KorAP: Find »[drukola/base=treabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1176 1177 1178 ...1183 >

29,566 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

cît se poate de clare! Un lucru care mă deranja. Adică de ea. Venetia s-a dat la el - și el a respins-o. Asta Încearcă să-mi spună! A trimis-o la plimbare! Iar eu n-am avut altă treabă decît să angajez detectivi particulari, de parcă n-aș avea Încredere În el. De parcă nu l-aș iubi. — Luke, și mie Îmi pare rău! zic cuprinsă brusc de remușcare. Pe cuvîntul meu. — Pentru ce? Luke pare luat ca din oală. — Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
doar un telefon. Un sms e doar un sms. O cină tîrzie În oraș nu e un motiv pentru o ceartă. Se pare chiar că „Fac me“ nu Înseamnă... ce am crezut eu că Înseamnă. Slavă Cerului că am sistat treaba cu detectivul, asta-i tot ce pot să spun. I-am ars chiar toate hîrtiile și toate chitanțele, ca nu cumva să dea peste ele Luke. (După care am inventat o poveste despre placa stricată de Îndreptat părul, atunci cînd

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-mi plac. Trebuie să mă las pătruns de spiritul magazinului... să absorb Londra prin toți porii... poate, să mă las inspirat În egală măsură de alte orașe europene... Alte orașe europene? — Aha. Și... cam cît crezi c-o să-ți ia treaba asta? Cu aproximație. — Permiteți-mi să mă prezint, se bagă În vorbă Eric, care a reușit În fine să ne localizeze. Eric Wilmot. Director de marketing aici, la The Look. Bun venit În Anglia, mai spune, strîngîndu-i mîna lui Danny

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și-o să mă gîndesc ce ne trebuie exact. Trag un scaun, mă așez și scot un pix și lista cu cărucioare. Pe spatele ei scriu „priorități În alegerea căruciorului“ și fac un tabel. Singurul mod În care se poate face treaba asta e să fii cît se poate de riguros și de științific. CÎteva minute mai tîrziu, Luke se apropie cu o tavă cu băuturi. — Ai avansat vreun pic? Întreabă, așezîndu-se În fața mea. — Da! ridic ochii spre el, Îmbujorată de efort

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
draci. — Soțul meu știe că-l urmărește cineva! L-a văzut pe unul dintre oamenii dumneavoastră! — A, zice Dave Sharpness neplăcut surprins. Ei, asta nu trebuia să se Întîmple. O să vorbesc cu cei implicați... — Spuneți-le că s-a stopat treaba! Chemați-i Înapoi chiar În secunda asta, Înainte să-mi distrugeți căsnicia! Și nu mă mai sunați niciodată! Se aud tot mai multe pîrÎieli pe fir. — Nu mai am semnal, doamnă Brandon, aud tot mai Înfundat glasul lui Dave Sharpness

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Ce scrie? zice Venetia cu o voce ușor schimbată. Pe tricoul tău. — Nimic, zic fîstîcită. Nimic! E doar... o glumă! Adică, evident, nu e vorba de tine. Ci de altă oafă roșcată. Ăă... femeie. Persoană. Nu merge deloc bine. — Bună treabă, Becky, spune Danny În urechea mea. Ai fost foarte plină de tact. Venetia trage aer În piept adînc, de parcă ar face eforturi să se controleze. Dacă stau să mă uit bine la ea, e destul de afectată. — Becky, zice Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
iau un ton vioi. Ce mai faci? „Nu-ți poate citi gîndurile“, Îmi spun cu tărie. „Nu știe c-ai pus să fie urmărită. Nu are nici o dovadă că tricoul se referă la ea. Fă pe niznaiul.“ — Uite care-i treaba, Becky. Venetia Își golește paharul dintr-o sorbitură. — Hai să Încetăm cu șarada asta de căcat. Mă holbez la ea uluită. Am auzit eu bine, a zis „de căcat?“. — Am vrut să te scutim de partea neplăcută, se Încruntă Venetia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
rost de unii turcoaz. Dar trebuie neapărat să intru În casă... Nu știu ce să zic. Fabia se reazămă de tocul ușii și se uită la o ață care-i iese dintr-o mînecă. — Sinceră să fiu, nu sînt prea Împăcată cu treaba asta. Nu e Împăcată! Trebuie să fie Împăcată! — Dar am stabilit deja totul pentru azi! Și cei de la Vogue au venit deja! Nu poți să-i trimiți la plimbare? — Nu-i trimiți la plimbare pe cei de la Vogue! ridic vocea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Amy. Și a făcut-o? — Nu. Luke are o grimasă. — Vrea s-o dăm afară. — S-o dați afară? spun eu șocată. — Varianta lui e că e o incompetentă și că, dacă ea ar fi În stare să-și facă treaba cum trebuie, el n-ar avea de ce să se ia de ea. Între timp, toți angajații mei au făcut front comun. Îmi scriu e-mailuri de protest, refuză să mai aibă de-a face cu contul Arcodas, mă amenință cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
el atîta vreme. Fără să-mi zică nimic. În Încercarea de a mă proteja. PÎnă la urmă, nu are nici o aventură. Îmi trec privirea peste chipul lui, pe care și-l ferește. Poate că minte, Îmi trece prin cap. Chiar dacă treaba aia cu Arcodas e adevărată. Poate că el continuă să se vadă cu Venetia. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită“ Îmi trece prin minte, pentru a mia oară. — Luke, te rog, zic grăbită. Te rog. Spune-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
situația. CÎțiva s-ar putea să plece - Însă alții or să tacă și-or să strîngă din dinți. Lumea are nevoie de slujbe. O să accepte și situații mai de rahat. — Iar la firma ta o să se-mpută tot mai tare treaba. — O să am o firmă cu etică discutabilă, dar profitabilă. Simt În glasul lui ceva ce nu-mi place. — Ai uitat? Am intrat În afacerea asta ca să facem bani! Deodată, copilul Îmi dă una zdravănă și schițez o grimasă. Totul... doare

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
merită din plin. — Jasmine! strigă fata, ridicînd vocea. — Trebuie să mă duc. Jasmine mă săgetează cu o privire lungă, otrăvită. Atunci pa! zic veselă. O să trec cu copilul pe la tine. Jess a urmărit Întreaga conversație, amuzată la culme. — Care-i treaba cu sprîncenele? zice, după ce Jasmine dispare ca o vijelie. Îi examinez sprîncenele. SÎnt maronii și dese și e evident că n-au văzut În viața lor nici pensetă, nici perie și nici dermatograf. — O să-ți arăt Într-o zi, spun

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
datele. Copii ale tuturor Însemnărilor, transcrieri de conversații, poze... Le răsfoiesc, cu inima bubuindu-mi. Uitasem cîte chestii au strîns despre Iain Wheeler. Adevărul e că, pentru o agenție de detectivi de doi bani din West Ruislip, au făcut o treabă țais. Le strîng repede la loc și mă Îndrept spre bucătăria rece și goală. Tocmai dau să ridic telefonul să-l sun pe Luke, cînd acesta Începe să sune, și tresar speriată. — Alo? — Bună ziua, doamnă Brandon, aud un glas necunoscut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
clienți de calibru Înalt, și așa va fi Întotdeauna. Este o persoană de maximă integritate morală, e talentat, inteligent, arătos și... are un stil vestimentar de excepție. Tac, respirînd precipitat. — Bine, atunci! chicotește amuzat Mike Enwright. Am Înțeles cum stă treaba. — O să mă citați? — Mă Îndoiesc, chicotește din nou individul. Însă Îmi place atitudinea dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru timpul acordat, doamnă Brandon. Închide, și eu Îmi torn un pahar cu apă, iritată. Trebuie să vorbesc cu Luke. Formez numărul direct și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ciocănit În ușă. Ea e. Cu niște fluturi enormi În stomac, Înșfac punga de despărțire și mă ridic. — Intră, zic cît pot de calmă și, o clipă mai tîrziu, ușa se deschide larg. — Bună, scumpo! În cameră năvălește, pusă pe treabă, o moașă afro-caraibiană, cu figură jovială. — Eu sînt Esther. Cum te simți? Contracțiile sînt la fel de dese și de puternice? — Poftim? mă uit la ea perplexă. Ăă... nu. Adică, da... Tac, confuză. — Uite ce e, trebuie neapărat să o văd pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fel de dans prin cameră, la lumina lunii. Nu mi-am dat niciodată seama că melodia asta e un vals, pînă acum. — Luke! Tata se apropie de noi, cu un maldăr de corespondență. — Ai primit o scrisoare. — Cineva Își face treaba cu brio, spune Luke surprins. N-am dat adresa asta decît cîtorva persoane. Se uită la antetul firmei, printat pe spatele plicului. — A, e de la Kenneth Prendergast. — Super! fac eu plină de entuziasm și mă strîmb ușor la Minnie. Luke

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

cât de criminal a fost comunismul și ce fel de oameni alcătuiau brațul înarmat al regimului, Securitatea? De fapt, știu de ce anume au nevoie! De recunoașterea oficială a caracterului criminal al regimului comunist. Să avem, deci, răbdare să-și încheie treaba Comisia Tismăneanu și să-și pronunțe președintele condamnarea! Dorin Popa: De ce a stârnit atâtea discuții Comisia Tismăneanu, chiar printre oamenii de o incontestabilă autoritate morală? Liviu Antonesei: N-aș putea să spun exact! În ce mă privește, am contestat necesitatea

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
Dorin Popa: Lumea formelor fără fond de acum este, până la un punct, găselnița perfectă a ciracilor lui Ion Iliescu. Ei au "transplantat" instituții și legi din care viața a lipsit, dar la adăpostul cărora și-au putut vedea "liniștiți" de treabă. Amintește-ți numai că spre sfârșitul mandatului tandemului Iliescu-Văcăroiu aproape nimeni din lumea civilizată, mă refer la instituții de referință, nu mai voia să audă de România. Liviu Antonesei: E adevărat ce spui, doar că nu au condus România doar

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
această asumare explicită e chestie de reformă interioară, poate de revoluție personală. Pare greu? De fapt, nu e chiar atât de greu. E suficient să știm fiecare ce dorim pe lumea aceasta, de la lumea aceasta, și să ne facem bine treaba pentru care am optat. Pare greu numai pentru că ne-am obișnuit, mai ales în ultima jumătate și ceva de veac, să facem totul de mântuială. Pentru acea perioadă, era aproape firesc. Nimeni nu vrea să facă eforturi în general, pentru

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
5 milioane și e aproape imposibil să-i pui pe toți în aceeași oală. Ca și printre cei vreo 16,5 milioane de nemembri, îți dai seama că și la membri vei găsi și oameni inteligenți și proști, și de treabă și canalii, și cinstiți și bandiți. Motivele pentru care acești oameni au intrat în PCR sunt iarăși foarte diferite și nu toate de natură egoistă și arivistă. Mama, fostă "fiică de chiabur", de pildă, a intrat în 1965-1966, când se

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și chiar eu am avut până nu de mult, cum spuneam, o părere foarte

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
dar și să ne dovedim a fi demni de el. Nimeni nu e resposabil pentru alegerile noastre, fie că acestea sunt bune, fie că sunt proaste. E un dar dificil, fără îndoială, de aceea unii vorbesc despre "povara libertății"! E treaba lor, pentru mine e un dar, și, cât pot eu, mă strădui să fiu demn de el. Nu-l cunosc pe Î.P.S. Bartolomeu decât în calitatea sa de scriitor, la începutul anilor '80, în Consiliul Uniunii Scriitorilor, unde era

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
Consiliul Uniunii Scriitorilor, unde era o prezență mai degrabă discretă, dar agreabilă. Interve-nea rar în discuții, însă mereu cu miez. Pe de altă parte, evoluția sa în calitate bisericească nu mi s-a părut la fel de reținută. Mă rog, nu e treaba mea, decât ca simplu credincios membru totuși al bisericii să spun aceste lucruri. Nu mai insist, că am preferat să am în această discuție a noastră un ton mai măsurat... Dorin Popa: De multă vreme doresc să te "atac" tocmai

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
ar vrea să rămână mai presus, de o presă tot mai degradată, moral și profesional. Rețelele de presă murdară, locale și centrale, se împart în două categorii: puținele care au fost descoperite și multele care își văd în continuare de treabă. Multe, prea multe ziare sunt folosite ca adevărate măciuci, cu care se dă în capul victimei fără nici cel mai mic scrupul de a justifica titlurile de-o șchioapă și pozele cât jumătate de pagină. Ziariștii au devenit, în prea

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
multe! nu sunt infinite, prin urmare am și eu nevoie de odihnă din când în când, de reîncărcarea bateriilor. Or, din 1990, niciodată n-am reușit să mă odihnesc aici, ci numai în alte părți, chiar când eram plecat cu treabă, cu program infernal. De ce? Pentru că reușeam să ies cât de cât din presiunea "realității românești". Demisia lui CTP este importantă și, indiferent de faptul că mulți colegi din presă dar din alte trusturi! o bagatelizează și o "interpretează", are un

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]