32,577 matches
-
ce durere! Când am fost În camera aia mare, acolo nu era rău, că era w.c. turcesc și era și apă. Dar pe conductă venea apă sărată... Dar cine o băut apa aia? Și nici n-am avut după ce să bem apă... Și ne da o cană din asta smălțuită, de cinci kilograme, de apă bună... Vă băteau la Gherla? Acolo o fost o catastrofă... Dacă te-o prins cu ceva... bătaie. O fost băieți dintr-ăștia tineri În Gherla, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu mine.” Că așa se Învăța. Și scriai pe sticlă. Și dacă te prindea la percheziție cu sticla scrisă, pentru aia luai șapte zile de izolare. Și În șapte zile mânca de două ori... În cinci zile mânca o dată. Restul bea apă sărată, că de-aia ne da. Dumneavoastră ați fost la izolare? Da, am fost și eu. Vine Într-o dimineață un sergent-major și zice: „Care Îi Pop Ioan?”. „Eu.” „Pătura și la izolare!” „Domn major, nu vă supărați, da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sticlă. Pe el l-o băgat la politici c-ar fi pușcat niște ruși În timpul războiului, da’ nu i-o pușcat el, ci alții doi, care au făcut armata. S-o dus de la muncă la restaurant cu doi colegi, ca să beie ceva și să mănânce, și În restaurant o venit o grupă de ruși și s-o repezit la femei. Bărbații, când o văzut, roiul la fugă afară și o lăsat femeile acolo. Ăștia doi, când o văzut ce fac rușii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncare tot așa mai rău sau mai bine? Apoi, În Securitate ne-o dat terci de-ăla dimineața și la amiază ne da arpacaș... Ne da mâncare slabă tare În Securitate... Acolo io am făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni Întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la w.c. la treaba mare... Doamne feri’! Așa m-am constipat, că n-am băut apă. Am făcut un pic de fisură, un fel de hemoroizi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Securitate... Acolo io am făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni Întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la w.c. la treaba mare... Doamne feri’! Așa m-am constipat, că n-am băut apă. Am făcut un pic de fisură, un fel de hemoroizi, no, da’ n-am primit nimic tratament... No, păi m-am tratat acasă și m-am vindecat... Nu mai am nimic acuma. Da’n Securitate o fost foarte-foarte greu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi Înțelegeam și eu ceva... Și le-am spus că viu din pușcărie, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n armată”... Că ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul, care era brigadier la CAP, și-apoi o adus niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte ani și două luni io n-am călcat pe iarbă? Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am avut aici Într-o dimineață când, fiind de serviciu și trebuind să servesc cafeaua la ceilalți deținuți, am găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar când m-am plâns la gardianu’ de serviciu și i-am arătat de unde bem noi cafeaua, am fost luat de guler de către subofițerul de serviciu și dus la poartă, unde am fost Înjurat, mi-a adresat fel de fel de insulte și, pe urmă, a pus să fiu bătut. A spus că fac agitație
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pălămidă, și cu aia m-am refăcut... O luai așa de jos, că era țeapănă..., o frecai În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina!”. Dar am auzit că unii au murit din cauza
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cortegiu sumbru și martir,/ Tânjind spre lumea cea Înaltă, precum pohodul la Sibir;/ Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate,/ Alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toți: „Bă, care dai o țuică?”. Eram Înainte de masă și o țuică era trei lei. Unu’: „Io am doi lei”... Altu’: „Am cinci lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră știți, da’ devii euforic așa, devii frumos, devii deștept... Și, discutând așa..., am mai luat un rând. La al treilea rând de țuică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră știți, da’ devii euforic așa, devii frumos, devii deștept... Și, discutând așa..., am mai luat un rând. La al treilea rând de țuică am Început cu fotbalu’, cu... femeile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a venit trenul. Ne băga o dejă sau două de apă și hrană rece pentru o zi-două: șuncă, oleacă de brânză, cu marmeladă și pâine. Atunci ne vedeam și noi sătui, când vedeam șunca aia, că era cea mai bună. Beai apă... A doua zi nu mai aveai și răbdai... Da’ asta era altă treabă... Da’ atunci puteai să fii sătul. Cum a fost la Gherla? La Gherla..., acolo Închisoare, mamă, Dumnezeule! Istrate, Șomlea și cu Cârciu, care-i mort... și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și tehnoredactarea interviului - Alexandru Matei, editarea - Constantin Vasilescu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cota 77. Mai țineți minte când au venit prima dată comuniștii aici În sat? Da, eram micuț așa când o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
statele mai mici - dreptul forței.“ („Vor face rezbel? Nu știu, dar în tot cazul este scârbos acest spectacol pe care-l oferă lumii înalți diplomați. Aceste colosuri vor să se facă temute de niște neînsemnate state precum România; vor să bea apă de Dunăre.“) Activând intens, în acești ani, în cercul social-democrat bucureștean, aflat sub influența lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Constantin Bacalbașa va lua parte, în 1883, alături de Gh. Kernbach (poetul Gheorghe din Moldova) și Emilian A. Frunzescu, la înființarea uneia dintre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prăjitura costa numai 15 bani. La liceu fac cunoștință cu profesorii mei. La religie, părintele Veniamin Catulescu, preot cult și respectabil, foarte iubit de elevi. La franceză, domnul Tănăsescu, gras, rotund și roșu ca un rac. Era cu noscut că bea în toate zilele multă bere la berăria Grebert, mai târziu Osvald, în strada Câmpineanu. Ilie Benescu, profesorul de elină, un om foarte de treabă, dar cu totul agramat. Nu avea decât o singură lecție: cercul vocalelor. Se știa însă că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în toate zilele multă bere la berăria Grebert, mai târziu Osvald, în strada Câmpineanu. Ilie Benescu, profesorul de elină, un om foarte de treabă, dar cu totul agramat. Nu avea decât o singură lecție: cercul vocalelor. Se știa însă că bea în toate serile vin roșu la „Pisica neagră“, în casa care înconjura biserica Zlătari. Anghel Dumitrescu 9, tânăr profesor, sosit de curând din Germania, unde avusese o bursă. Era respectat fiindcă era serios și își cunoștea materia. Preda geografia și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Reglementul așa vrea, Pân’ pe la Sântă Mărie Nimeni p-aci să nu dea. Așa e făcut boierul, Nu poate lucra mereu... Dar iată domnul graferul; Ia-ți căciula, fătul meu! Ăsta, vezi, este teatru Aci afli lucruri mari, Cum a băut împăratul, Cum s-au certat doi măgari, Fetele cum să iubească, Flăcăii, iarăși mereu, Cum să le tot amăgească! Ia-ți căciula, fătul meu! Aici s-adună și Sfatul Domnului de ajutor, Care cârmuiește Statul Așa bine și ușor. Iată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
foarte mari, pentru 80 lei pe lună. Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert, mai târziu Oswald, în strada Câmpineanu colț cu strada Regală 232. Porții mari și mâncare bună. Dar mai ales bere vestită. Aici veneau să bea bere unii fruntași ai baroului și ai politicii precum advocatul liberal Tache Giani, mai târziu ministru al Justiției. Foarte vestite pentru cârnați și fripturi erau restaurantele și grădinile populare: „Leul și cârnatul“233, Herăstrăul 234, Zdrafcu 235, Bordeiul, mai târziu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se referă și Anton Pann în Îndreptătorul bețivilor (1832): „Bețivii tot strânși colac / Pe la grădini beții fac, / Pân’ mahala la Izvor, / Și la Breslea în pridvor, / Dar mai mult și mai vârtos / Pe la Tabacii de Jos, / Unde petrec la vin bând / Și împreună cântând“ (Anton Pann, Scrieri literare, ediție îngrijită de Radu Albala și I. Fischer, Ed. pentru Literatură, București, vol. I, 1963, pp. 72- 73). 248. Până în anul 1871 străzile Bucureștilor au fost iluminate cu felinare care foloseau lumânări de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne-a adus de la Paris muzica și teatrul lui Offenbach.250 Marii tragediani Rossi și Salvini au venit mai târziu.251 Dacă nu erau cabareturile de noapte, erau grădinile de vară.* Incontestabil că bucureșteanul jertfește prea mult pe altarul mâncării, bău turii și petrecerilor, iată de ce viața de noapte cu vin bun și cu lăutari a cultivat-o cu sfințenie. Herăstrăul vechi era grădina de predilecție a bucureștenilor. Mai târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea mare succes
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
memoria bucureștenilor oameni de petreceri nenorocita întâmplare a unei tinere femei de viață liberă, anume Ioana, vestită pentru frumusețea ei; Ioana, fiind în tovărășia mai multor prieteni, printre care și poetul Geanoglu, s-a dus la Tei, a petrecut, a băut, s-a scăl dat și s-a înecat. Poetul Geanoglu, amantul ei, era de față. Și el a cântat-o în versurile publicate apoi în Dorul, colecție de poezii foarte populare pe vremuri.253 140 bucureștii de altădată 250. Trupa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la Liceul Sf. Sava care primea prietenește. Într-o căsuță mai mică, asistat de fiica lui, o frumoasă și încân tătoare tinerețe brună, moartă, prematur, ca soție a unui ofițer Olănescu, Ilie Be nescu 296 primea, împărțea, ciocnea, dar și bea. Căci îi plăcea vinul cel bun pe care îl găseai în București pe vremurile acelea. Mai erau și alții, mai erau și altele. Diavolii de băieți cunoșteau oarecari tinere drăgălășenii bucureștene care respectau tradiția și primeau colindătorii. Într-un an
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1927], pp. 128-130, precum și în București și bucureșteni de ieri și de azi de Victor Bilciurescu, București, 1945, pp. 35-37 (în care se menționează că doctorul Drasch ducea o viață austeră exemplară: dormea iarna în camere neîncălzite, nu fuma, nu bea alcool, nu consuma carne; încălțămin tea, pentru picioarele sale enorme, și-o procura din Suedia, neaflându-se în București ghete pe măsura lui). V. și vol. III al acestei ediții, cap. „Anul 1887“. 356. La 31 octombrie/12 noiembrie 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]