29,495 matches
-
parte, desăvârșirea Unirii, iar pe de altă parte a marcat debutul inițiativelor ce vizau reformarea societății românești, reformele agrară și electorală fiind cele care se detașau ca importanță. Cum exact aceste reforme, ce atingeau importante interese economice și politice, se loveau, În procesul de legiferare, de o puternică rezistență, s-a ajuns la cunoscuta lovitură de stat din 2/14 mai 1864. Aceasta din urmă s-a concretizat În dizolvarea Adunării și publicarea Statutului dezvoltator al Convenției din 7/19 august
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum din moarte viața cum de s-a urcuș? / Astfel și poemul meu s-a-nfiripat / dintr-o dislocare, cum s-a-nșurubat?” (Mi minor) - și condiția poetului - „Poetul este un mândru cerb / lovit de săgeata indiferenței, / sufletul său este un herb / expus într-un palat al Florenței” (Poetul); „Suntem legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem chemare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Hz) și prelung (0,08-0,15 s) iar celălalt (zgomotul II, diastolic) este comparativ mai slab, mai acuțit, (100-150 Hz) și mai scurt (0,07-0,10 s). Mai mult, zgomotul I are timbru înfundat, față de zgomotul II, care este clar, lovit. Ariile de ascultație sunt porțiuni din suprafața toracică unde aceste sunete sunt cel mai bine percepute (amplitudine maximă). Zomotul I se aude mai bine în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară pentru valva mitrală și respectiv la baza apendicelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
să fi apărut Într-un timp foarte scurt, atunci când texte mai mult sau mai puțin explicite ne vorbesc despre ele pentru prima dată. Pe de altă parte, căutarea unor mărturii sigure și tangibile asupra existenței religiilor În epoca preistorică se lovește de dificultăți la prima vedere insurmontabile. Aceasta depinde de identitatea preistoriei și a religiei. Termenii problemei sunt religie, religii, preistorie și arheologie. Prin definiție, preistoria nu are texte, În timp ce religia are nevoie de ele. Sau, mai bine zis, cercetătorul are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atestări mai vechi apar În secolul al XIV-lea Î.Hr. (Tell El-Amarna), povestește că preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa este chemat la judecată În fața zeului suprem Anuxe "Anu"; Însă reușește să scape datorită Învățăturilor oferite cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simbol era câinele; Nininsina „Stăpâna din Isin” (cf. subcapitolul 4.6c), socotită soția lui Pabilsangxe "Pabilsang" și mamă a lui Damuxe "Damu", declarată „Mareaxe "Marea" tămăduitoare a oamenilor”; Ninkarrakxe "Ninkarrak", „Stăpâna zăgazului (?)”, invocată la sfârșitul Codului lui Hammurabi pentru că Îi lovește cu boli pe cei răi; Nintinuggaxe "Nintinugga", „Stăpâna care redă viața celui mort”. 8. Zeii naționali Marduk și Assurtc "8. Zeii naționali Marduk și Assur" a) Mardukxe "Marduk" Numele Mardukxe "Marduk" are la bază presupusul nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
responsabilitatea persoanei care comite „păcatul”: dacă cel vinovat este suveranul, Întreaga țară va avea de suferit consecințele mâniei divine, care nu se va Îmblânzi până când vina nu va fi ispășită, uneori chiar de-a lungul câtorva generații. Molima care a lovit ținutul hitit Între sfârșitul secolului la XIV-lea și Începutul secolului al XIII-lea a fost considerată o consecință a unei greșeli comise de suveranul Șuppiluliuma I, ispășită mai apoi de fiul său Murșili al II-lea. Concepția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau alterate de prezența unor corpuri străine, cum ar fi fragmentele de unghii sau păr) sau când se Întârzie până după momentul stabilit pentru celebrarea riturilor religioase, din cauza implicării În campanii militare, sau, pur și simplu, atunci când o persoană este lovită de vrăji malefice. Consecințele mâniei divine provocate de aceste violări nu Încetează până când nu se restabilește ordinea răsturnată prin celebrarea unui ritual potrivit. Comportamentul zeilor, aparent capricios, ține În realitate de conceptul conform căruia hitiții au parte de „dreptatea divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drept; este un zeu Îndurător și binevoitor, care cunoaște totul datorită călătoriei sale În jurul lumii: ...el șadică zeul Soarexe "Soare"ț care Îi răsplătește pe oamenii drșețpți și Îi culcă la pământ, asemenea arborilor, pe oamenii răi, el care Îi lovește În cap pe oamenii răi și Îi nimicește ca pe niște șakșakiluș (Appuxe "Appu", A I 1-5). Ideea de dreptate divină, precum și ideea necesității de a apela la ea stau la baza compunerii textelor rugăciunilor pe care suveranii hitiți le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riturilor de magie neagră boala și moartea soției, iar ¾attușilli al II/III-lea Îl acuză de asemenea practici pe pe adversarul său Armaxe "Arma"-Tar¿unta. Efectele vrăjilor negative se manifestă ca o „legătură” care Îl ține pe cel lovit de puterile malefice; de aici derivă o serie Întreagă de situații care merg de la boală la neputință, avort, foamete, molimă și moarte. Puterile răului sunt indicate de hitiți cu expresii ca „ochi răi (= răuvoitori)”, „limbi rele”, „salivă rea”, „sperjur” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i ia locul lui Baalxe "Baal", dovedindu-se prea mic pentru tronul uriaș potrivit doar zeului dispărut. Urmează apoi zeul-artizan Kotharxe "Kothar"-wa-Khasisxe "Kothar-wa-Khasis" (lit.: „Abil și Ingenios”), care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va provoca indirect sfârșitul tragic al tânărului Aqhatxe "Aqhat" În mitul omonim. Zeițe minore sunt și pețitoarele Katharatxe "Katharat", un grup care prezidează peste căsătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi putut lovi și porturile septentrionale și orientale ale Cretei, distrugând mare parte din flotele sale1. 2. Starea documentelor: imagini fără cuvintetc "2. Starea documentelor \: imagini fără cuvinte" Până În secolul al XV-lea Î.Hr. Creta a fost locuită de populații care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V, 370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să respecte normele rituale și să Îi aducă Zeiței Demetra onorurile străvechi datorate, pentru a o Îmblânzi. Așadar, odată scurs definitiv timpul În care oamenii se aflau În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strâmtorarea provocată de tensiunile sociale și economice. În opoziția lor față de modelul cultural tradițional sau În Încercările de a-l transforma, ele dovedeau o aspirație spre depășirea condiției umane și o tendință care se poate numi generic mistică. Refuzul lor lovea universul mitologic și cosmologia lui, Înlocuite de principii abstracte, ca nèikos și philìa, la Empedocle, sau ca monadele pitagoreicilor. Sau se construia o mitologie alternativă, așa cum au făcut orficii, unde pentru prima dată o cosmogonie nouă era unită cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însuși pentru a conserva amintirea intervențiilor sale taumaturgice. Aristides Îi Încredințează puterii salvatoare a lui Asclepiosxe "Asclepios" Întreaga lui existență, primind de la el nu numai alinare și, În cele din urmă, vindecare de Îngrozitoarele strâmtorări, greu de definit, care Îl lovesc, reflex al unui evident temperament ipohondru, dar și recuperarea identității sale personale realizată În practicarea artei retorice, ideal și scop suprem al vieții sale. Intensitatea legăturii cu Asclepiosxe "Asclepios", expresie emblematică a acelei „religii personale” ce caracterizează o atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societății sasanide a fost departe de a constitui un bloc unitar, static și compact. De multe ori, aceasta a fost zdruncinată atât de pericolul maniheist În timpul nașterii sale, cât și de puternice conflicte sociale din perioada dezvoltării sale, care au lovit direct În religie; de asemenea, a existat și o dialectică intrinsecă a puterii Între regalitate și preoți, care a arătat deschis faptul că o doctrină asemenea celei conform căreia religia ar fi fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
susțineau comunitățile zoroastriene, În general sărace, din Iran. Persecuțiile și masacrele au fost reluate din când În când, nu numai cu flagelul cuceririi mongole la jumătatea secolului al XIII-lea, ci și ori de câte ori autoritățile impuneau convertirea la islam și se loveau de refuzul credincioșilor Bunei Religii; astfel s-a Întâmplat la Isfahan, la sfârșitul secolului al XVII-lea, În ciuda atitudinii favorabile pe care le-o arătase Înainte Ș³h ‘Abb³s (1587-1628), sau la jumătatea secolului al XIX-lea la Turkabad, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf. Meid, 1957), ar trebui să Însemne „domn al stejarului (perkwu-)”. Cele trei concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a prezice succesul sau eșecul unei expediții militare, la Szceczcin era folosit Într-un fel de slalom un cal negru. Acesta era legat și trebuia să meargă printre nouă lăncii Înfipte În pământ: dacă nu se ferea sau nu le lovea, succesul era asigurat. Și la Arcona apare un cal Într-un rit profetic care prevestea rezultatul unei expediții militare sau a vreunei alte acțiuni riscante: previziunile erau favorabile atunci când calul trecea mereu cu piciorul drept de un rând triplu de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alții Înțeleg sacra ca devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un an Întreg, cu cea mai bună hrană, pe cheltuială publică. Apoi, acesta, Împodobit cu ramuri și veșminte sacre, era purtat prin tot orașul, Însoțit de blesteme, pentru ca astfel să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
masele populare și În trupele Înrolate În armata romană. Ne este ușor să presupunem că larga răspândire a cultului Matroanelor chiar În timpul stabilirii puterii romane În Galia este În strânsă legătură, pe de o parte, cu disprețul și interdicțiile care lovesc religia oficială, iar de cealaltă parte, cu faptul că indigenii resimțeau ca pe ceva străin religia noilor stăpâni. În această stare de gol existențial - pe de o parte, o religie care nu mai poate fi urmată, iar de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o parte, o religie care nu mai poate fi urmată, iar de cealaltă parte, o religie pe care nu doresc Încă să o urmeze -, vechiul cult popular, local, tribal al Matroanelor constituie un refugiu provizoriu pentru persoana care era lovită În cele mai intime și străvechi tradiții. Trebuie totuși să subliniem că nu este vorba despre un cult nou, generat de o nouă situație istorică, ci de o nouă Înflorire a unui străvechi cult popular tribal. 10. PREOȚIITC "10. PREOȚII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta credință (Mircea Vulcănescu). Dar S. ajunge curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu munca în tăcere. Rodul va fi un ciclu rămas în manuscris (Acatiste și madrigale) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Într-un sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: „Aspis easte În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]