36,856 matches
-
învățare materializează, în fapt, conceptul de dimers didactic personalizat, flexibilizând proiectarea și definind pentru practica în domeniu premise mai bine fundamentate din punct de vedere pedagogic decât modalitatea tradițională. Proiectarea unității de învățare se realizează parcurgând următoarele etape, care se regăsesc și în proiectarea lecției: identificarea obiectivelor; selectarea conținuturilor; analiza resurselor; determinarea activităților de învățare; stabilirea instrumentelor de evaluare. Fiecărui pas i se poate asocia o întrebare definitorie. Astfel, lanțului de etape corespunzător proiectării unei unități de învățare, respectiv a unei
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
fiind din ce în ce mai dificile și mai complexe. II.2. Structuri de lecții Lecția poate fi definită ca un microsistem pedagogic care redă imaginea însăși a procesului de învățământ ca macrostructură pedagogică. Componentele, caracteristicile și concepția care fundamentează procesul de învățământ se regăsesc la nivelul lecției, care rămâne principala modalitate de organizare și desfășurare a activității didactice. Evoluția continuă a lecției în sensul adaptării la exigențele contextului pedagogic se regăsește și la nivelul proiectării. Astfel, reforma curriculară mută accentul ce se punea în
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
ca macrostructură pedagogică. Componentele, caracteristicile și concepția care fundamentează procesul de învățământ se regăsesc la nivelul lecției, care rămâne principala modalitate de organizare și desfășurare a activității didactice. Evoluția continuă a lecției în sensul adaptării la exigențele contextului pedagogic se regăsește și la nivelul proiectării. Astfel, reforma curriculară mută accentul ce se punea în didactica tradițională pe proiectarea lecției, pe proiectarea unității de învățare. Acest aspect are următoarele avantaje: creează un mediu de învățare coerent, în care așteptările elevilor devin clare
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
elevilor de la nivelul în care se află în practica origami la un nivel superior. Actualizarea/însușirea unor cunoștințe necesare desfășurării activității este secvența în care elevii iau contact cu lucrarea model și observă elementele cunoscute, respectiv cele noi ce se regăsesc în realizarea produsului prezentat. Se specifică forma de bază ce constituie punctul de pornire în construirea figurinei, eventual se indică etapa de lucru în care intervin manevre noi. Pentru încălzirea mâinii și pentru reamintirea unor aspecte utile în realizarea obiectului
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
vedem cum contravin sensului în genere și îi suprimă acestuia orice posibilitate. Ar fi, așadar, absurde, opuse oricărei logici accesibile nouă. Iar în fața acestor stări de lucruri nu prea ai cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia, oricât de șocante ar fi ele. Pun la încercare orice înțelegere logică a celor rostite. Regăsesc astfel o altă cale a gândirii și, cu aceasta, ceea ce nu se supune sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici real
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tetralema negativă lasă în urmă granița dintre cele cu sens și cele lipsite de sens. Mai ales prin ultima lemă, aduce în fața bunului simț ceva straniu: nici „nici sens, nici nonsens“. Te obligă să faci un pas înapoi, ca să-ți regăsești măcar provizoriu un punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe măsură. Ne este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vacuitate și cea de limită, toate discutate în aceeași scriere. Sunt în ultimă instanță situații aporetice, insolubile, însă tocmai prin aceasta fascinante. Aporetică prin excelență îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului „este“. Poți să constați atunci că ceea ce este unu apare el însuși multiplu, iar ceea ce există acceptă cu privire la sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
există acceptă cu privire la sine nonexistența, face loc în el însuși acelui ceva ce nu este el însuși. În consecință, pentru a vorbi cu privire la sensul ființei trebuie să accepți ceea ce suspendă nu doar opinia comună, ci deopotrivă logica obiș nuită, noncontradictorie, regăsind o anume libertate față de aceasta. Însă cu adevărat de limită va fi reflecția cu privire la ființa desăvârșită în ea însăși, act pur sau viață divină (XII, 1071 b - 1072 b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum e posibil totuși acest lucru? O explicație, parțială, ar putea fi regăsită chiar la nivelul acelei metafizici pe care o constituie credințele și reprezentările noastre de uz comun, „de la sine înțelese“. Acceptate cu timpul, acestea intră în rolul unor „date prealabile“, ce subîntind percepția și cunoașterea unei epoci (Robin G. Collingwood). Sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu ne lasă deloc în pace? Când noi spunem de pildă că Platon gândește LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 95 absurd, cel mai probabil un anume „Platon“, revăzut după pu terile minții noastre, ne devine incomprehensibil. Altfel spus, noi înșine, așa cum ne regăsim în unele imagini cu privire la celălalt, ne trezim de neînțeles în propriii ochi. Nu mai suntem pentru noi înșine rezonabili. Însă pentru aceasta, pentru a ne da seama că e vorba de noi înșine, avem nevoie de o minimă distanță față de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nevoia de a te fixa întrun loc și ați satisface dorința însăși. De altfel, locul străin începe cu noi înșine, cu simțurile și trupul pro priu, mergând până în punctul în care, așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se delimitează după criterii neutre, exterioare. Nu mai înseam
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai ales „prin folosirea însăși“. Este regăsită cel mai adesea prin cali tatea ei de a fi la îndemână. „Pădurea este ocol silvic, muntele este carieră de piatră, râul este forță hidraulică, vântul este vânt «prins în pânze». Odată cu descoperirea «lumii ambiante» este întâlnită și natura astfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără nici un motiv limpede. Însă dinamica lor nefirească descoperă o voce distinctă și o formă de viață. Rezultă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mâne străină nebunia propovăduirii, faptul că „a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei care cred prin nebunia pro po văduirii“ (1, 21). Se anunță aici un sens radical diferit al nebuniei, căci ea devine acum nebunie întru Hristos. Ter tulian regăsește aceste înțelesuri distincte ale termenului, in vo cândule în sprijinul celor spuse. Aș face observația că, în acest loc, el nu caută totuși să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
La fel și în legătură cu sensul unor termeni ce apar scandaloși în vorbirea lui Tertulian. Sensul necomun la care accede nu provine doar din nevoi retorice, din polemica plină de pasiune cu cel neîncrezător. Ea conduce mult mai departe, spre a regăsi, atât cât este cu putință, însăși nebunia cuvântului Crucii. Să vedem acest lucru chiar prin cuvintele sale. Așa cum spune în V, 4: „Crucifixus est dei filius: non pudet, quia pu dendum est; et mortuus est dei filius: prorsus credibile est
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în această privință o cale nouă, cum ar fi afirmarea constantă a celor imposibile. A deduce tot felul de concluzii ciudate, fie cu privire la ființa lui Dumnezeu, fie cu privire la natura credinței, îi apare acum un fapt gratuit. În definitiv, paradoxul este regăsit acolo unde nu se mai pune problema rezolvării lui, ci mai curând cea a unui alt mod de viață. 20. Paradox și antinomie Așa cum am văzut mai sus, Tertulian știe să vorbească mai multor categorii de oameni și sub mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sepultus resurrexit: certum est, quia impossi bile“ („și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, tocmai pentru că e imposibil“). Tertulian are în vedere un eveniment crucial, nu o simplă narațiune. Iar Kier kegaard, prin vocea tânărului, regăsește o adevărată pildă care, după cum vedem, nu se lasă ușor exprimată în concepte. În încercarea pe care o face, Iov nu este singur, căci trăiește în chip nemijlocit raportul său cu Dumnezeu. Își dă sea ma de ceea ce poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
37, 5). În fața lor, Iov tace, ascultă și află adevărata pocăință (42, 6). În cele din urmă, „este binecuvântat și le primește pe toate îndoit; aceasta se numește repetare“<ref id="190">Ibidem, p. 107.</ref>. Exact în această clipă regăsește întreaga sa libertate. Atunci când spune: „Știu că poți să faci orice“ (42, 2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, carel va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca atare. Stând cât mai departe de puterea ei, neștiut și simplu, caută săși ducă viața așa cum crede el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în această povestire. Dimpotrivă, cuvântul simplu și rostirea lapidară îți lasă posibilitatea să regăsești mai degrabă semnele unei experiențe similare celei religioase. Nu vreau să spun că povestirea În fața legii trebuie citită în lu mina unor discuții teologice, precum cele inspirate de Kierkegaard. Nici că ar putea fi redusă la o alegorie. Însă cred
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul alege în viață ceea cei este dat. Numai că, aici, nu se întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei întreaga viață, exact acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie până la ultima sa parte. Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în expresie literară o posibilă situație absurdă dintro lume exotică. Dimpo trivă, enumerarea sa face semn către o altă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]