30,140 matches
-
Opere, p. 67. 2. Ipoteză mai greu de admis, întrucît în cele două situații cînd se referă la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
referitoare la Bacovia, făcute în monografia lor despre Liceul Comercial din Bacău. Nu cumva acest articol mai contează în memoria celor „atacați”? îl asigur că nu, deoarece cei doi nu sînt cititori ai Luceafărului, habar n-au de articolul său! Rîde: „Ignorantia... fără docta!” îmi mărturisește că formula „docta ignorantia” a auzit-o prima oară la Constantin Rădulescu Motru. „Eu n-am facultate, sînt format însă în atmosfera Criterionului”. I-a ascultat pe toți conferențiarii grupării. Vorbind despre una și despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
schimb a făcut-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sigur, o dată. Iar cu avionul și vaporul, „promisiuni amăgitoare”, - deloc. Ca orice sedentar avea totuși, din cînd în cînd, nostalgia călătoriilor. Fapt surprinzător, privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele. Ieri l-am recitit ca să văd dacă există în opera sa cuvîntul „noroc”, un cuvînt eminescian. în poezie nu-i, iar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primii și ce a înviorat receptarea acestuia? în privința valorilor, e numai o iluzie că generațiile își transmit ștafeta. Credem destul de puțin în ceea ce au crezut înaintașii noștri. Motivat sau nu, adesea ținem să-i contrazicem. Dacă lor le plăcea să rîdă, noi arătăm o față serioasă. Sau, din contra: dacă ei erau gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Sintetizează mai bine de două decenii din viața sa. Trei puncte de vedere - o singură idee: sîntem captivii firilor noastre. „Nu-i exclus - scria marele biolog ieșean N. Leon - ca totul să depindă de prisma prin care privim lucrurile: Democrit rîdea și Heraclit plîngea de viciile oamenilor, căci toate acțiunile noastre par comice unora și tragice altora. E chestie de seriozitatea ce le-o acordăm.” (Note și amintiri, p. 24) Iar Ernst Jünger releva, în „Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lungi pînzării ușoare, ce scînteie în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
plin de voioșie, un cititor pasionat, de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la Cernăuți, Mihai i-a recitat destul de bine (ziemlich gut) o poezie de Alecsandri. "Naiv, veșnic rîzînd și recitind pe de rost balade populare, avea o memorie excelentă și era de toți agreat".23 Cu învățătura a pornit-o bine. În primul semestru din clasa I, s-a clasificat al 11-lea din 69, iar în semestrul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
soare Crescute ajung la brîul unei copile. Lin Prin iarba mare trece, și-aminte luătoare Plivește flori de aur și fire de pelin. Cunună-și împletește și-o 'ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit. Și-apoi în codru trece și cîntî doina dragă Sălbatic este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codru verde, în lumea lui întreagă, Albele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zîmbește Iar sufletul îmi rîde șî inima îmi crește."47 Sau din Erotocrit : "De un cot și jumătate Tu îmi pai o dulce pruncă Peste ochi îți cade părul, Iar pe cap ai flori de luncă (...) Amîndoi mergem în codru, Amîndoi culegem fragi Și-amîndoi ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
regelui și a oficialitaților, a participat și Eminescu, din partea ziarului "Timpul". Poetul nu și-a citit Doina, lîngă statuie, așa cum se pregătise; s-a ferit de mulțime, de teama să nu facă ori să spună ceva nepotrivit, iar lumea să rîdă de el. A citit-o seara, între junimiștii adunați ad-hoc. După un păhărel de Cotnar, a dormit la Creangă, dar cu revolverul lîngă el, fapt care pe Creangă l-a pus pe gînduri 245. Pentru că serbările populare s-au prelungit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
emfază: «Eu sunt ultimul descendentă» și se oprea ca să tragă un colț de talpă de la pantoful rupt în vârf, apoi continua: «Ă al familiei Cavacioniă» și iar se apleca rapid asupra pantofului. Apoi, întorcându-se spre noi, cu severitate: «De ce râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest volum este primul apărut după '89 problematica libertății (requiem pentru o duminică pierdută), a culpei individuale sau colective pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
speriat umbra) și, în imediata apropiere, a revoltei: "nu pot să râd. vinovat. eu visătorul/ vizionarul neputincios. bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o nouă vârstă poetică, aceea a insurgenței dublu orientate: pe de o parte, ea ar presupune angajarea decisă în direcția cartografierii unui real proiectat istoric și socio-politic, pe de altă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum o să te/ sinucizi tu hăpăindu-mă.// (...)// uniune decăzută,/ ordură înfloritoare,/ nisip umblător,/ resemnează-te, ai răbdare. viața ți-a/ demonstrat că dreptatea e întotdeauna de partea/ ta că răbdarea te duce întotdeauna la țintă// acum eu sunt ținta și râd: cu tine de gât/ am s-o rup cu tradiția, am s-o fac în fine/ să capoteze. să ne privească ea, sângeroasa,/ cum trecem pe râu ca un vapor cu toate luminile/ aprinse. cu muzica decibelând nopțile". În sfârșit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada și Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de mine, care îi eram atât de diferit, ci în general punctul de vedere al celuilalt. Avea impresia că acela spune niște enormități, nu ceva greșit, ci ceva nespus de bizar. Asta îl făcea fie să se enerveze, fie să râdă, fie să alterneze enervarea cu râsul, fiindcă impresia îi provoca o anume perplexitate. Punctul de vedere al altcuiva, mai ales dacă era scriitor sau un critic, îl urmărea multă vreme. Uneori mi s-a întâmplat ca, după trecerea vremii, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pildă), criticii tineri sunt, în majoritate, alături de el și îi susțin cărțile. Când nu e provocat, P. este un om fermecător, îi plac mesele bune la Capșa, spune istorii amuzante, savurează vorbele de spirit, ascultă cu interes întâmplări cu miez, râde cu poftă (râsul lui e celebru). Nu îi plac indivizii retorici, îi oprește brutal: „Ce tot spui d-ta, acolo? Știi, doar, că eu sunt un om serios?!” - adică: Domnule, vorbești prostii, nu mă interesează ce spui, bați câmpii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda greutăților, a stărilor de depresie și loviturilor sorții, Charlotte Shearer a ales mereu, în fața oricărui fel de eveniment, rîsul. De altfel, privind-o de aproape, totul este rîs la ea. Părul grizonat ce se ondulează, alunița din bărbie cu tot cu firul de păr creț, pantalonii cei vechi de velur care se hlizesc la îndoitura genunchilor și eșarfa imensă, înfășurată de cîteva ori în jurul gîtului slab. A. Girardot, Paroles de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
caracter). Revenim, pentru a exemplifica, la a doua parte a portretului (26). Finalul textului aduce în discuție cele 4 părți (aspectualizare PART) pe care o tematizare le poate dezvolta de fiecare dată. Fie schema de ansamblu: Schema 9 TOTUL este rîs la EA (tema-titlu) Pd (1) PART părul alunița pantalonii (și) eșarfa Reluînd una cîte una aceste părți, obținem dezvoltări mai mult sau mai puțin complexe și regrupări ale predicatelor calificative (PRq) sau funcționale (PRf) într-un număr mai mult sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
loc cu fir de păr pe Pd (3) PROPR PRq PRq bărbia comic creț Pantalonii personajului suportă, de asemenea, un tratament, pe două niveluri, unde se manifestă o operație de asimilare locală (asupra predicatului funcțional "zîmbesc") conform izotopiei lui "a rîde": Schema 13 PANTALONII (sub-temă-titlu) pd (2) PROPR PRq PRq PRq vechi velur se hlizesc pd (3) SIT PR. loc la genunchi Avem astfel o idee asupra modului în care se stabilește ierarhia elementelor unei secvențe descriptive. Punct care trebuie teoretizat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]