30,395 matches
-
discreționarism al politicii fiscale cu o eficacitate ridicată a stabilizatorilor automați. Stabilizatorii automați pot ajuta decidenții de politici fiscal-bugetare să aibă o reacție consistentă la diversele tipuri de șocuri cu care se confruntă economia. În general, teoria și practica economică sugerează că „reacția stabilizatorilor automați depinde de tipul de șoc la care este supusă economia (de cerere, de ofertă, temporare sau permanente)” dar și că „eficacitatea stabilizatorilor automați depinde de specificitatea fiecărei țări, de propria structură, propriile caracteristici” (Blanchard, 2000). Buti
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
matricea constrângerilor legate de spațiul fiscal redus poate împiedica acțiunea stabilizatorilor automați, simțindu-se acut nevoia continuării politicilor fiscale prudente în perioadele bune, de expansiune economică. Faptul demonstrat în lucrarea de față cu privire la prociclicitatea politicii fiscale în țara noastră poate sugera o mai mare atenție asupra stabilirii unei traiectorii sustenabile de finanțare. În România creșterea rolului stabilizatorilor automați ar trebui să reprezinte o prioritate. Teoria macroeconomică stipulează clar faptul că stabilizatori automați mai puternici înseamnă o variație mai mică a output
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
România, arată autorii, „revizuirile privind PIB potențial nu reprezintă un factor semnificativ în explicarea diferențelor din soldul bugetar structural ci mai degrabă un element important este cel legat de erorile observate în prognoze și în ceea ce privește execuția bugetară”. De aceea se sugerează rămânerea pe termen mediu sub ținta prevăzută de Compactul Fiscal, de sub 0,7% din PIB. 4.5. Propunere privind implementarea unui sistem de reguli fiscale pentru România. Design. Estimarea reacției sistemului de reguli fiscale la șocurile outputului. Estimarea reacției sistemului
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
intervenția de urgență. Evoluția hematomului are o mare importanță terapeutică. Se va urmări aspectul stagnant sau creșterea rapida a hematomului, ca și starea circulatorie a segmentului distal de leziune. Oprirea creșterii hematomului corespunde de regulă opririi hemoragiei. O creștere rapidă sugerează existența unei leziuni importante și impune intervenția chirurgicală de urgență. Aprecierea stării de compresiune trebuie urmărită atent pe o lungă perioadă de timp, ținând cont de sensibilitatea diferită a țesuturilor la ischemie. Țesuturile cu un metabolism mai redus (osul, pielea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
cunoștințelor din această lucrare cu cele din alte cărți și pentru că nimănui nu-i strică exercițiul abstractizării unor idei în forma elegantă și concisă a matematicii. O idee apare insistent în această carte. Constant, de-a lungul capitolelor afirm, recomand, sugerez și repet că folosirea tehnicilor statistice de analiză nu are sens fără o înțelegere bună a faptului sau fenomenului social studiat și că fără un cadru teoretic-conceptual bine întocmit sunt greu de stabilit forma datelor pe care urmează să le
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
empirice 3. Putem face acest lucru, dacă obținem informații empirice privind caracteristicile de măsurare a datelor: analizăm datele folosind același model, dar măsuri și niveluri de măsurare diferite. Confruntarea rezultatelor analizei și a implicațiilor teoretice cu datele empirice ne va sugera care măsură este cea mai bună, în sensul de mai sus. În cazul în care sunt mai multe care dau rezultate identice, se va alege acea măsură care are cele mai stricte restricții. Este important să înțelegem cu ce nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
măsurăm, și nu altul, este un alt aspect al validității scalei, care se tratează separat.) În situația în care analiza factorială identifică mai mulți factori, atunci putem să ne îndoim că scala a fost construită corect, căci un rezultat multifactorial sugerează că scala măsoară cel puțin încă un alt fenomen. Dar în demersul cercetării putem apela la analiza factorială nu numai pentru explorarea datelor, ci și pentru confirmarea unor rezultate. De exemplu, putem întâlni următoarea situație practică de cercetare. Din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
comun F1, alta datorată factorului comun F2 și încă două componente datorate corelației dintre factorii comuni: r(X1,X2) = b11 b21 + b12 b22 + b11 b22 r(F1,F2) + ... + + b21 b12 r(F1,F2) Ajunși aici, putem spune ceea ce deja am sugerat în această secțiune prin modelele și conceptele introduse. Prin analiza factorială dorim să descoperim structura latentă a unui set de date, dat prin m variabile observate X1, X2, ..., Xm, folosind matricea de covarianțe (corelații) dintre ele. Până acum ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
rangul unei matrice construite, numită matrice de corelație ajustată. Matricea de corelație ajustată este alcătuită din corelațiile între variabilele observate, calculate în funcție de saturațiile factoriale (așa cum am făcut mai sus de câteva ori), și comunalitățile variabilelor, situate pe diagonală. Această corespondență sugerează că și inversa ei ar putea fi posibilă, și anume că numărul de factori comuni latenți poate fi aflat din examinarea matricei de corelație ajustată și calculul rangului acesteia 1. 3) Aceeași structură de covarianță, mai multe tipuri de structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
anti-imagine1. 3) În fine, avem măsuri de adecvare a eșantionării 2. Cea mai folosită dintre acestea este cea a lui Kaiser-Meyer-Olkin (KMO), un indice care compară mărimea corelațiilor cu cea a coeficienților de corelație parțială. Valori mici ale acestui indice sugerează că analiza factorială nu este potrivită pentru date, în timp ce valori mari ale KMO indică existența unor factori comuni 1. unde a(Xi, Xj) este coeficientul de corelație parțială între Xi și Xj când toate celelalte variabile sunt controlate. Figura 9
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
1 poate rezulta în respingerea unor factori care, deși explică mai puțin, sunt importanți. În plus, acest rezultat s-ar putea datora și erorilor. Altă soluție propusă este aceea de a examina graficul care reprezintă valorile proprii (scree plot). Experiența sugerează că punctul în care linia graficului devine din abruptă lină ne va da numărul de factori necesari pentru a descrie structura. Dar ceea ce înseamnă abrupt și lin este interpretabil. În fine, o altă soluție este să stabilim un procent de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
În fine, o altă soluție este să stabilim un procent de varianță care să fie explicat (în mod obișnuit, acesta se alege 70% sau 80%) și să ne oprim atunci când varianța explicată de factori, cumulată, depășește acest prag. Unii autori sugerează că nu trebuie să ne bazăm automat pe astfel de criterii formale și că numărul de factori obținut prin aplicarea acestor teste trebuie să ne indice doar numărul maxim de factori. Factorii pe care îi vom reține trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
se apropie de ortogonalitate. Cu cât este mai mare, cu atât soluția este mai oblică. Metoda „promax” folosește o procedură prin care saturațiile obținute după o rotație de tip „varimax” a soluției ortogonale sunt ridicate la o putere întreagă (practica sugerează valoarea 4 ca fiind optimă) și factorii sunt astfel recalculați încât să nu mai determine variabilele pentru care saturațiile ridicate la puterea respectivă sunt mici. Este o procedură de calcul mai rapidă decât „oblimin” și o recomand pentru situațiile în
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
căror comunalități sunt considerate prea mici, putem fie să interpretăm soluția așa cum este, ignorând variabilele respective, fie să evaluăm fiecare astfel de variabilă separat pentru o posibilă ștergere a lor din analiză. În prima situație, vom interpreta factorii după cum ne sugerează variabilele care îi saturează și vom ține cont de faptul că există variabile care sunt slab reprezentate în soluția factorială. În cea de-a doua situație, posibilitatea eliminării variabilei din analiză trebuie cântărită în funcție de rolul variabilei respective în cercetare și
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
soluția este imediată. Atunci când însă mai multe variabile au saturații ridicate pentru același factor, selecția este mai dificilă. Analistul trebuie să examineze critic fiecare dintre aceste variabile și să se bazeze pe cadrul teoretic al studiului său, care poate să sugereze în mod logic mai degrabă o variabilă decât alta. Pe de altă parte, criteriul validității și al încrederii datelor pentru fiecare variabilă poate fi un criteriu suplimentar pentru alegerea variabilei-surogat. Altă posibilitate este aceea de a construi scale sumate, în
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
de cămilă, (l) etcaetera, (m) care abia au spart ulciorul, (n) care de la distanță par muște 1. Aceasta făcea parte dintr-o înșiruire de clasificări menite să demonstreze arbitrariul și conjecturalul oricărei clasificări a universului. Acest text, prin care Borges sugerează nevoia oamenilor de a opera cu scheme de clasificare ca mod de a introduce ordine în univers, folosind limba și limbajul ca mijlocitori, a fost motivul unei investigații epistemologice mult mai ample, datorate lui Foucault 2. Situat între practica codurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
acestora, altfel decât a-i selecta aleatoriu. În cazul exemplului analizat de noi, legat de potențialul de migrație către Europa Occidentală a țărilor, putem realiza o partiție inițială în funcție de regiunea geografică: America de Nord, Europa de Est, America Latină, Orientul Mijlociu, Asia-Pacific, Africa. Sau, așa cum am sugerat mai sus, putem face o analiză cluster exploratorie de tip ierarhic aglomerativ și putem folosi cele k grupuri obținute la pasul N-k drept partiție inițială a obiectelor, respectiv centroizii lor drept centri inițiali de cluster. Metode factorialetc "Metode factoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
În selecția unei metode de grupare, cercetătorul trebuie să țină cont de avantajele, dezavantajele și tipurile de soluții pe care tinde să le producă fiecare dintre metode. O inspecție prealabilă a datelor, care să familiarizeze cercetătorul cu structura datelor, va sugera metoda cea mai adecvată pentru o analiză cluster. De asemenea, va semnala existența cazurilor aberante (outliers) care pot distorsiona rezultatele. Cazurile aberante pot să reprezinte observații care nu sunt reprezentative pentru populație (cazuri aberante autentice) sau să reprezinte grupuri subreprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
analiză și examinate separat. Ca să înțeleagă cât mai bine cum funcționează diferitele metode de grupare - ce tip de soluții tind să producă, care sunt avantajele și neajunsurile lor, care sunt metodele mai potrivite pentru un tip particular de date -, le sugerez cititorilor acestui capitol să încerce următorul exercițiu. Să ia un set de date cu care sunt suficient de bine familiarizați, structurat după un criteriu oarecare în grupuri cunoscute, și să testeze fiecare dintre metode pe acest set de date. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
tabelul este prea mare pentru a fi reprodus în întregime. Tabelul 1 Schema de grupare Dacă analizăm schema de grupare, observăm un salt brusc în valoarea coeficientului de grupare, la pasul 105, de la 4,884 la 6,943. Acest lucru sugerează că o soluție cu 4 grupuri este probabil adecvată pentru acest set de date și variabilele de grupare alese. Același lucru ni-l indică și analiza distribuției cazurilor pentru soluțiile cu 3, 4 și 5 grupuri. Conform acestei soluții, cele
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
În acest context, buddhismul a putut să apară și chiar să triumfe, întrucât propunea o cale de mijloc între brahmanismul rigid, neagreat de marea masă a credincioșilor și noile mișcări extremiste care i se opuneau. Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe bodhisattva ca un nor luminat de lună sau cu chipul unui tânăr elefant alb, venind de pe o colină din față; el intră în adăpostul ei aducând un lotus și o pătrunde, în sfârșit, în partea ei dreaptă. Acest vis sugerează faptul că cel ce urmează să se nască va fi o personalitate cu o bunătate și o înțelepciune cu totul ieșite din comun. Legenda continuă astfel: Bodhisattva a pătruns în sânul mamei sale. Zeii îi admiră condescendența cu care consimte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spre pământ, care este luat ca martor al realității Trezirii sale (bhumiparsamudră ); este un gest activ al ființei care a obținut starea de transcendență. Mâna stângă așezată în poală, cu palma îndreptată spre cer (dhyana-mudră ) este un gest pasiv care sugerează compasiunea universală. Această figură este considerată una dintre cele mai valoroase imagini realizate vreodată de geniul uman. Reprezentările lui Buddha apar în diferite mărimi, forme și stiluri, în funcție de regiune. De exemplu, în peșterile Lung Men, aproape de Loyang, în China, sunt
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
proveneau din familii nobile, în timp ce Apostolii lui Iisus erau ca și El oameni simpli. Atât Buddha cât și Iisus au utilizat în predicile lor în mod frecvent parabolele. Este celebră de exemplu parabola săgeții, prin care Buddha a încercat să sugereze preocuparea necesar constantă a omului pentru eliberare și îndepărtarea tuturor acelor activități și gânduri care nu au acest scop. Mântuitorul Hristos vorbea adesea mulțimilor și mai ales Apostolilor Săi prin pilde. Acestea erau mici istorisiri fictive, dar verosimile, luate din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unei anumite culturi poate fi mărită sau, dimpotrivă, minimalizată. Chiar dacă diferențele sunt mici, ele pot fi exagerate pentru a crea distincții care să separe oamenii. Echitatea se referă la corectitudine, justețe/dreptate, exploatare, opresiune, probleme legate de putere, discriminare. Ea sugerează relații de tip colonial, cum ar fi cazul americanilor nativi care și-au pierdut proprietățile sau cel al japonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un alt exemplu de problemă de echitate îl reprezintă cel al unei minorități asuprite
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]