29,910 matches
-
șase zile și a fost ultimul portavion al flotei SUA scufundat vreodată de foc inamic. Pentru aceste acțiuni, portavionul a fost distins de patru Service Star, citare pentru Raidul Doolittle în 1995, si Escadrila 8 torpiloare de pe portavion a fost citat pentru eroism extraordinar de care a dat dovadă în Bătălia de la Midway. Portavionul a fost lansat la apă în data de 14 decembrie 1940 avându-l la comanda pe Marc Mitscher. La bord avea de exemplu: Armamentui lui a fost
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
interpretare între cămătărie, sau creditare consumptională, și de interes, sau de creditare pentru investiții comercial (Ahmed, 1958). Cu toate acestea, Choudhury și Malik furnizeze dovezi pentru "o evoluție treptată a instituțiilor de întreprinderi financiare fără dobândă în întreaga lume. Ei citează, de exemplu, existența actuală a instituțiilor financiare din Iran, Pakistan și Arabia Saudită, Dar-al-Mal-al-Islami din Geneva și companii de încredere islamice din America de Nord.
Banca islamică () [Corola-website/Science/331854_a_333183]
-
cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile de stat ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a adus femei tinere cumpărate”". Aceste bordeluri de stat „dicterions
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut o mare pasiune ce l-a ruinat. Din epoca elenistică putem cita pe "Pythonike", amanta lui Harpale, trezorierul lui Alexandru cel Mare, sau o altă "Thais", amanta atât a lui Alexandru cât și a succesorului său la tron, Ptolemeu. Unele dintre aceste hetaire sunt foarte bogate. Xenophon o descrie pe Teodota înconjurată
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a fost aleasă drept concubină, de fapt soție după cum spun unele surse, de însuși Pericle. Athenaios menționa că „târfele care se transformă în femei onorabile sunt în general mai de încredere decât acele doamne care își glorifică propria respectabilitate”, și citează mai mulți oameni de seamă care au fost fiii unui cetățean și ai unei curtezane, cum ar fi strategul Timotei, fiul lui Conon. În schimb, nu se cunoaște niciun exemplu de femeie cetățeană care să se fi făcut de bună
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică (citat de Diodor din Sicilia) descrie și el un oraș în care există o comunitate a femeilor și copiilor, în maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și un
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
se prostitueze sau oferirea de bani acestuia în schimbul unor favoruri sexuale era pedepsită sever, deoarece aceasta însemna practic să-l privezi pe acel tânăr de viitoarele sale drepturi civice. Acest mod de gândire al grecilor a fost explicat de Eschine, citând din lege articolul referitor la "δοκιμασία - dokimasia" (examenul pe care îl susțineau toți magistrații atenieni înainte de numirea în funcție), care prevedea că un cetățean care se prostitua ('πεπορνευμένος - peporneuménos") sau era întreținut ('ἡταιρηκώς - hêtairêkốs") era privat de dreptul de a
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar. Numai o parte dintre lucrările sale au supraviețuit și aceasta numai fiindcă au fost redate și pomenite în scrierile altora. Majoritatea scrierilor lui Abd Al-Hamid se regăsesc citate în antologia lui Ibn Tayfur cunoscută sub titlul de "Cartea Prozei și a Poeziei" ( Kitab al-Manthur wa-l-Manzum). În această antologie se regăsesc cele mai importante scrieri ale lui Abd Al-Hamid. Printre acestea se numără și lucrarea intitulată "Epistolă către scriitori
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
Al-Hamid a introdus o serie de inovații în literatura arabă. Combinînd cunoștințele deprinse în funcția de scrib al aparatului administrativ cu talentul literar, acesta reușește să creeze un stil literar nou, manipulînd instrumentele oferite de limba arabă și utilizînd adesea citate din Coran. Dintre cele peste 1000 scrisori redactate de Abd al-Hamid, numai 100 de pagini au supraviețuit. Corpusul constă în 62 scrisori și fragmente dintre care 37 sunt cele mai semnificative. În multe dintre lucrările lui Abd al-Hamid se oferă
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
său către Dr. Sweeney, afirmând "Ura este o târfă. Viața e prea scurtă pentru a fi supărați tot timpul. Aceasta nu merită." și un citat din adresarea finală a lui Abraham Lincoln din discursul său inaugural: La sfârșitul filmului Danny citează în eseu ultimele cuvinte ale lui Abraham Lincoln din timpul discursului său inaugural din 1861: Informații despre premii și nominalizări oferite de "IMDB". "American History X" a încasat 6.719.864 $ în 513 cinematografe din Statele Unite, și un total de
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
după gazda inițială a emisiunii, Monty Hall. Problema a fost adresată inițial într-o scrisoare a lui Steve Selvin către revista "American Statistician" („Statisticianul american”) în 1975. A devenit faimoasă ca întrebare adresată în scrisoarea unui cititor, Craig Whitaker, și citată într-o rubrică numită „Ask Marilyn” („Întreab-o pe Marilyn”), întreținută de Marilyn vos Savant, din revista Parade, în anul 1990: Răspunsul lui vos Savant, care figura în Guinness World Records ca femeia cu cel mai înalt IQ, a fost acela
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
britanică a fost ordonată pentru a reprima anarhia creată de revolta ‘Urabi, dar și pentru a proteja controlul britanic asupra Canalului Suez, pentru a menține această rută de navigație spre Oceanul Indian. A.G. Hopkins a respins argumentul lui Robinson și Gallagher, citând documente originale și alte surse și susținând că nu se întrezărea nici un pericol pentru Canalul Suez din partea mișcării ‘Urabi, și că ‘Urabi și forțele sale nu erau niște anarhiști haotici, ci mai degrabă contribuiau la menținerea legii și ordinii. El
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
ci mai degrabă contribuiau la menținerea legii și ordinii. El mai susține că decizia cabinetului William Gladstone a fost motivată de protejarea intereselor deținătorilor de obligațiuni britanice, cu investiții în Egipt, dar și de sporirea popularității în plan intern. Hopkins citează investițiile britanice în Egipt, care crescuseră masiv, ajungând pe primul loc în jurul anului 1880, ca o consecință a datoriei mari a guvernoratului în urma construirii Canalului Suez, dar și a legăturilor strânse existente între guvernul britanic și sectorul economic. El scrie
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
guvernul britanic și sectorul economic. El scrie că interesele economice britanice se adăugau dorinței Partidului Liberal, aflat la putere, de a duce o politică externă activă pentru a câștiga popularitate în plan intern și în competiția cu Partidul Conservator. Hopkins citează o scrisoare a lui Edward Malet, consulul general britanic în Egipt din acea perioadă, trimisă unui membru al cabinetului Gladstone, transmițându-i felicitările sale pentru invazie: "Ați purtat bătălia întregii Creștinătăți, iar istoria o va recunoaște. Pot de asemenea să
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
fost profanată de militanți evrei de extremă dreapta, la câteva săptămâni înaintea vizitei papei Francisc în Israel La 17 iunie 2015 ea a fost incendiată de fanatici evrei de aceeași orientare, care au lăsat și un graffiti dușmănos pe zid, citat din rugăciunea Aleinu leshabeah - „Fie stârpiți idolii”. Pridvorul din stânga, poarta, și alte câteva sectoare ale sanctuarului au ars, în schimb nava bisericii nu a fost suferit daune. Un călugăr și o voluntară au fost ușor răniți.Focul a fost stins
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
fost de altfel un succes,reușind să scoată în circulație 15 milioane de volume.În 2014 a colaborat cu realizatorul ”My Little Monster”, Robico pentru o nouă serie ”Skip”Yamada-kun”. Identitatea lui reala e un mare secret.El i-a citat pe Shotaro Ishinomori,Fujico Fujio și Fujio Akatsuka, ca fiind sursa lui de inspirație în seriile manga.După cum arată profilul său plasat la fiecare început de volum al Death Note,Ohba colecționează cești de ceai și dezvoltă idei manga în timp ce
Tsugumi Ohba () [Corola-website/Science/335661_a_336990]
-
animalelor: ""țânțarii cu fluere, grierii cu surle, albinele cu cimpoi" "cântec de nuntă cântând, muștile în aer și furnicile pre pământ, mari și lungi danțuri rădicară, iar broaștele toate împreună cu brotăceii" "din gură cântec cu acesta în versuri tocmit cânta"." (citat în P. P. Panaitescu, op.cit., p.90). Limba folosită de Cantemir păstrează fonetica limbii subdialecticului moldovenesc, cu multă savoare și prospețime.
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
perioadă a adversității dintre regimurile comuniste român și iugoslav . A ajuns ulterior la unitatea militară 04705 din Iași, oraș unde soția, studentă în ultimul an al Facultății de Medicină Generală, s-a transferat, pentru a putea fi împreună. A fost citat printr-un ordin de zi pe armata pentru reușita refacerii unui tendon rupt la un cal, fapt considerat atunci ca fiind o performantza chirurgicală. În februarie 1956, li s-a nascut băiatul, iar după absolvirea facultății, Eleonora a primit o
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Avea 76 de ani, iar dosarul de pensionare îi fusese aprobat cu doar câteva zile în urmă. Se cunosc cel putin 115 articole științifice apărute în diverse reviste românești și străine, din care de menționat: Rezultatele cercetărilor sale au fost citate în diverse reviste științifice sau tratate apărute sub semnătură unor autori români sau străini. Se pot da exemple că: “Leptospiroza” (Bercea și colectivul), “Virusologie” (Elvira Ciufecu), “Imunologie” (V.Cristea), “Îndreptar de alergologie” (V. Filip), “Imunologia sarcinii normale și patologice” (U
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
sau tratate apărute sub semnătură unor autori români sau străini. Se pot da exemple că: “Leptospiroza” (Bercea și colectivul), “Virusologie” (Elvira Ciufecu), “Imunologie” (V.Cristea), “Îndreptar de alergologie” (V. Filip), “Imunologia sarcinii normale și patologice” (U.Voiculescu), etc. a fost citat în articole apărute în reviste științifice că: “Scandinavian Journal of Immunology”, “Immunological- Letters”, “Cellular Immunology”, “Transfusion”, “Tumor Biology”, “Oncological Biology”, “Cancer Immunology”, etc. A participat cu lucrări atât la manifestări științifice din țară (că de exemplu București, Cluj, Timișoara, Iași
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
procesului legislativ, adică procesul prin care legea a fost adoptată. În 2006, în cazul "Zedner v. United States", el a aderat la opinia majoritară redactată de judecătorul Samuel Alito—în întregime cu excepția unui paragraf al opiniei scrise, în care Alito cita procesul legislativ. Într-o opinie suplimentară la acest caz, Scalia consemna: „utilizarea procesului legislativ este nelegitimă și nerecomandată în interpretarea oricărei legi.” Adversitatea față de procesul legislativ ar putea fi unul din motivele pentru care și alți judecători au început să
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
ar putea fi unul din motivele pentru care și alți judecători au început să se ferească să facă referire la el. Gregory Maggs scria în "Public Interest Law Review" în 1995 că deja la începutul anilor 1990, procesul legislativ era citat doar în circa patruzeci la sută din cazurile Curții Supreme ce implicau interpretarea legilor, și niciun caz din acea perioadă nu folosea procesul legislativ ca motiv esențial pentru verdict. Maggs sugera: Scalia se descria singur ca originalist, adică el interpreta
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Curții. Când Curtea Supremă nu ajunge la o majoritate, voturile fiind împărțite 4-4, se păstrează decizia instanței inferioare, dar această decizie a Curții Supreme nu poate fi reținută ca precedent și nu se publică o opinie scrisă pe tema cazului. Citând practicile Curții Supreme de după moartea judecătorului în 1954, a scris că, cel mai probabil, Curtea va reaudia cazurile divizate egal după numirea unui nou judecător. Într-un interviu din 2012, Scalia spunea că l-ar fi preferat drept succesor pe
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Hector, ucis în timpul Războiului Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind adaptată mai târziu de Seneca, însă Racine citează în prima sa prefață "Eneida" de Vergilius ca sursă principală de referință. După ce s-a făcut cunoscut prin "La Thébaïde" și "", piese care nu prea mai sunt jucate în zilele noastre, Racine cunoaște gloria cu "Andromaque", cea de a treia
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
prin aceea că Racine Pe de altă parte, autorul privilegiază contrastând cu Contrar altor piese ale lui Racine, succesul piesei "Andromaque" nu a cedat niciunei epoci și piesa a fost mereu una dintre cele mai jucate la Comedia Franceză / . Actorii citați în lista de mai jos au fost primii interpreți ai acestor roluri. După Războiul Troiei, în cursul căruia Ahile l-a ucis pe Hector, soția acestuia din urmă, Andromaca, este făcută prizonieră împreună cu fiul său Astyanax de către Pyrus fiul lui
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]