29,634 matches
-
plural) într-un complot împotriva lui în dorința lor de a acapara tronul. Informația Bibliei poate, deci, să aibă un fundament istoric. 2Rg 19,37 (Is 37,38) vede, cu siguranță, în moartea violentă a celui care îndrăznise să atace cetatea sfântă, o pedeapsă divină. Această pedeapsă fusese prezisă de profetul Isaia (2Rg 19,7 - Is 37,7). Pentru a demonstra legătura cauză/efect dintre invazia asiriană și moartea violentă a regelui Senaherib, Biblia „sare” cei 20 de ani care separă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
voi, care adunați nelegiuiri? Tot capul este numai rană și toată inima suferă! 6Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi și răni deschise nestoarse, nici legate și nici alinate cu untdelemn: 7pământul vostru este pustiit, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un bârlog într-un ogor de pepeni, ca o cetate care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pustiit, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un bârlog într-un ogor de pepeni, ca o cetate care este asediată. 9Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor un rest, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora. Locul nu ne permite un lung comentariu. Isaia descrie situația prin imagini poetice ce corespund
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit acoperământul lui Iuda. și în ziua aceasta tu ai văzut armele din Casa Pădurii. 9Ați văzut nenumărate spărturi făcute cetății lui David, și ați adunat apele din piscina de jos. 10Ați numărat casele Ierusalimului și ați distrus casele ca să întăriți zidul. 11Ați făcut un rezervor între cele două ziduri, pentru apele din piscina veche, dar nu v-ați uitat la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
prea parțială a evenimentelor. Nici înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform oracolelor lui Isaia, invazia a fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva reflecții a posteriori Dacă am fi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
citit probabil titluri de felul acesta: „Ezechia constrâns să plătească tribut lui Senaherib”, „Ezechia în genunchi în fața stăpânului asirian”, „Canossa lui Ezechia”, „Victoria lui Yhwh asupra asirienilor”, „Asirienii pe fugă”, „Miracol la Ierusalim”, „Dezolarea lui Iuda”, „Geamăt și plângere în cetatea lui Yhwh”, „Triumful lui Senaherib”, „Senaherib, el campeador”, „Veni, vidi, vici”, „Trădători umiliți”, „Cealaltă față a campaniei”, „Amărăciunea unui marș spre Mare” etc. Sunt titluri posibile, în care apar opiniile diferitelor părți: iudeii, locuitorii Ierusalimului, partidul lui Ezechia, scriitorii regelui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Istorie și povestire, artă și poezie Drept concluzie aș vrea să propun un ultim exemplu care ilustrează cât de diferite sunt modurile de a percepe realitatea istorică și de a transmite această percepție. Exemplul pe care îl iau este distrugerea „cetății sfinte” a țării basce, Guernica, 27 aprilie 1937, de către aviația Germaniei naziste, aliată cu naționaliștii spanioli ai generalului Franco în timpul războiului civil. Au fost aproximativ 2000 de victime civili. Despre acest „fapt istoric” putem consulta o documentație vastă. De exemplu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale timpului contemporan. SCRIERI: Indiile galante, Timișoara, 1993; Celălalt tărâm, Timișoara, 1994; Glasuri lângă leagănul meu, Timișoara, 1996; Nicăieri, Timișoara, 1998; Imperiul de praf, Timișoara, 2000; Băi, profesore..., Timișoara, 2001; Ieșind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Arhipelag, 237-240; Felea, Aspecte, I, 168-172, II, 201-203; Iorgulescu, Scriitori, 88-90; Raicu, Practica scrisului, 344-351; Grigurcu, Poeți, 265-269; Alboiu, Un poet, 141-142; Negoițescu, Alte însemnări, 146-150; Cristea, Faptul, 132-135; Sângeorzan, Conversații, 79-82; Felea, Prezența, 109-112; Grigurcu, Între critici, 271-275; Tuchilă, Cetățile, 223-239; Simion, Scriitori, III, 353-365; Grigurcu, Existența, 293-302; Cistelecan, Poezie, 87-90; Eugen Simion, Un studiu al melancoliei, RL, 1991, 7; Ioan Holban, Pentru femei și pentru filosofi, CRC, 1991, 21; Ovidiu Verdeș, Satanismul poetului, VR, 1992, 6-7; Vasile Spiridon, Călător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică s-a cuplat cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ne vom gândi la „închiderea ce se deschide“ a lui Noica. Primitivul - spune Noica - intră în închiderea colibei. Din această închidere omul nu a mai ieșit. Numai că el a deschis-o în închideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate, apoi însăși ființa istorică a omului. Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în ea voința de limitare și modelare, ca principiu psihic al cosmo-genezei, își
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eroul avansează imperturbabil către propriile lui limite (prescrise prin destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai „conștiinciozitatea“ față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sunt tragici pentru că sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înăuntrul lor. Tocmai „conștiinciozitatea“ față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sunt tragici pentru că sunt saturați de ființa pe care au dobândit-o înscriindu-se întocmai în limitele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
autodeterminare. În timpul marilor migrații, aproape o duzină de hoarde barbare au năvălit în zona aceasta. Românii aveau legături și cu grecii bizantini, dar și-au păstrat totuși o mare parte a caracterului lor latin. Apoi, ungurii s-au deplasat spre cetățile românești din munții Transilvaniei: Românii i-au suportat și au supraviețuit. Prin secolele al XIII-lea și al XIV-lea, valurile barbare s-au mai subțiat și au fost fondate două principate românești: Valahia (Țara Românească) și Moldova (care includea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în arhive. Apoi la Innsbruck, unde a scris "practic dintr-o suflare" istoria Chiliei și a Cetății Albe, clarificînd istoria medievală a gurilor Dunării 93. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Haga. A făcut apoi o vizită la arhivele de la Brașov, aflat pe vremea aceea peste hotare. Rezultatul cercetărilor sale a fost o altă lucrare majoră, Românii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
folosit-o ca să scrie una dintre dramele lui cele mai bune, Învierea lui Ștefan cel Mare". În 1905 a călătorit în "ținutul Morților": Basarabia. Rusia suferea de pe urma înfrîngerii armatei lor de către japonezi și a tulburărilor interne; Iorga voia să viziteze cetățile istorice moldovenești de la Tighina și Hotin. Birocrația rusească l-a lăsat să aștepte, iar răspunsul a fost "Niet!". Un jandarm l-a escortat pînă la tren și l-a obligat să plece. Momentul în care i-a văzut pe grănicerii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu zugrăvim sufletul animalelor mai bine decît au făcut-o autorii picturilor din peștera Altamira. Nu le sîntem superiori din punct de vedere moral creștinilor din catacombe. Și nici mai disciplinați decît romanii, așa cum nici orașele noastre nu sînt superioare cetăților grecești. Metoda istorică este necesară ca să ne dăm seama de faptul că Rusia a abandonat marxismul în favoarea unui străvechi colectivism slav primitiv". Sau: "Hitler este încarnarea unui străvechi tribalism sălbatic german și a unei religii păgîne germane din vechime"8
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioada 1389-1772; cel de al doilea (1896) de documentele din perioada 1768-1839, iar cel de-al treilea (1897) de documentele din perioada 1367-1497. Plus Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor, București, 1899 96 Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe au fost publicate la București în 1899 97 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 302-303 98 Op. cit., vol. I, p. 307 99 Ibidem 100 Op. cit., vol. I, p. 316 1 Iorga considera lupta și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în duhul creștin și vor privi viața prin prisma meschină a materiei vor avea mari decepții. Biciuirile și samavolniciile de esență iudeomasono-comunistă cu care suntem loviți și azi chiar de unii slujitori sus puși ai Bisericii strămoșești care vor dărâmarea cetății idealiste a legionarului va deveni un bumerang de mari decepții pentru ei. Durerile noastre vor fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]