32,577 matches
-
mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte! Apoi la desert: Pentru musiu Gună Să bem împreună, Dăm o baclava Pentru Beizadea! Etc., etc. Lui George Vernescu i se spunea Gună Vernescu. Toată noaptea am petrecut-o astfel: am băut, am mâncat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte! Apoi la desert: Pentru musiu Gună Să bem împreună, Dăm o baclava Pentru Beizadea! Etc., etc. Lui George Vernescu i se spunea Gună Vernescu. Toată noaptea am petrecut-o astfel: am băut, am mâncat, am glumit până ce s-a luminat de ziuă. La 6 ceasuri dimineața ne pomenim
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte! Apoi la desert: Pentru musiu Gună Să bem împreună, Dăm o baclava Pentru Beizadea! Etc., etc. Lui George Vernescu i se spunea Gună Vernescu. Toată noaptea am petrecut-o astfel: am băut, am mâncat, am glumit până ce s-a luminat de ziuă. La 6 ceasuri dimineața ne pomenim cu colonelul Algiu, care era coman dantul Pieței, urmat de o gardă înarmată. Colonelul ne somează, pe toți cei cari nu eram în birou
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la butoiul cu vin unde cereau să fie umplute, fiecare oală era de un litru. Tradiția locului voia ca aceste oale - odată cheful sfârșit - să fie trântite și sparte. Era și o petrecere, era și o precauțiune igienică. Să nu bea nimeni a doua zi din oale trecute prin alte guri. Și cu toate acestea la masă pe iarbă verde oalele treceau din mână în mână și din gură în gură. Iată pocniturile. La Moși, în grădina Heliade, același lucru. Grădina
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă de doi litri. Bietul Ionică bea regulat sticla cu apă, se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă de doi litri. Bietul Ionică bea regulat sticla cu apă, se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
morții Singuri voi o dați!14 Pentru publicarea acestor versuri girantul ziarului a stat în prevenție 2 luni și 5 zile. Din Ghimpele de la 20 martie 1872: ...Am zis Neamțului să tacă Boroboațe să nu facă Ci berea să-și bea! Și să-și vază de slănină Dacă halba-i este plină, De are lulea!... Iată-l azi tare ca fierul Și ciocoiul și boierul Temenele-i fac! Iar el se-ngrașă și crește Tot ce Bismarck poruncește Lui îi e
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să aibă o înfățișare nouă. Pe vremea aceea orașul acesta avea o înfățișare cu mult mai simplă, cu mult mai românească și cu mult mai cinstită. Era încă vechiul București despre care s-a scris: Dâmboviță, apă dulce Cine-o bea nu se mai duce!27 Viața ieftină, moravurile cu mult mai simple, era mai multă rușine, mai multă bunăcuviință și cu mult mai multă probitate în toate. Războiul umple Capitala de o numeroasă lume de ziariști străini, de oameni de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mogoșoaiei până la Herăstrăul vechi. Aceasta era grădina la modă unde se petreceau toate chefurile cele mari ale bucureștenilor. În capul convoiului era I.D. Ionescu cu amanta lui, apoi în celelalte 4-5 trăsuri toți prietenii (?) de vreme bună ai artistului, cari beau și mâncau pe socoteala lui. În fiecare noapte Ionescu cheltuia la Herăstrău 3-400 de lei, sumă enormă pentru vremea aceea. Rezultatul a fost că acest artist, care putea rămâne un om bogat de pe urma unei neașteptate epoci de succes, a murit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale. Totuși nu și-a pierdut amabilitatea și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut împreună vin de Frumușelu și..., la urmă, șampanie rusească, adusă de el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea din spate a Institutului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oraș. Și-a întrerupt drumul spre Ploiești numai, pretindea, ca să-mi spună care e starea sănătății părinților mei. Întîlnirile cu el sînt întotdeauna - eufemistic vorbind - dificile. Le evit, sub diverse pretexte, știind cît de imprevizibil poate deveni. A comandat vin. „Bea pentru moș-tu, că te tragi din oameni, doar n-ai ieșit din salcîmi”, m-a îndemnat, nemulțumit de veșnica mea abstinență. Îi cam lipsește coerența, altminteri (poate tocmai de asta) are multe de spus - și vesele, și triste. Cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
banchetul, care a avut loc la „Avicola”, am putut să constat încă o dată că, în timpul petrecerilor, distincțiile intelectuale se pierd cele dintîi. După „încălzire”, care a durat vreo două ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele dintîi. După „încălzire”, care a durat vreo două ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
creștet cu degetul mic al uneia dintre mîini, parcă pentru a-și zgîndări din nou spiritul. Lipsa lui astăzi, prima zi a Festivalului Bacovia, a fost comentată mai mult decît prezența altora. Cîțiva dintre scriitorii ieșeni s-au dus să bea o sticlă de cognac la mormîntul lui: o „vizită” făcută unui prieten!... * Pentru că (de ce m-aș subestima?) am „darul observației” (calitate pe care o moștenesc de la mama) și niște exigențe de ins poziționat la margine, nu pot suferi complezența, servilismul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă, incluzînd și alte amintiri, de pildă aceea despre evreii care ieșeau la poarta orașului înaintea țăranilor, cu „seringa”, pentru proba grîului. Azi, la șaptezeci și cinci de ani, academicianul Vrănceanu se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păzesc cu mîinile ridicate căciulile și broboadele. Epuizat de oboseală și încordare, am adormit totuși într-un tîrziu. Dimineață, unul din primele lucruri pe care le-am aflat a fost - semn neliniștitor - acela că a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a anului e Sfîntul Ion, ziua sa onomastică. Meniul, vinul, invitații, uneori și discuțiile sînt aceleași de fiecare dată. Se știe cu anticipație că, de pildă, locul meu e pe canapeaua de la apus; pe cea de la miazănoapte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numele „Mișu Sachtera”, simțeam că se produce, involuntar, o ironie, că acele două cuvinte nu se potrivesc într-o astfel de rugăciune. Și totuși... L-aud, alături, pe Sp. rememorînd ce făcea Mișu în urmă cu un an: era sănătos (!?), bea, mergea la meciurile de handbal, căci ținea în ziar o rubrică de „însemnări pseudosportive”, iubea etc. Nu știa ce-i oboseala. Ceea ce ignoră asemenea comentarii e faptul că există un destin; că, în cazul lui Mișu, destinul s-a impus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întîlnit pe Valeriu Traian și pe Pătrar, mai sobri decît de obicei. Veneau de la Casa de Cultură, unde a fost depus inginerul Dumitru Găină, defunctul director al Direcției Agricole. „Ironie a soartei - îmi spune P. - a murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de obicei. Veneau de la Casa de Cultură, unde a fost depus inginerul Dumitru Găină, defunctul director al Direcției Agricole. „Ironie a soartei - îmi spune P. - a murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din el unul din cei mai mari scriitori de limbă engleză după Shakespeare. Și tu, iată-te tulburat - îi reproșează un tată fiului său încă adolescent - pentru că el face scandal în public apropo de o farfurie cu mîncare și că bea prea mult după gustul tău! [...] știi tu ce spunea Cromwell cînd poza pentru portretul său? - Nu. - Pictorul voia să-i facă un portret care să l flateze, însă el a ordonat: «Pictează-mă cum sînt, pistruii și restul!» Tatăl meu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unei ulițe, unde, lîngă un gard de piatră, se afla o fîntînă. Instantaneu, rîndurile s-au rupt și ne-am repezit în jurul ei. Fremătam de sete. Dar după ce-a fost scoasă prima găleată, unul dintre ofițeri a strigat: „Nu bea nimeni! Apă otrăvită!” înmărmuriți, am privit cum o varsă la picioarele noastre. Scena mi s-a părut atroce și absurdă. Dincolo de rigorile exercițiului, era și un anume sadism în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mizerabilii), pentru a-i preciza genul și a-i explica succesul de public. Adică - a sugerat el - avem de-a face, în acest caz, cu o literatură mai puțin pretențioasă (i-aș zice paraliteratură), pe care o citești cum ai bea apă, fără eforturi de atenție și fără crampe intelectuale. Ce nu înțeleg cei ce-l judecă pe Profesor e că, pentru un critic, pare uneori destul de amuzant să pună, o dată la cîțiva ani, canonul estetic deoparte și să accepte rațiunea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca și ucenicii, cu nedumeriri, șocat de insolitul anumitor cuvinte și acte. Încercuind, izolînd simbolurile, le descoperă apoi justificarea și semnificația adîncă. *„Hristos a înviat!” se mai spune doar între intimi. Cînd am ieșit dis-de-dimineață să cumpăr lapte (azi lumea bea vin, e deci mai ușor de „procurat), cei cu care m-am întîlnit m-au salutat cu „Bună dimineața!”, oarecum încurcați. Doar pe la prînz, mergînd pe Calea Mărășești, un cerșetor bătrîn mi-a spus: „Hristos a înviat, tovarășe!” *„Pilda lucrătorilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
romane (care se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai a trecut din nou pe la noi. I-am declarat principalul motiv pentru care nu m-am prezentat la sesiunea de-acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]