30,218 matches
-
deținut de sovietici ca prizonier de război, este interogat de către NKVD. Atunci când sovieticii nu îl pot forța să recunoască faptul că este spion, ei îi arestează soția și o torturează, smulgând de la ea o declarație pe baza căreia să-l condamne pe Janusz. Ca urmare, el este condamnat la 20 de ani de muncă silnică într-unul din lagărele de muncă forțată ale Gulagului siberian. În lagăr, Janusz îi cunoaște pe dl. Smith (Ed Harris), un inginer american, Khabarov (Mark Strong
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
este interogat de către NKVD. Atunci când sovieticii nu îl pot forța să recunoască faptul că este spion, ei îi arestează soția și o torturează, smulgând de la ea o declarație pe baza căreia să-l condamne pe Janusz. Ca urmare, el este condamnat la 20 de ani de muncă silnică într-unul din lagărele de muncă forțată ale Gulagului siberian. În lagăr, Janusz îi cunoaște pe dl. Smith (Ed Harris), un inginer american, Khabarov (Mark Strong), un actor rus, Valka (Colin Farrell), un
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
trece de cenzura romană și schimbă imagine ape care teologia catolică o prezenta laicilor. Congar va fi asociat de autoritățile romane în "afacerea" "preoților-muncitori", în rândul cărora el are prieteni, probabil pentru că conchise într-unul din articolele sale că « poți condamna o soluție dacă este falsă, nu condamni o problemă... » . Yves Congar a fost apoi marginalizat brutal de către superiorii să, precum și de provincia sa dominicană și de diferiți teologi, între care se afla Marie-Dominique Chenu. În februarie 1954, a fost trimis
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
ape care teologia catolică o prezenta laicilor. Congar va fi asociat de autoritățile romane în "afacerea" "preoților-muncitori", în rândul cărora el are prieteni, probabil pentru că conchise într-unul din articolele sale că « poți condamna o soluție dacă este falsă, nu condamni o problemă... » . Yves Congar a fost apoi marginalizat brutal de către superiorii să, precum și de provincia sa dominicană și de diferiți teologi, între care se afla Marie-Dominique Chenu. În februarie 1954, a fost trimis, la propunerea sa la École biblique de
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
au impus fără controverse și reproșuri; există cronici care relatează obiecțiile formulate împotriva lui Mawlana de către personajele din Konya care se cosideră”corect și drept gânditoare”. Islamul ortodox respinge în general muzica în calitatea ei de tehnică extatică. Întradevăr, Coranul condamnă rugăciunea făcută în stare de beție; iar sufletul poate fi amețit de dans și armonie, așa cum poate fi amețit de vin sau chiar de propria stare spirituală. Răspunsul la aceste obiecții stă tot în principiile minuțioase ale dansului mistic. În
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
canalizare a Tisei. În perioada Revoluției din 1848 a înființat un regiment de husari și a primit însărcinarea de a conduce apărarea orașului Komárom. În 1850 a fost invitat ca profesor la Universitatea din Debrețin. În anul următor, a fost condamnat la 12 ani închisoare ca fost revoluționar și este grațiat în 1857, reluându-și catedra la Debrețin. Cele mai multe lucrări ale sale din domeniul matematicii au rămas în concept sau manuscris.
Dániel Csányi () [Corola-website/Science/329405_a_330734]
-
acuzațiilor de "insulte publice bazate pe origine, afiliere religioasă, rasă sau etnie", împotriva a trei persoane. Procesul a început la 22 iunie 2011. Pe 8 septembrie 2011, el a fost găsit vinovat pentru remarcile antisemite făcute. John Galliano a fost condamnat să plătească un total de 6.000 de euro (8.400 de dolari) după ce un tribunal francez l-a găsit vinovat pentru insultele publice pe motive de rasă. Până la începutul anului 2013 era evident că o revenire era în lucru
John Galliano () [Corola-website/Science/329456_a_330785]
-
trait un timp în Madrid, în Maroc, între anii 1360 și 1362, iar apoi în Ceuta, Tlemcen și Fes, între anii 1372 și 1374. În 1374 a fost încarcerat și acuzat de erezie și ateism, fapte pentru care a fost condamnat la moarte prin sufocare. Unii istorici moderni consideră că a fost executat datorită unor dispute politice din Granada. Trupul său a fost ars, apoi îngropat la Bab Mahruq, în Fes. Motivul acestui tratament a fost divergențele pe care le-a
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
mediu bogat din punct de vedere cultural, în inima orașului Basra, a reușit să își descopere talentul poetic încă de la o vârstă fragedă. Baššăr a avut divergente cu cateva figure religioase, precum Malik ibn Dinar și al-Hasan al-Basri , cei 2 condamnând creația lui Baššăr deoarece o considereau lipsită de moralitate. Adesea, așa cum se obișnuia în acele vremuri, și Baššăr s-a duelat în arta Hija’ . De asemenea era anti- Mu ‘tazil, criticând la rândul său pe Wasil ibn Ata , care era
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
cu cei ai unei vaci sălbatice (maha). În afară de poezie, dreptul - în special reglementările maritale - este poate singurul domeniu în care s-au păstrat clar elemente ale vieții din deșert. Primul reprezentant al noului stil în poezie a fost persanul orb , condamnat la moarte în timpul lui al-Mahdi (783), după unii, pentru că l-ar fi ironizat pe vizir, dar cel mai probabil pentru zindiiq-ism, respectiv convingerile sale zoroastriene și maniheiste. Baššăr, care odată i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a făcut orb
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
Mutanabbi vorbește despre o rană ușoară suferită de patronul său, slăbiciune a acestuia pe care o înfățișează de manieră pozitivă. Cele două versuri succed alte patru în care este descrisă rana patronului său, iar prin întreaga construcție poetul reușește să condamne lașitatea și viclenia inamicului într-o singură frază. În anul 957, Al-Mutanabbi a căzut victima dușmanilor și a propriei sale aroganțe fiind nevoit să părăsească curtea Hamdanidă. În lipsa altor opțiuni, a fost acceptat la curtea regentului Abu’l Misk Kafur
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
Arabă: توحيد) în contrast cu "širk" (Arabă: شرك), definită ca actul de asociere a oricărei persoane sau oricărui obiect cu puteri care trebuiesc atribuite doar lui Dumnezeu practicarea idolatriei și politeismului, deificarea oricui sau a orice altceva decât pe Dumnezeu. El a condamnat actele specifice pe care le-a considerat ca fiind o eschivare de unicitatea lui Dumnezeu, precum ofrande și rugăciuni la morminte sau sfinți, ritualuri de rugăciune în care apelurile erau facute către o a treia parte pentru mijlocirea relației cu
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
și dureri de spate”. La 19 decembrie 2013 l-a intervievat pe liderul Frontului an-Nusra (aripa siriană a al-Qaida), Abu Mohammad al-Jawlani. La 26 septembrie 2005 un tribunal spaniol l-a găsit vinovat pentru colaborare cu al-Qaida și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. Taiser Alluni a pledat nevinovat, insistând că el doar ia luat un interviu lui Osama bin Laden în Afganistan după atacurile de la 11 septembrie 2001. Acuzat de a fi acționat ca facilitator al fondurilor pentru
Taiser Alluni () [Corola-website/Science/330952_a_332281]
-
1994 după ce a fost acuzat că a comis un atentat împotriva Bisericii Notre-Dame din Jounieh (soldat cu zece morți). Datorită promulgării unei legi a amnistiei Samir Geagea nu a mai fost pus sub acuzare pentru atentatul menționat. Ulterior a fost condamnat la trei pedepse cu moartea, comutate la detenție pe viață, pentru uciderea unor rivali politici, printre care fostul premier Rachid Karame (1987). Procesul său a fost calificat drept inechitabil atât de partizanii săi, cât și de Amnesty International. El a
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
negat și nici n-a dezvăluit alte nume. A trebuit ca judecătorii militari să găsească niște complici conjuncturali, ceea ce au și făcut, pentru a susține teza unei conspirații. Suleiman Al Halabi a fost judecat de către Consiliul de Război francez și condamnat la moarte, împreună cu complicii săi. Aceștia din urmă au fost decapitați într-o piață publică. Al Halabi a fost executat într-o manieră anacronică și atroce. Mâna dreaptă i-a fost arsă cu sulf apoi a fost tras în țeapă
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
republican" se distanța de "Codul penal al vechiului regim". Toate execuțiile practicate erau prin ghilotinare, metodă considerată umană, mașina doctorului Guillotin fiind special concepută pentru a crea un minim de suferință celui condamnat. Consiliul de război francez care l-a condamnat pe Al Halabi a afirmat că sentința a fost dată în spiritul legii locale, recte a unei metode încă practicate de catre otomani. În realitate s-a dorit să se dea un exemplu și, în același timp, satisfacție trupelor de sub conducerea
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
în paralel, și-a găsit și o preocupare „serioasă”, de care s-a îndrăgostit pe viață și pe care nu a părăsit-o niciodată: reportajul. În decembrie 2013, Gheorghe Stanca, cunoscut în mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, a fost condamnat la un an cu suspendare pentru pentru plagiat deoarece și-a însușit în mod ilicit traducerea romanului "Jurnal" de Lev Tolstoi, tradus de fapt din limba rusă de Janina Ianoși. Gheorghe Stanca este primul român condamnat la închisoare pentru plagiat
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
Ghenadi Strungar, a fost condamnat la un an cu suspendare pentru pentru plagiat deoarece și-a însușit în mod ilicit traducerea romanului "Jurnal" de Lev Tolstoi, tradus de fapt din limba rusă de Janina Ianoși. Gheorghe Stanca este primul român condamnat la închisoare pentru plagiat.
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
(n. Touvre 1578 - d. Paris, 27 mai 1610) a fost asasinul lui Henric al IV-lea al Franței și penultima persoană condamnată la moarte prin sfârtecare. s-a născut la Touvre, în apropiere de Angoulême într-o familie care făcea parte din mica burghezie: doi unchi erau canonici la catedrala din Angoulême; tatăl său era un om bețiv și cu o fire
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
puțin douăzeci de atentate. Teza istoricului și filozofului iezuit Juan de Mariane, din 1589, "De rege regis institutione", (Despre rege și instituția regală), in care un tiranicid era legitim cu condiția ca acesta să fie de ordin divin, a fost condamnată de Sorbona în ziua execuției lui Ravaillac. După publicarea acestei cărți, în 2 august 1589, Henric al III-lea al Franței a fost asasinat, iar iezuiții se găseau într-o poziție dificilă. Când Henric al IV-lea a fost la
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
acest subiect rămânând in continuare a fi cercetat și documentat de către istorici. Racovitză s-a retras la 1 septembrie 1941 cu conștiința curată. Atitudinea sa și providența l-au scutit de traiul camarazilor săi, anchetați după război, adesea oră torturați, condamnați la mulți ani de pușcărie sau la moarte. A locuit la Bucuresti in mod modest împreună cu familie sa, cea de a doua soție Florica, născută Flondor (1897-1983) și cei doi copii Maria Georgeta (n. 1926) din prima sa căsătorie cu
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Caramitru în rolul principal (regizor Claudiu Petringenaru) și a obținut Marele Premiu la Festivalul de la Santarem. În 1990 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei literare "Luceafărul". Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian "Corriere della sera") reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor. Colaborează cu ziarul Ziua unde ingrijește un supliment literar periodic. A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
fost un magistrat militar român cunoscut pentru participarea sa în procese politice atât în perioada interbelică cât și ulterior, în perioada de instalare a comunismului în România. Alexandru Petrescu a fost președintele completului de judecată care, în 1941, i-a condamnat la numai 10 ani de închisoare pe Teohari Georgescu și Iosif Chișinevschi, secretari ai CC ai PCdR în ilegalitate, arestați în aprilie 1941. În luna iulie 1941 s-a desfășurat procesul cunoscut sub numele de „Procesului criminalilor de la Jilava” în
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
Alexandru Petrescu. Avansat la gradul de colonel, Alexandru Petrescu a condus, în noiembrie 1941, la Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, procesul grupului Panet, proces în care cei cinci "„sabotorii de război”" au fost condamnați la moarte pentru "„acțiuni subversive la adresa securității statului”" și executați la 7 noiembrie într-o pădure de lângă Jilava. În 1942, Alexandru Petrescu a fost numit în funcția de director al Direcției Penitenciare și Instituțiilor de Prevențiune din subordinea Ministerului de
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
noiembrie 1947, colonelului magistrat Alexandru Petrescu a fost președintele Completului de judecată în procesul fruntașilor țărăniști Iuliu Maniu și Ion Mihalache, aceștia fiind arestați în urma înscenării de la Tămădău. Ca urmare a acestui proces atât Maniu cât și Mihalache au fost condamnați la temniță grea pe viață și au sfârșit în închisorile comuniste. Ulterior, Alexandru Petrescu a prezidat completele de judecată în procesele antisioniste din anii 1953-1954 dirijate contra conducătorilor organizațiilor evreiești din România ce militau pentru emigrarea în Israel, în „procesul
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]