29,866 matches
-
cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
sud, care a avut loc în 922 î.e.n. Astfel Yahwistul este cea mai veche sursă. atribuie sursei yahwiste descrierile antropomorfe ale lui Yahwe, vizitele făcute de către Yahwe în persoană și utilizarea numelui personal anterior evenimentelor din capitolul 3 al Exodului. Ipoteza nu atrubuie "toate" menționările numelui de "Yahweh" sursei yahwiste -- documentele din sursa Deuteronomistă, sursa Elohistă precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
numelui de Elohim, care este un nume generic pentru deități, în locul numelui personal, Yahweh, înainte de Exod 3, precum și descrierile lui Yahweh de natură mai impersonală (e.g., comunicarea în somn, prin profeți și prin îngeri în loc de apariția în persoană) indică, potrivit ipotezei documentare, proveniența din sursa elohistă. Narațiunea elohistă nu începe de la descrierea creării lumii, ci de la chemarea lui Avraam, strămoșul evreilor. Deoarece după capitolul 3 al Exodului atât sursa yahwistă cât și cea elohistă folosesc cuvântul „Yahweh” pentru dumnezeu, în textul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
istoriei în vederea sursei elohiste este axată pe poporul Israel și este mai inclinată spre așa aspecte religioase ca rugăciune, sacrificii și revelațiile profeților, decât sursa yahwistă. Obiectivul istoric al Israelului este explicit religios -- să devină „împărăție preoțească și neam sfânt”. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Iuda este descrisă drept împlinirea profeției despre răzbunarea pentru nesupunere. Pe de altă parte, promisiunea pa care a făcut-o Yahweh făță de David prin prorocul Natan (Samuel 2 cap. 7, reiterat în Regi 1-2) a preîntâmpinat distrugerea completă. Conform ipotezei documentare, sursa preoțească folosește titlul „Elohim” drept apelativ general de dumnezeu în perioada inițială (în primele 11 capitole din Geneză, acoperind cca 200 de ani). Primul nume specific, „El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
din compuși organici simpli. Cele mai vechi forme de viață cunoscute care au trait pe Pământ au existat acum 3,9 și 3,5 miliarde de ani, în timpul erei Eoarchean cand crusta suficienta a fost formata in urma erei Hadean. Ipoteze științifice cu privire la originile vieții pot fi împărțite în mai multe categorii. Cele mai multe abordări au investigat modul in care moleculele de autoreplicare sau componentele lor au venit în existență. De exemplu, experimentul Miller-Urey și alte experimente similare au demonstrat că majoritatea
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
similare au demonstrat că majoritatea aminoacizilor, adesea numite "pietrele de temelie ale vieții", pot fi sintetizate racemic in condiții ipotetizate ca fiind asemenea primelor ere ale existenței Pământului. Mai multe mecanisme au fost investigate, inclusiv fulgerele si radiațiile. Alte abordări (ipoteze de tip "metabolismul primul") cercetează modul prin care moleculele precursoare necesare pentru autoreplicare ar fi putut proveni din cataliza sistemelor chimice a Pământului primordial. Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pământ, apărută încă din Antichitate, este Teoria Generației
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
de pământ umed cu atomii focului. Teoria a fost elaborată de biochimistul rus A.I. Oparin și prezentată la Congresul Societății botanice ruse din anul 1922 și, ulterior, de englezul John Burdon Sanderson Haldane, care a formulat în anul 1928 o ipoteză similară. Autorii acestei teorii au împărțit drumul de dezvoltare până la materia vie în trei etape: Experimentele făcute de S.W. Fox în 1965-1969 arată că, din acizii aspartic și glutamic, se pot forma polimeri numiți proteinoide sau proteinoizi, datorită însușirilor
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
la rândul lor, pot să se transforme în niște lanțuri asemănătoare cu algele. De aici a putut porni evoluția vieții. Teoria panspermiei afirmă că viața pe Pământ a fost adusă din afară, prin intermediul asteroizilor, cometelor și altor corpuri cerești. Această ipoteză, elaborată de Crick și Orgel (1973, 1983), consideră că viața ar fi apărut de pe o altă planetă „mai veche”, care a beneficiat de condiții asemănătoare sau chiar mai bune pentru apariția ei. În sprijinul acestei teorii, Francis Crick aduce două
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
vieții private și de familie. În acest caz judecătorii de la Strasbourg au emis următoarea concluzie, cu aplicabilitate mai largă: ""autoritățile trebuie să țină seama de interesele, de drepturile și libertățile minorului, în special de interesul superior al copilului, iar în ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe aceste interese sau să încalce drepturile respective, autoritățile naționale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporționalitate între ele"". Pe parcursul deciziei, Curtea a amintit că art. 8 implică și unele obligații
Ignaccolo-Zenide vs. România () [Corola-website/Science/322662_a_323991]
-
de căile de circulație prea strâmte și întortocheate. Tacitus raportează și faptul că unii indivizi ar fi împiedicat, prin amenințări, pe vigili să stingă flăcările, și că aceștia i-ar fi chiar iritat, declarând că ascultă de "ordine": istoricul emite ipoteza că acești indivizi erau jefuitori acționând pe cont propriu sau ascultând de niște "porunci" primite în mod efectiv: în . Nero, care se găsea la Antium, ar fi revenit în oraș, când flăcările îi amenințau reședința, "Domus Transitoria", și n-ar
Marele incendiu din Roma () [Corola-website/Science/322790_a_324119]
-
între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite colectiv supernove de tip Ibc. Există dovezi că un mic procent de supernove de tip Ic pot fi cauzate de către explozii de raze gamă, deși există ipoteza că orice supernovă de tip Ib sau Ic poate fi o explozie de raze gamă în funcție de geometria exploziei. În orice caz, astronomii cred că majoritatea celor de tip Ib, si probabil cele de tip Ic, rezultă din colapsul nucleului unor
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
lunetele, domeniu de care și Newton este pasionat și care devine izvorul marilor sale lucrări din domeniul opticii. În lucrarea "Treatise of the reflexions, refractions, inflections and colours of light" (pe scurt "Opticks", apărută în 1704), Newton descrie, folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii prin prismă și descompunerea acesteia în culori. Studiind interferența, obține experimental ceea ce ulterior va căpăta denumirea inelele lui Newton și ajunge la concluzia
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
urmate de interpretările lui Thomas Young (1873- 1829), conduc la concluzia că propagarea luminii se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor formulează principiile holografiei. Primul dispozitiv de producere a laserului (ale cărui baze teoretice fuseseră realizate de Einstein încă din
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
este clasat ca monument istoric pe teritoriul județului Galați, având . Un aspect inedit pe care îl oferă valul Ploscuțeni - Stoicani este poziția șanțului, nu spre N ca în celelalte valuri din Moldova, ci spre S. Această observație a generat multe ipoteze legate de apartenența etnică a construcției. C. Schuchardt, A. D. Xenopol și V. Pârvan , ignorând acest ultim amănunt, îl atribuiau romanilor, punându-l în legătură cu Vadul lui Isac - Lacul Sasâc, pe care l-ar fi continuat. Contradicția a fost observată de E.
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]
-
R. Vulpe , punând accentul tocmai pe orientarea sudică a șanțului, atribuia pe baza textului lui Ammianus Marcellinus (XXXI, 3, 7) ridicarea valului goților conduși de Athanaric. Reluând discuția cu noi argumente și dintr-o altă perspectivă, I. Ioniță combate această ipoteză și propune identificarea "Valului lui Athanaric" cu valul Moldovei de Mijloc, dintre Prut (satele Victoria și Cârniceni) și Nistru (în zona orașului Pașcani). În privința valului Moldovei Inferioare, autorul citat concluziona: "linia pe care ulterior s-a construit valul Stoicani - Ploscuțeni
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]
-
pot duce către un cuvant ce înseamnă „maimuță” ("arimos" în etrusca și "πίθηκος, píthēkos" în greacă veche), fapt ce ne poate duce cu gândul că insula ar fi fost în vechime habitatul unei specii de maimuțe, azi dispărute, precum Gibraltarul, ipoteza însă neconfirmata, nici din surse arheologice și nici din surse literare antice. Pliniu propune o altă variantă, conform căreia numele grecesc derivă din grecescul "pithos" (vas de lut), căci insula era una de olari. Varianta latină este legată de Pliniu
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
fost luat prizonier în 1335 în urma unei încăierări cu locuitorii orașului Lucca. A mers ulterior în Siena unde a studiat în atelierul lui Simone Martini. Documentele arată că în 1355 era fie plecat din Siena, fie mort. Acest aspect sprijină ipoteza că Bârnă, maestrul Collegiata di Sân Gimignano, a murit relativ tânăr, adică undeva în jurul anului 1360. Cand a fost prins în 1335 s-a notat că era doar un copil. Dacă s-a nascut chiar inainte de 1320 și a
Barna da Siena () [Corola-website/Science/329694_a_331023]
-
în inscripțiile persane și egiptene (o sursă egipteană din 498-497 î.Hr. și o listă de pe mormântul lui Darius cel Mare de la Naqsh-e Rustam, cca. 486 î.Hr.). Se consideră că includea teritoriile regiunii Tracia. N. G. L. Hammond a înaintat o ipoteză conform căreia numele "Skudra" a fost numele dat acestei regiuni de către frigieni, care s-au stabilit în zonă înainte de a migra în Asia. Sursele persane descriu provincia ca fiind populată de trei grupuri: "Saka Paradraya" (eventual, referindu-se la geți
Scudra () [Corola-website/Science/329713_a_331042]
-
II-lea. Mai mulți medieviști au sugerat că ea ar putea fi fiica lui Galeran IV, conte de Meulan, care s-a căsătorit cu Hugues Talbot în jurul anului 1170 și care a mers să trăiască cu el în Anglia. Această ipoteză este însă destul de improbabilă. Ea ocupă un loc aparte printre poeții anglo-normanzi, fiind o femeie superioară secolului în care trăiește și care se remarcă prin cultura sa. Marie ne previne de faptul că a ezitat o perioadă bună de timp
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
se afla la doar 4 grade de Jupiter văzută de pe Pământ și că totul putea să fie efectul direct al unei linii de vedere, mișcarea sa proprie sugerând că era fizic aproape de planeta uriașă. Din acest motiv, el a emis ipoteza că deplasarea cometei este alterată de gravitatea lui Jupiter. Studiile orbitale ale noii comete scot în evidență că era pe orbită în jurul lui Jupiter mai degrabă decât al Soarelui, contrar tuturor celorlalte comete cunoscute în această perioadă. Orbita sa era
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
0 ar urma un raționament asemănător). Deci funcția f' este strict crescătoare. Conform formulei lui Taylor, există două numere x1 și x2, astfel încât a<x1<x<x2 f'(x1) = \frac{f(x)-f(a)}{x-a} </math> și formula 6 Conform ipotezei inițiale, f'(x1)<f'(x2), de unde rezultă că După calcule elementare, această diferență este egală cu Conform relației de calcul a lui x, se poate verifica că acesta este egal cu Rezultă că Deoarece a<xn</sub>,b] astfel încât b
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
se dovedesc nu numai razante, dar și apropiate unele de celelalte. Oamenii de știință au crezut la început că ar fi vorba de una și aceeași cometă a cărei periodicitate era alterată la fiecare trecere. În 1880, a fost propusă ipoteza că numeroasele comete razante erau bucăți dintr-o aceeași cometă care s-ar fi dislocat. Această ipoteză a fost întărită atunci când Marea Cometă din 1882 s-a spart în mai multe fragmente. În 1888, Heinrich Kreutz a calculat că mai
Cometă razantă () [Corola-website/Science/329775_a_331104]
-
început că ar fi vorba de una și aceeași cometă a cărei periodicitate era alterată la fiecare trecere. În 1880, a fost propusă ipoteza că numeroasele comete razante erau bucăți dintr-o aceeași cometă care s-ar fi dislocat. Această ipoteză a fost întărită atunci când Marea Cometă din 1882 s-a spart în mai multe fragmente. În 1888, Heinrich Kreutz a calculat că mai multe comete, dar nu toate, puteau fi explicate prin dislocarea unei mari comete razante, cu mai multe
Cometă razantă () [Corola-website/Science/329775_a_331104]
-
devenind energie pură. Monoliții sunt structuri lăsate de Primii născuți pentru a supraveghea evoluția vieții în diverse locuri din galaxie. Ei au formă paralelipipedică, culoare neagră, suprafață alunecoasă și dimensiuni variate, care însă respectă proporțiile 1:4:9. Clarke propune ipoteza că viața s-ar fi dezvoltat pe satelitul Europa sub stratul de gheață care-i acoperă suprafața, presupunând că activitatea tectonică a planetei permite existența apei în zonele adânci, sub o calotă extrem de groasă de gheață. Transformarea planetei Jupiter într-
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]