicianului au vândut însă terenul iar grădina botanică s-a destrămat, o parte din plante fiind transferate în noua grădină botanică înființată lângă Casa Roset, unde se afla sediul Societății de Medici și Naturaliști din Iași, azi Muzeul de Istorie Naturală. Singurele urme care mai amintesc de
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
un teren al cărui proprietar era, o grădină botanică ce a existat timp de 30 de ani, până la moartea sa. Urmașii academicianului au vândut însă terenul iar grădina botanică s-a destrămat, o parte din plante fiind transferate în noua grădină botanică înființată lângă Casa Roset, unde se afla sediul Societății de Medici și Naturaliști din Iași, azi Muzeul de Istorie Naturală. Singurele urme care mai amintesc de existența ei sunt numele străzilor din zona (Strada Florilor și Stradela Florilor) precum și
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
lucrării a fost realizată la 1 martie 1901 și, după lucrările de finisare, primarul Constantin B. Pennescu (1901-1904) realiza recepția definitivă la 7 martie 1902. Lucrările de asanare a terenului realizate cu această ocazie au permis și crearea unei mari grădini publice pe partea dreaptă a bulevardului care cobora în linie dreaptă de la esplanadă până la Gară. Terenul fiind însă în continuare instabil, lucrari periodice de consolidare a terenului și reparații au fost necesare. Rezolvarea acestor probleme a venit doar odată cu aprobarea
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
până la Gară. Terenul fiind însă în continuare instabil, lucrari periodice de consolidare a terenului și reparații au fost necesare. Rezolvarea acestor probleme a venit doar odată cu aprobarea proiectului Regionalei CFR Iași de a construi un ansamblu de locuințe pe terenul grădini publice. Noi lucrări de consolidare a terenului au fost necesare și abia la 20 decembrie 1925 a fost inaugurat Căminul Cultural C.F.R. Râpa Galbenă și ansamblul de pavilioane care îl înconjoară, ansamblu clasat monument istoric (cod LMI IS-II-a-B-03892). Lucrarea, ce
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]