29,866 matches
-
în vremuri recente din punct de vedere geologic, o curgere de lavă a acoperit acest nisip de scoici de pe fundul mării, după care straturile s-au înălțat încet până la nivelul actual. Cartea lui Charles Lyell, "Principles of Geology", prezenta o ipoteză de înălțare treptată și de cădere a scoarței Pământului, ilustrată de modificarea nivelurilor Templului lui Serapis, iar Darwin l-a susținut implicit pe Lyell remarcând că „Dr. Daubeny, când a menționat starea actuală a templului lui Serapis, s-a îndoit
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Atlantic, inclusiv asupra Insulelor Malvine, chiar înainte de descoperirea acestora. Ulterior, britanicii au pretins că ei ar fi descoperit primii insulele, respectiv Davis în 1592 și Richard Hawkins în 1594, însă hărțile marine engleze din acei ani nici măcar nu menționează ca ipoteză existența acelor insule, fără a mai vorbi de faptul că nu au adus nici o probă privind aceste ipotetice descoperiri. Cert este că imediat după descoperire, aceste insule figurau pe toate hărțile și planigloburile marinei spaniole. Prima dată, arhipelagul este menționat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
sau sufletul, ca ființă imaterială se separă de trupul material și se îndreaptă spre o lume imaterială. Științific nu s-a putut dovedi nimic în decursul vremii cu toate că au existat mai multe experiente prin care s-a încercat demonstrarea acestei ipoteze. Într-unul dintre experimente s-a așezat un tablou pe tavanul sălii cu desenul îndreptat în sus dar în acest experiment nici unul dintre subiecții care au declarat că și-au părăsit corpul nu a putut zice ce reprezenta imaginea din
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
află din nou în Tărâm, în încăperea Consiliului Nobililor de la Piatra Sărbătorii. Înfuriat că a fost răpit din ceea ce el consideră a fi "realitatea", Covenant crede că experimentează din nou o stare iluzorie provocată de lovitura la cap. În sprijinul ipotezei sale vine faptul că, deși în lumea lui au trecut doar câteva săptămâni de la ultima lui vizită aici, pe Tărâm s-au scurs deja patruzeci de ani. Cea care l-a chemat din nou este Înalta Nobilă Elena, fiica Lenei
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
posibilitatea unui scurtcircuit drept cauză a incendiului. O echipă de polițiști a declanșat investigațiile în acest caz, pentru a elucida imprejurările în care a izbucnit incendiul. Colonelul Vasile Popa, adjunct al șefului Poliției Capitalei, a declarat că anchetatorii nu exclud ipoteza incendierii intenționate a gospodăriilor, urmând a se stabili în ce măsură personalul supraveghetor și-a îndeplinit atribuțiile. Muzeografii au declarat că incendiul a pornit de la un foc făcut lângă gardul dinspre Șoseaua Kiseleff. O supraveghetoare, Angelica Cotiga, susținea că a văzut focul
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
care chiriașul a vedea ca ea preia masa de prânz ei. După ce proprietăreasa a adus tava cu mâncare și a coborât apoi pe scară, cei doi prieteni au văzut o femeie speriată care a deschis ușa și a luat tava. Ipoteza detectivului este confirmată: a existat un schimb de chiriași în prima noapte, atunci când toți cei din casă dormeau. Este clar că ea și bărbatul bărbos, probabil iubitul sau soțul ei, sunt într-un fel de pericol și caută refugiu. Din
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
Regia și Șinca Veche.. Asemena tehnică de cioplire se evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că toponimele locale relevă că funcția lor de cult este mult mai veche. Bălan la rândul lui
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Eusebiu însuși se consideră ucenicul lui Pamfil, dacă este să ne luăm după apelativul ce i-a însoțit numele toată viața. Activitatea științifică a lui Pamfil cuprindea în primul rând copierea lucrărilor lui Origen. Pe lângă această activitate, este plauzibilă și ipoteza conform căreia Pamfil ar fi redactat împreuna cu Eusebiu unele excerpte din scrierile origeniene. Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
și redenumită "multiple-lumi" (en. "many-worlds") de Bryce Seligman DeWitt în perioada '60 - '70. Decoerența generează aparentă colapsului funcției de unda folosind interpretarea teoriei cuantice și a fost în continuare analizată și dezvoltată, devenind destul de populară. este una din mai multele ipoteze ale multiversului din fizică și filozofie. Acesta este considerată în prezent o interpretare larg acceptată împreună cu interpretările decoerenței și interpretarea Copenhaga. Înainte de interpretarea multiple-lumi, realitatea a fost întotdeauna privită că o istorie cu o unică desfășurare. Multiple-lumi, cu toate acestea
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
explicat, ca la stadiile incipiente de evoluție a universului, atunci când Universul era în expansiune, aveau loc procese de deteriorare a simetriei CP (de sarcină și paritate), sau, cu alte cuvinte nu se realiza conservarea sarcinii barionice. Andrei Saharov emite astfel ipoteza existenței unui univers paralel în care predomina antimateria. Împărțirea universului în două universuri paralele de bază, în unul în care predomina materia și în celălalt antimateria, ar putea fi o idee care să concilieze logică și experiența. În acest univers
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
se atașează de alge. Din ouă ies versiuni miniaturale ale adulților și stadiul larvar nu e bine definit. Chaetognathele sunt de obicei clasificate de către embriologi ca făcând parte din Deuterostomia. Dar filogeniștii le clasifică în Deuterostomia. Asemănările cu nematozii susțin ipoteza protostomă — de fapt, chaetognathele sunt considerate uneori ca niște forme din Ecdysozoa sau . apare aproape de baza arborelui evoluționar al protostomelor în studiile de filogenie moleculară. Și studiile sistemului lor nervos au arătat că ar fi protostome. Din cauza corpului moale, chaetognathele
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
apoi la liceul Teoretic „Ion Maiorescu”. În 1970, a devenit asistent la Facultatea de Pedagogie-Psihologie și apoi la cea de Matematică. În 1979, a susținut teza de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul funcțiilor aritmetice. Verificarea pe calculator a unor ipoteze”. Profesorul Laurențiu Panaitopol s-a stins din viață la 18 noiembrie 2008, după o lungă și grea suferință. În amintirea lui anual se organizează Concursul Laurentiu Panaitopol al Filialei București a Societății de Științe Matematice din România și Institutului de
Laurențiu Panaitopol () [Corola-website/Science/322531_a_323860]
-
o serie de similitudini. Însuși Niven a descris Lumea Inelară ca "un pas intermediar între sferele Dyson și planete". Lumea Inelară este descrisă ca având o masă aproximativ egală cu suma tuturor planetelor din sistemul nostru solar. Personajele cărții lansează ipoteza că, pentru construirea ei, s-au folosit cu adevărat toate planetele sistemului solar original, până la ultimul asteroid și/sau satelit, deoarece steaua Lumii Inelare nu mai este orbitată de niciun alt corp. În "Ringworld's Children" se mai explică faptul
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Iulie 1600 la Albă Iulia : "Hotaru Ardealului". Eliziunea/elidarea este caz particular de acopocă. Constă în dispariția unei vocale finale înaintea prepoziției: Epiteza/paragoga (pară: "alături") este adăugarea unui sunet neetimologic la sfarsitul cuvântului. Epiteza lui "e" în latină populară: Ipoteza privind epenteza lui "e" în latină populară aparține lui Sextil Pușcariu. Epiteza lui "a" : Epiteza lui "u": Metateza este schimbarea ordinii unor sunete din cuvânt: În subdialectul crișean există metateza silabica, se schimbă silabele între ele. Anticiparea este pronunțarea mai
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
Prolegomena la istoria Israelului"), o sinteză detaliată a unor viziuni contemporane lui despre primele șase cărți ale Vechiului Testament: contribuția sa a fost cea de a situa dezvoltarea acestor cărți într-o perspectivă istorică și socială. Argumentul lucrării sale, numit ipoteza documentară, a rămas modelul dominant al cercetătorilor Bibliei până la sfârșitul secolului XX. Wellhausen era vestit pentru cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
, uneori numită ipoteza Wellhausen, afirmă că Pentateuhul (primele cinci cărți din biblie) nu sunt decât o compilație a câtorva narațiuni, create independent și relativ concomitent, care apoi au fost îmbinate în forma actuală de către un număr de redactori. Această ipoteză este o contribuție
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
, uneori numită ipoteza Wellhausen, afirmă că Pentateuhul (primele cinci cărți din biblie) nu sunt decât o compilație a câtorva narațiuni, create independent și relativ concomitent, care apoi au fost îmbinate în forma actuală de către un număr de redactori. Această ipoteză este o contribuție notabilă a lui Julius Wellhausen la cercetarea bibliei ebraice. Ipoteza provine din încercările, întreprinse în secolele XVIII și XIX, de a explica faptul că textul bibliei conține multe inconsistențe și contradicții. Către sfârșitul secolului XIX s-a
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
nu sunt decât o compilație a câtorva narațiuni, create independent și relativ concomitent, care apoi au fost îmbinate în forma actuală de către un număr de redactori. Această ipoteză este o contribuție notabilă a lui Julius Wellhausen la cercetarea bibliei ebraice. Ipoteza provine din încercările, întreprinse în secolele XVIII și XIX, de a explica faptul că textul bibliei conține multe inconsistențe și contradicții. Către sfârșitul secolului XIX s-a format consensul precum că textul final provine din patru surse. Cele patru surse
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în secolul al XVII-lea cercetătorii bibliei au susținut punctul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în secolul al XVII-lea cercetătorii bibliei au susținut punctul de vedere tradițional asupra autorului Pentateuhului: se considera că textul celor cinci cătți a
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
les mémoires originaux, dont il paraît que Moïse s'est servi pour composer le livre de la Genèse" („Conjecturi asupra documentelor originale de care pare să se fi folosit Moise în compunerea Cărții Genezei”). Motivul lui Astruc era de a infirma ipotezele lui Hobbes și Spinoza - "boala secolului trecut", cum le califica el operele. Pentru a face asta, el a aplicat Genezei uneltele analizei literare pe care cercetătorii deja le foloseau pentru textele antice, cum ar fi Iliada pentru a analiza diferitele
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
patru surse: numeroase secțiuni mai mici au fost identificate, cum ar fi Codul sfințeniei conținut de Levitic cap. 17 până la 26. Cercetătorii au încercat de asemenea să identifice ordinea și anii de creare a celor patru surse și au propus ipoteze pentru cine le-ar fi scris și de ce. De Wette a conchis în 1805 că nimic din Pentateuh nu fusese scris înainte de vremea lui David. Începând cu Spinoza, sursa Deuteronomistă se asocia cu preoții din Templul de la Ierusalim din timpul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]