30,776 matches
-
prezența sârbească în zona Aradului. După cucerirea Aradului de către armatele imperiale comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Colonizarea sârbească a avut loc ca urmare a privilegiilor ilirice acordate de împăratul Leopold I sârbilor ortodocși. Construirea lăcașului de cult pentru ei a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. Biserica închinată Sfinților apostoli Petru și Pavel și-a câștigat actuala înfățișare între anii 1790-1822, fiind mărită de către Sava Techelia (1761-1842), strănepotul ctitorului. Ridicat în perioada
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș ce data din 1792. Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg Hetmanatul Căzăcesc însoțite de răspândirea zvonului că Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina Poloniei, a uni biserica ortodoxă cu Roma și a îndepărta ortodoxia din Ucraina. Starșînelor i s-au trimis decrete ale țarului prin care a fost chemată la Hluhiv. Acolo, Mazepa a fost dat jos din funcția de hatman și înlocuit cu polcovnicul de la Starodub Ivan
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Buzău și este condusă de episcopul Ciprian Spiridon. Episcopia ortodoxă cu sediul la Buzău există de la începutul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Buzău și este condusă de episcopul Ciprian Spiridon. Episcopia ortodoxă cu sediul la Buzău există de la începutul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie, „"pentru Buzău se făcu o noua orânduire, fixându-se județele supuse cu judecata lor
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
apoi, în secolul al XIX-lea, Dionisie Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al arhiepiscopului Epifanie Norocel. Intronizarea acestuia a avut loc la 10 martie 2013.
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române, are în administrare Județul Constantă, sediul fiind în Municipiul Constantă și este condusă de arhiepiscopul Teodosie Petrescu. Cu o istorie bimilenara, presărată cu multe urcușuri și coborâșuri, este astăzi cea mai veche organizare creștină de pe teritoriul României, fiind întemeiata
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație otomană. Alți episcopi ai Tomisului, notificați în scrierile vremii, au fost: Teotim I (consemnat în anul 392), Timotei, care a participat "la Sinodul III Ecumenic (431)," semnând că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a participat la "Sinodul IV
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a participat la "Sinodul IV Ecumenic" din 451, a semnat totuși hotărârile ortodoxe ale acestuia), Teotim ÎI (458), Paternus (518), ultimul episcop de Tomis cunoscut fiind Valentinian, care a purtat în 549 corespondență cu papă Romei.
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
Națională a Principatului Transilvaniei, convocată la Turda în anul 1544, anunță unirea Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564) și unitariană (1568), cât și tolerarea cultului ortodox românesc. La Dieta Transilvaniei întrunită la Turda în anul 1568 se proclamă libertatea religioasă pentru prima dată în Europa. În memoria acestui eveniment, pieței centrale din Turda i s-a dat numele de “Piața Libertății Religioase” (“Valásszabadtság-tér”), denumire păstrată până în
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
(în grecește "Keroularios") a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1043 și 1059. În timpul lui s-a produs ruptura dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică, cunoscută în istorie ca Marea Schismă. Mihail Cerularie s-a născut în jurul anului 1000. Educația pe care a primit-o era orientată spre o viitoare carieră în politică sau administrație imperială, dar în 1040 el s-a
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
1000. Educația pe care a primit-o era orientată spre o viitoare carieră în politică sau administrație imperială, dar în 1040 el s-a călugărit. Foarte curând, după numai trei ani, în 1043, a fost confirmat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului de către împăratul Constantin al IX-lea „Monomahul”. Perioada în care a fost patriarh se caracterizează printr-o acutizare a tensiunilor deja existente între Bisericile răsăritene și cea apuseană. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost atins în 1054
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
I Comnenul, în anul 1058. Mihai I Cerularie a murit pe data de 21 ianuarie 1059, la Madytus, în apropiere de Constantinopol, unde fusese exilat. În anii în care Mihail I Cerularie a devenit patriarh, apăruseră mari disensiuni între Biserica Ortodoxă a Constantinopolului și Biserica Romano-Catolică. Pe lângă unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute referitoare la jurisdicția în Balcani, sudul Italiei și Sicilia. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalți patriarhi nu era acceptată
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
sediul în Slobozia, jurisdicție peste județele Ialomița și Călărași, și este condusă de episcopul Vincențiu Grifoni. Noua situație apărută după căderea comunismului, când necesitatea revigorării vieții bisericești a devenit un imperativ, a făcut ca prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
prima eparhie nou înființată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, după aproape jumătate de secol, să fie . Dincolo de necesitatea pastorală a existenței unei eparhii în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat în discuție cererea preoților și credincioșilor din cadrul protoieriilor județelor Ialomița și Călărași, privind
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Ialomița și Călărași, privind înființarea unei episcopii și numirea aici a unui ierarh. Motivele cererii porneau de la considerente de ordin istoric și conțineau propuneri de îmbunătățire ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de autoritățile locale de stat, care s-au oferit să asigure posibilități corespunzătoare pentru buna funcționare a viitoarei episcopii, Consiliul Eparhial s-a declarat de acord cu înființarea unei episcopii locale pentru județele Ialomița și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
luat în discuție adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993, privind înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, aprobată de Sfântul Sinod la propunerea Consiliului Eparhial. În urma dezbaterilor și pe temeiul articolului 94 (litera m), din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și i-a stabilit reședința în municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Bucureștilor, în ședința sa din 2 septembrie 1993, care a stabilit și întinderea teritorială a noii episcopii, precum și reședința episcopului, și pe temeiul prevederilor articolului 7, alin. 2, și articolului 20 (litera e) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și articolului 59, (litera e) din Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română, Adunarea Națională Bisericească a aprobat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu reședința la Slobozia, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, având jurisdicție asupra județelor Ialomița și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
îngrijorați și speriați de alte posibile represalii, făcând tot mai dificilă ascunderea de informații pentru o perioadă mai îndelungată. Atacatorii s-au ascuns la început la două familii pragheze, după care s-au refugiat în biserica Carol Borromeu, o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Chiril și Metodiu aflată în Praga. Germanii nu au putut să-i localizeze pe asasini decât atunci când Karel Čurda (din grupul Out Distance, al cărui obiectiv erau acțiunile de sabotaj) a fost arestat și interogat de Gestapo
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
a minimiza represaliile asupra enoriașilor săi, și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile din biserică, scriind o scrisoare autorităților naziste. A fost arestat la 27 iunie 1942 și torturat. La 4 septembrie 1942, episcopul, preoții bisericii și conducătorii mireni ai comunității ortodoxe, au fost duși în poligonul Kobylisy dintr-o suburbie de nord a Pragăi și împușcați de plutoanele de execuție naziste. Din acest motiv, episcopul Gorazd a fost glorificat ca mucenic al Bisericilor Ortodoxe sârbă și cehă. Asasinarea lui Heydrich a
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
preoții bisericii și conducătorii mireni ai comunității ortodoxe, au fost duși în poligonul Kobylisy dintr-o suburbie de nord a Pragăi și împușcați de plutoanele de execuție naziste. Din acest motiv, episcopul Gorazd a fost glorificat ca mucenic al Bisericilor Ortodoxe sârbă și cehă. Asasinarea lui Heydrich a fost unul dintre cele mai semnificative momente ale rezistenței din Cehoslovacia. Succesul operațiunii a făcut ca Marea Britanie și Franța să denunțe Acordul de la München (numit de cehi „dictatul de la München”), ce fusese semnat
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
a pus pe perna funerară medaliile Ordinul German și Ordinul Sângelui. Trădătorul Karel Čurda, după ce a încercat să se sinucidă, a fost spânzurat în 1947 pentru înaltă trădare. Monumentul Memorial Național al eroilor terorii lui Heydrich este situat sub Catedrala Ortodoxă Sfinții Chiril și Metodiu din Praga. Muzeul Național Slovac a deschis o expoziție în mai 2007 pentru a-i comemora pe eroii rezistenței cehe și slovace, prezentând una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență de pe întreg teritoriul european ocupat
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
(n. 11 noiembrie 1909, Arcalia, Bistrița-Năsăud - d. 3 noiembrie 1992, Cluj) a fost un preot greco-catolic trecut în anul 1949 la Biserica Ortodoxă Română și hirotonit episcop al Romanului și Hușilor, apoi episcop al Clujului. s-a născut în familia morarului Vasile Herineanu din Arcalia. A urmat studiile secundare la liceele "Andrei Mureșanu" din Dej și "George Barițiu" din Cluj (1920-1928), iar cele
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
și la Facultatea de Teologie Catolică din Paris (un an), în perioada 1928-1932. A fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu. A activat ca preot necăsătorit în parohiile Ceaba, Băbuț și Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost ales episcop al Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]