29,704 matches
-
Abdi Ipekçi Arena, cunoscută anterior sub numele Complexul Sportiv Abdi Ipekçi, este o arenă închisă având multiple utilizări, situată în districtul Zeytinburnu din Istanbul, Turcia, aflat chiar în afara vechilor ziduri ale orașului în Yedikule. A fost proiectată în 1979 și a fost deschisă în 1986, după ce construirea sa a fost întreruptă de mai multe ori
Abdi İpekçi Arena () [Corola-website/Science/336470_a_337799]
-
nu a mai fost acordat. Insigna Ordinului arată Coroana de Fier Lombardă pe care bazează vulturul austriac bicefal cu spadă și glob crucifer, ce poartă pe ambele părți ale pieptului un scut emailat în formă de inimă, de culoare albastru închis. Pe el este gravat pe față un F de aur (Francisc I) și pe spate anul înființării 1815. Asupra vulturului bicefal mai este prezentată coroana imperială în aur. Banda este galben-aurie cu bordură de albastru închis. Cavalerii de clasa a
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
inimă, de culoare albastru închis. Pe el este gravat pe față un F de aur (Francisc I) și pe spate anul înființării 1815. Asupra vulturului bicefal mai este prezentată coroana imperială în aur. Banda este galben-aurie cu bordură de albastru închis. Cavalerii de clasa a 3-a au purtat însemnele ordinului inițial la o bandă îngustă pe butonieră, mai târziu, la o panglică triunghiulară pliată pe pieptul stâng, cavalerii de clasa a 2-a la o bandă in jurul gâtului. Cavalerii
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
este o clădire dispusă pe trei nivele, plus un mezanin: primele două sunt cele originale, cu loggia în stil venețian-bizantin de la nivelul canalului; etajul al doilea și mezaninul sunt rezultatul unor lucrări în stil renascentist. Parterul are un pridvor central închis, cu cinci arcade, sprijinite de patru coloane corintice, care sunt structural similare cu cea a adiacentei Ca' Loredan, de care Ca' Farsetti este legată pe partea stângă printr-un "pasaj". Fațada etajului principal se caracterizează prin cincisprezece deschideri cu arcade
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
fiind vizibile la exterior. Organele electrice pot să producă descărcări electrice puternice, care doboară animale mai mari decât acești pești. Descărcarea electrică la speciile mai mari poate fi periculoasă chiar și pentru om. Culoare: suprafața dorsală a torpedinidelor este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
torpedinidelor este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Țiparul electric sau anghila electrică ("Electrophorus electricus") este un pește răpitor bentopelagic, din familia gimnotide ("Gymnotidae"), de culoare uniformă închisă, măslinie, cu un corp serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. Înotătoarele pelviene, dorsală și caudală lipsesc; înotătoarele pectorale
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
trei perechi de organe electrice (organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sachs). Coada (partea corpului aflată posterior de cavitatea abdominală) constituie aproximativ patru cincimi din lungimea totală a peștelui. Dimorfismul sexual absent Țiparul electric are o culoare uniformă închisă, măslinie care variază de la cenușiu la brun sau negru. Partea ventrală anterioară (sub cap și gât) este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
între anii 1976 și 1984. Dacia 2000 a fost un automobil creat în anii '80 pentru elita Partidului Comunist Român. Era de fapt un TS asamblat în România sub numele de Dacia 2000, fiind vopsit doar în negru sau albastru închis. Pe lângă dotările cu obișnuite la acea vreme în România, Dacia 2000 mai avea ca dotări geamuri electrice, regulator de viteză și scrumieră cu iluminare. Este posibil ca acest model să fi stat la baza viitoarelor Dacia 1320 și Dacia Liberta
Renault 20 () [Corola-website/Science/330494_a_331823]
-
și învățământ. Spitalul Elias a fost înființat în anul 1936 prin testamentul lui Jacques Menachem Elias de către fundația cu același nume. Are 17 secții spitalicești, un ambulatoriul de specialitate cu 22 cabinete, laboratoare și cabinete paraclinice, o farmacie cu circuit închis și o secție exterioară de recuperare medicală - Olănești. Conform Ministerului Sănătății, este încadrat la clasificarea II conform ordinului ministrului sănătății nr. 323/2011, modificat de ordinul nr. 441/2015. Spitalul Elias din București a fost fondat în 1936 de către fundația
Spitalul Universitar de Urgență Elias () [Corola-website/Science/331035_a_332364]
-
culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este brun sau cafeniu închis, abdomenul bate în galben portocaliu sau este roșcat. Pe spate, se află numeroase pete mici verzui-negricioase și dungi închise, dispuse longitudinal. Pe laturi este cafeniu deschis, cu o dungă neagră lată longitudinală, sub această dungă și deasupra ei, sunt numeroase
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este brun sau cafeniu închis, abdomenul bate în galben portocaliu sau este roșcat. Pe spate, se află numeroase pete mici verzui-negricioase și dungi închise, dispuse longitudinal. Pe laturi este cafeniu deschis, cu o dungă neagră lată longitudinală, sub această dungă și deasupra ei, sunt numeroase puncte și pete, unele dintre ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
rezidentelor antice; aceste tehnici, în schimb, sunt uitate în construcția clădirilor moderne. Malaqf-urile sunt niște turnuri de vânt cu deschidere spre nord; acestea capturează brizele predominante și evita că radiațiile solare directe să pătrundă în curtea interioară sau în camerele închise. Principala sarcină a acestui sistem este de a captura vântul. Pentru funcționarea corectă a acestei componente, este nevoie de un sistem de închidere și un filtru. "Mashrabyia", este un element al ferestrei care permite în mod automat activarea unui ciclu
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
sus ilustrează un efect de moar. Liniile pot reprezenta fibrele din mătasea moarului, sau linii desenate pe hârtie ori pe ecranul unui calculator. Interacțiunea neliniară a formelor optice ale liniilor, creează o formă reală și vizibilă de benzi de tonalitate închisă și deschisă aproximativ paralele, modelul moarului, suprapus pe linii. Moaruri liniare mai complexe apar dacă liniile sunt curbate sau nu chiar paralele. Moaruri care relevă forme complexe, sau secvențe de simboluri încorporate într-unul dintre starturi (ca forme comprimate repetate
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
linie a celui de-al doilea model este decalată cu formula 6 în comparație cu cea de-a formula 5 linie a primei rețele. Mijlocul primei zone întunecate corespunde prin urmare cu adică Distanța "d" dintre mijlocul unei zone deschise și cel al uneia închise este distanța dintre mijloacele a două zone întunecate, care este de asemenea distanța dintre mijloacele zonelor deschise, este Din această formulă, se poate vedea că: Desigur, atunci când formula 13, se obține o figură gri uniformă, lipsită de contrast. Principiul moarului este
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
fie tensiunea de ieșire, fie curentul comutând elemente ideale de stocare, precum inductoarele și condensatorii, în și din diferite configurații electrice. Elementele ideal de comutare (de exemplu, tranzistorii care operează în afara modului lor activ) nu au nicio rezistență atunci când sunt "închise" și nu transporta niciun curent, atunci când sunt "deschise" și astfel convertoarele pot funcționa, teoretic, cu o eficiență de 100% (de exemplu, tot curentul de intrare este livrat sarcinii; niciun curent nu este irosit sub formă de căldură disipată). Spre exemplu
Sursa de alimentare în comutație () [Corola-website/Science/331254_a_332583]
-
ceea ce în arhivele Securității a rămas sub numele de "Lotul Teodorescu Alexandru și alții" (Alexandru Teodorescu era numele de buletin al lui Sandu Tudor) Procesul va începe la 29 octombrie 1958. De fapt va fi unul formal și cu ușile închise. Întregul grup de la Antim va fi condamnat la închisoare în urma sumbrei Sentințe numărul 125 din 8 noiembrie 1958, hotărîtă de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară - Colegiul de Fond. Dosarul 2164/1958 se închide în ședința din 29
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
coloanei vertebrale, începe la puii proaspăt eclozați de la scutul occipital, la exemplarele mai vârstnice la interval de 3-5 mm de la scutul occipital. Pileusul (partea superioară a capului) la pui și juvenili este brun uniform, laturile gâtului la început sunt galben închise, apoi verzi, iar în stare adultă, la masculi, albastre. Masculii adulți au spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
verzi, iar în stare adultă, la masculi, albastre. Masculii adulți au spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina elementul închis, dând aspectul unei marmorații verde deschis pe un fond închis. Laturile gâtului, între timpan și guler, sunt de un albastru-deschis (formând peruzea), gușa însă nu este niciodată albastră. Abdomenul este galben, fără pete, uneori verzui spre flancuri. Uneori zona axilară
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
au spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina elementul închis, dând aspectul unei marmorații verde deschis pe un fond închis. Laturile gâtului, între timpan și guler, sunt de un albastru-deschis (formând peruzea), gușa însă nu este niciodată albastră. Abdomenul este galben, fără pete, uneori verzui spre flancuri. Uneori zona axilară și o treime din flancuri au o culoare albastră sau
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete se pot contopi uneori într-un desen reticulat. Pileusul femelelor ca la mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
numit, cu un corp compact, un pic mai lung decât înalt. Capul este potrivit de lung, craniul lat și ușor boltit și pare, datorită urechilor foarte distanțate între ele, mai mare decât este. Ochii sunt rotunzi, mari și de culoare închisă. Urechile lungi, prinse sus, atârnă de-a lungul capului și sunt acoperite cu păr lung în smocuri. La bază, urechea este puțin rigidă, astfel că partea ei superioară rămâne ușor depărtată de craniu, dând capului o aparență de lățime. Blana
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
poem puternic onomatopeic al scriitorului american Edgar Allan Poe, care nu a fost publicat decât după moartea sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai întunecată pe măsură ce poemul progresează de la „clinchetele și singhetele” clopoțeilor din partea I la „bocetul și mugetul” clopotelor din partea a IV-a. Acest poem poate fi interpretat în mai multe moduri diferite, dintre care cea principală este pur și simplu
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de călătorie pune foarte mare accent pe descrieri, ajutând în acest fel scriitorul să redea cu acuratețe cititorului toți pașii parcurși. În Riḥla prioritar este realul mai degrabă decât ficțiunea, iar contrar acestei caracteristici, în cadrul romanului se formează un univers închis ce de multe ori nu are legătură cu lumea exterioară. Literatura de călătorie mărturisește adevărul , iar autorul trebuie să își dezvăluie descoperirile cu exactitudine. Veridicitatea are o importanță deosebită pentru literatura de călătorie pentru că acest gen a fost conceput pentru
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]