30,776 matches
-
Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Ion Herineanu, nepotul episcopului, Teofil Herineanu s-a aflat în relații de prietenie cu generalii Vîlceanu și Ungureanu, cu care obișnuia să joace poker: "partidele se jucau pe sume mari de bani, fie la Casa Armatei (aflată vizavi de Episcopia Ortodoxă), unde se afla un separeu adecvat la restaurantul instituției, fie mai ales într-o casă conspirativă [a Securității] de pe strada Traian. În acest imobil exista într-o cameră un dulap de haine, în fapt o ușă mascată, care permitea accesul
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
haine, în fapt o ușă mascată, care permitea accesul într-o altă încăpere, unde funcționa un adevărat tripou, departe de priviri indiscrete, drag episcopului Vadului, Feleacului și Clujului." A făcut parte din câteva delegații sinodale care au vizitat diferite Biserici Ortodoxe surori. A publicat articole și cuvântări în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful Român", "Îndrumătorul Bisericesc" de la Sibiu și cel de la Cluj-Napoca; pastoralele de Paști și de Crăciun au fost strânse în volumul "Tâlcuiri din Sfânta Scriptură", Cluj-Napoca, 1987
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din anumite delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din anumite delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de doctor honoris causa, la data de 13 mai 1974. A trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei Ortodoxe din Cluj, alături de ctitorul acesteia, episcopul Nicolae Ivan.
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
aceasta. El nu a fost implicat în atentatul din 20 iulie împotriva lui Hitler în 1944, dar a fost interogat de Gestapo imediat după atentat. S-a căsătorit cu Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei în 1938 în cadrul unei ceremonii ortodoxe la Potsdam apoi, în cadrul unei ceremonii luterane la Huis ten Doorn, Olanda. Kira a fost a doua fiică a Marelui Duce Kiril Vladimirovici și a Prințesei Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha. Cuplul a avut patru fii și trei fiice
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1833 de boierul George Mavrocordat în satul Hărpășești din comuna Popești (județul Iași). Ea se află în vârful unui deal, fiind înconjurată de cimitirul sătesc. Biserica "Sf. Împărați" din Hărpășești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
Discuțiile care iau naștere se învârt în jurul păstrării pisicii fără coadă sau a cailor supradimensionați. Acestea sunt considerate de guvern stări pre-existente sau dobândite în procesul convențional de înmulțire. Poziția guvernamentală este considerată atââ cinică, cât și eretică de către comunitatea ortodoxă de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense inexplicabile cu orașe
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
Biserica "Duminica Tuturor Sfinților" din Țibănești este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1819 de boierul Ioan Carp în satul Țibănești din comuna omonimă (județul Iași). Ea se află în apropierea conacului familiei Carp. Biserica "Adormirea Tuturor Sfinților" din Țibănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Țibănești () [Corola-website/Science/322130_a_323459]
-
Biserică „Sf. Ilie” din Popești este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1776 de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonima (județul Iași). Ea se află în apropierea conacului familiei Cantacuzino - Pașcanu. Biserică „Sf. Ilie” (fosta „Sf. Varvară”) din Popești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Deleni este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1669 de marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu în satul Deleni din comuna omonimă (județul Iași). Ea se află în apropierea conacului familiei Cantacuzino-Deleanu, fiind înconjurată de un zid de incintă din piatră. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Deleni
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
în jurul anului 1804 și i-a fost dat numele de Novo-Arhanghelsk-(noul Arhanghelsk). Acesta avea să devină în scurt timp principala așezare și capitala Americii Rusești. După cumpărarea Alaskăi, Arkhangelsk a fost redenumită Sitka, prima capitala a Teritoriului Alaska. Religia Ortodoxă rusească(cu ritualurile și texte sale sacre, traduse în Aleutină într-un stadiu foarte timpuriu) au fost introduse informal, în anii 1740-1780, de către comercianții de blănuri. În timpul sau de decontare a Golfului celor trei Sfinți, în 1784, Shelikov a introdus
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni este un lăcaș de cult ortodox construit în jurul anului 1777 în satul Cucuteni din comuna Lețcani (județul Iași). Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1359, având codul de clasificare . Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
terasit alb). La sfârșitul anilor ’80, s-au făcut reparații capitale ale bisericii, care au inclus, printre altele, și „tencuieli exterioare cu praf de piatră și ciment alb". Aceste modificări sunt trecute ca necesare într-un memoriu justificativ, trimis Arhiepiscopiei Ortodoxe din Cluj, și care specifică faptul că biserica cu pricina nu este declarată monument istoric și de arhitectură. Lucrările de reparație au costat, la vremea respectivă, 98.400 lei. Lucrările de izolare prin tencuială, menite să îmbunătățească confortul termic ar
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]
-
a fost orașul Damasc. Sanjakul Alexandretta a fost un teritoriu autonom din 1921 până în 1923 în conformitate cu tratatul franco-turc din 20 octombrie 1921. În regiune se afla o comunitate turcică importantă, lângă care trăiau diferite comunități religioase arabe: sunniți, alauiți, siriaci ortodocși, arabi creștini-ortodocși, sau maroniți. În regiune trăiau și comunități evreiești, asiriene, armene și elene. În 1923, Alexandretta a fost incorporat de Statul Aleppo, iar în 1925 a trecut direct în subordinea Siriei sub mandat francez, bucurându-se de un statut
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în strana bisericii deprinzând glasurile bisericești de la învățătorul Antonie Minișan. Cu sprijin financiar din partea parohiei, pleacă la Arad unde își continuă studiile, școala secundară și Preparandia pentru învățători pe care o absolvă în
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
ale Americii pentru a pune bazele unor reuniuni corale pentru românii emigranți. Astfel, Lipovan, în numai trei luni înființează patru coruri românești, în orașele Philadelphia, Chicago, Saint Louis și Detroit. Va activa apoi ca profesor de "Tipic și Cântare Bisericească Ortodoxă" la Academia Teologică din Arad, "„străduindu-se să aducă acuratețea necesară în intonarea corectă a cântării de sorginte bizantină, să o decanteze de influențele temperate ale intonației instrumentale, reactualizând modalismul”". Tot la Arad, pune bazele unui alt cor de prestigiu
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
și Crișana, notând-o pe note liniare, continuând astfel munca lui Trifon Lugojan. A lăsat moștenire o importantă literatură de muzică bisericească, dar și corală: Dintre piesele laice se pot menționa: 1. Prot. Gheorghe Sutac, Prof. Ion Samoilă - Monografia Bisericii Ortodoxe Române din Sânnicolau Mare, ArtPres, Timișoara, 2008, p.45, 48; 2. Filaret Barbu - Cântărețul Atanasie Lipovan, în revista „Luceafărul”, Timișoara, nr.5/1935, p.250; 3. Diac. conf. dr. Nicu Moldoveanu - Muzica bisericească la români (partea I), în revista B.
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
Biserica Grecească din Viena (în ), cu hramul Sf. Treime, este un lăcaș de cult ortodox din Viena, situat "Am Fleischmarkt 13", în Innere Stadt, centrul Vienei. Edificiul a fost construit între anii 1782-1787, ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
edictelor iozefine de toleranță religioasă. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, ocazie cu care a căpătat înfățișarea actuală. La conscripția de la 1767 au fost înregistrați la Viena 79 de greci ortodocși, originari aproape în exclusivitate din Macedonia și din nordul Greciei (doar câte doi din Constantinopol, respectiv insulele grecești). Primele liturghii grecești au avut loc la Viena în spații închiriate, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. O capelă a
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
grecești). Primele liturghii grecești au avut loc la Viena în spații închiriate, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. O capelă a fost amenajată în "Dempflinger Hof" din centrul orașului, capelă care a fost folosită în comun cu sârbii ortodocși. Deoarece sârbii ortodocși, ca supuși austrieci, beneficiau de așa numitele privilegii ilirice acordate de împăratul Leopold I, s-au iscat unele conflicte între sârbi și greci, ceea ce a dus la înființarea unei capele grecești în "Steyrer Hof". Conflictul și-a
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
grecești au avut loc la Viena în spații închiriate, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. O capelă a fost amenajată în "Dempflinger Hof" din centrul orașului, capelă care a fost folosită în comun cu sârbii ortodocși. Deoarece sârbii ortodocși, ca supuși austrieci, beneficiau de așa numitele privilegii ilirice acordate de împăratul Leopold I, s-au iscat unele conflicte între sârbi și greci, ceea ce a dus la înființarea unei capele grecești în "Steyrer Hof". Conflictul și-a atins apogeul în
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Steyrer Hof". Conflictul și-a atins apogeul în anul 1742, când mitropolitul sârb de la Karlovitz, Pavel Nenadovic, a reușit să intre în posesia noii capele a grecilor, inclusiv asupra arhivei și a casei cu bani. Divergențele dintre sârbii și grecii ortodocși din Viena s-au cronicizat pe parcursul secolului al XVIII-lea. Grecii nu au acceptat jurisdicția sârbească, ci au preferat să folosească o capelă pusă la dispoziție de ambasadorul imperial rus la Viena, contele . În aceste condiții împărăteasa Maria Terezia a
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
Grecii nu au acceptat jurisdicția sârbească, ci au preferat să folosească o capelă pusă la dispoziție de ambasadorul imperial rus la Viena, contele . În aceste condiții împărăteasa Maria Terezia a acordat prin intermediul unui decret din 3 martie 1776 privilegii grecilor ortodocși din Viena, în sensul folosirii publice a capelei din "Steyrer Hof" de către Frăția Sf. Gheorghe, a grecilor ortodocși. De asemenea, preotului ortodox slujitor al capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire a tuturor funcțiunilor spirituale după rânduiala Bisericii
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]